Sute de imigranţi au intrat ilegal în România în ultimele luni, pe adevărate culoare de trecere bătătorite de transfugi, după ce aceştia s-au grupat în Serbia, unde ar fi fost dirijaţi de autorităţile vecine spre graniţa românească, aşa cum povestesc chiar unii dintre ei.
Cum altfel s-ar putea explica faptul că grupuri de transfugi, alcătuite din peste 20 de indivizi, intră ilegal pe teritoriul Serbiei, străbat întreaga ţară şi apoi trec clandestin frontiera în România fără ca autorităţile sârbe să-i observe. Transfugii, care în majoritate sunt bărbaţi tineri, provin din zonele de conflict aflate în ţări din nordul Africii, dar şi din Afganistan, Irak, Egipt sau Palestina şi au ca ţintă ţări din Spaţiul Schengen. Ei au patru culoare prin care pătrund în judeţul Timiş, iar după ce sunt reperaţi de poliţiştii de frontieră cer imediat azil, pentru a nu fi returnaţi în Serbia.
Comanda Poliţiei de Frontieră timişene spune că n-ar avea cunoştinţă de faptul că autorităţile sârbe i-ar dirija pe transfugi către graniţa română ca să scape de ei, însă neoficial spune că poliţiştii din ţara vecină s-au plâns că nu pot face faţă valului mare de imigranţi care ajung în ţara lor şi că nu au forţe suficiente să le facă faţă. Poliţia sârbă pare mult mai interesată însă de a afla cum poate pune mâna pe călăuzele ce-i introduc pe fugari în ţară. „Între cele două ţări funcţionează un Aparat al Împuternicitului de Frontieră, prin care se realizează cooperarea între cele două structuri de la graniţa comună. Ei sunt foarte interesaţi de orice informaţie care ar duce la prinderea călăuzelor care-i aduc pe imigranţii ilegali în Serbia”, spune comisarul-şef Marius Popară, prim locţiitor al şefului IJPF Timiş. După ce călăuzele acestora sunt neutralizate, poliţia sârbă poate face ce vrea cu grupurile de transfugi şi chiar să le direcţioneze spre graniţa cu România, pentru a scăpa de ele. În ţara vecină trecerea ilegală a frontierei este doar contravenţie şi se pedepseşte cu o amendă. În schimb, statul vecin ar trebui să cheltuiască sume importante de la bugetul de stat pentru a-i repatria pe fugari, în condiţiile în care, conform unor surse de la graniţa comună, pe teritoriul Serbiei s-ar afla câteva mii de transfugi.
Un fost şef al punctului de frontieră de la Moraviţa spune că sârbii au făcut mereu legea aşa cum au vrut ei şi, ca să nu se încurce cu imigranţii ilegali, îi trimiteau la noi. „Erau inventivi şi aveau tot felul de metode prin care-şi justificau acţiunile. Uneori le strecurau fugarilor bilete de călătorie de la mijloacele de transport din Timişoara şi apoi, tot ei, le găseau în buzunarele fugarilor. Aaaaa, păi uite un bilet de transport din România. E clar, înapoi cu voi. Şi uite aşa, elegant, scăpau de ei şi ni-i băgau nouă pe gât”, povesteşte fostul şef de la Vama Moraviţa.
Nu acelaşi fenomen se petrece şi la graniţa dintre Serbia şi Ungaria, deşi o eventuală dirijare a transfugilor către cealaltă graniţă i-ar duce direct pe aceştia în Spaţiul Schengen, care e de fapt ţinta finală a călătoriei lor. „Din câte ştim noi, Ungaria are cel mai sofisticat sistem de supraveghere a frontierei externe a Uniunii Europene şi este greu de crezut că grupuri întregi de imigranţi ilegali ar putea trece graniţa sârbo-maghiară fără să fie observaţi”, spune chestorul Ioan Handra, comandantul Poliţiei de Frontieră timişene. Numai în ultimele patru luni, peste 400 de transfugi, prinşi pe teritoriul judeţului Timiş, au solicitat azil în România, fiind întreţinuţi în centre de tranzit din bani de la bugetul de stat.
