După ce joi, la 35 de ani de la trecerea sa la Domnul, Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop a fost comemorat la Mănăstirea Prislop, sâmbătă, 30 noiembrie, credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei, Ocrotitorul României, „cel intai chemat” la apostolie, fratele lui Simon Petru.
„Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: „Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El” (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).
Biserica Ortodoxa Romana il cinsteste pe Sf. Andrei in mod deosebit, fiind considat cel dintai propovaduitor al Evangheliei stramosilor nostri, un „apostol” al neamului nostru, al Ortodoxiei romanesti, iar crestinismul romanesc, considerat de origine apostolica.
Premergătoare zilei de 1 decembrie, Ziua Nationala sau a unitatii romanilor de pretutindeni, ziua Sf. Andrei formează împreună o adevărată sarbatoare a neamului, dupa cum Biserica si neamul au fost una in tot decursul istoriei noastre!
Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre.
Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Trebuie sa notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i. Hr. s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre: Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia) si altele.
Spre sfarsitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana, care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului respectiv numele de „Scitia” (Scythia). Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i. Hr.), dar in anul 28 cetatile grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman.
In anul 46 d. Hr., intreg teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul 297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica).
Anexarea acestui teritoriu – inclusiv a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei.
In sprijinul evanghelizarii teritoriilor de pe tarmul apusean al Marii Negre de catre Sfantul Andrei vin si unele colinde, legende si obiceiuri din Dobrogea si din stanga Prutului, adica din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomeneste de „schitul” sau „manastirea” lui Andrei, la care veneau Decebal si Traian, cel din urma ascultand si slujba savarsita acolo. Exista apoi cateva numiri de ape si locuri ca „Paraiasul Sfantului Andrei”, „Apa Sfantului” sau „Pestera Sfantului Andrei”, care se vede si azi in hotarul comunei Ion Corvin, in apropiere de granita romano-bulgara.
Fara indoiala ca Sfantul Apostol Andrei nu s-a marginit numai la predicarea Evangheliei si la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre grecii si geto-dacii din teritoriile amintite, ci el a hirotonit pe unii dintre ei ca episcopi si preoti, asa cum facea si Sfantul Apostol Pavel in calatoriile sale misionare. Numai asa se poate explica faptul ca cea mai veche episcopie cunoscuta pe teritoriul tarii noastre este cea de la Tomis (Constanta de azi). Episcopul (sau episcopii) peste care „si-a pus mainile” Sfantul Apostol Andrei au hirotonit, la randul lor, alti episcopi, preoti sau diaconi pentru noile comunitati crestine de la Pontul Euxin, ca sa se asigure „succesiunea” neintrerupta a preotiei, si care au devenit propovaduitori ai noii credinte, – prin predica si botez – in randul autohtonilor geto-daci, iar mai tarziu daco-romani.
Nichifor Calist scrie ca Sfantul Apostol Andrei a plecat de la noi spre sud, trecand prin Tracia, a ajuns in Bizant (viitorul Constantinopol), iar de aici a trecut prin Macedonia si Tesalia, ajungand pana in orasul Patras din Ahaia, deci in Grecia de azi. Acolo a suferit moarte martirica, fiind rastignit pe o cruce in forma de X (numita pana azi „Crucea Sfantului Andrei”).
Biserica primara a stabilit, inca de pe la sfarsitul secolului II, ca data de praznuire a patimirii sale ziua de 30 noiembrie.
Nu se cunoaste anul martiriului sau; unii istorici il fixeaza in timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii 64-67, altii mult mai tarziu, pe la sfarsitul veacului „apostolic”, in cursul persecutiei imparatului Domitian.
Sursa: crestinortodox
Aproximativ 970.000 de români îşi sărbătoresc onomastica sâmbătă, de Sfântul Andrei
Aproximativ 970.000 de persoane care poartă numele de Andrei sau Andreea, precum şi derivate ale acestora, îşi sărbătoresc onomastica, sâmbătă, de Sfântul Apostol Andrei.
Potrivit datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne – Direcţia de Evidenţă a Populaţiei, sunt 535.919 bărbaţi cu numele de Andrei sau derivate şi 435.380 de femei cu numele de Andreea sau derivate.
Poartă numele de Andrei 507.220 de bărbaţi. Alţii se numesc Andi – 3.228, Andreeas – 925, Andreiaşi/Andreiasi – 6, Andreiu – 280, Andrew – 710, Andrey – 335, Andriaş/Andrias – 6, Andrieş/Andrieş – 41, Andru – 162, Andruşa/Andrusa – 8, Andruta/Andruţă – 22, Andras/Andras/Andraş – 10.988, Andrea/Andrea – 845, Andreas/Andreas/Andreaş – 10.997, Andu – 146.
Numele de Andreea este întâlnit la 347.210 femei. Mai sunt întâlnite derivatele Andra – 32.062, Andrada – 21.587, Andreia – 7.927, Andriana – 966, Andrusa/Andruşa – 7, Andrusca/Andruşca – 6, Andruta/Andruţa – 366, Andrea – 24.793, Deea – 422, Deia – 34.
Sf. Arsenie de la Prislop, comemorat joi, 28 noiembrie, la Mănăstirea Prislop
Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop a fost comemorat joi la Mănăstirea Prislop, la 35 de ani de la trecerea sa la Domnul.
La finalul Sfintei Liturghii, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru Cuviosul Arsenie de la Prislop.
Chiar dacă acesta a fost declarat sfânt în ședința de lucru din 12 iulie a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, parastasele sunt permise până la proclamarea oficială a canonizării de anul viitor.
Sf Ardei da da’ sa stim si noi!