Trecem calea cea ferată, înc-odată și-nc-odată. Că de ce? Păi trecem și gata. Calea e ferată și gata. Pe aici nu trece nici o autostrază. Autostrază? Poate vrei să zici, autostradă, zice deputatul de dulce, de amar, văr bun cu senatorul de naiba să-l ia chiar acum. Văr bun? Cu cine? Cu senatorul de naiba să-l ia chiar acum. Mă rog, deputatul pune tot felul de întrebări în calitatea lui de deputat de dulce, de amar.
În țară totul e bine, e firesc, e așa cum trebuie. Mda. Cum trecem de calea cea ferată ca să trecem calea cea ferată, înspre locul de adunare, deputatul vrea să știe care vine, de unde vine. Păi vine multă lume să-l asculte. Deputatul a lansat tot felul de chemări pe rețelele de socializare și acum trebuie să răspunză prezent. Să răspund, zice deputatul de dulce, de amar corectându-mă a nu știu câta oară. Dar cine sunt eu? Cine ați vrea să fiu eu în povestirea asta? Păi eu nu pot să fiu în povestirea asta decât spiritul barierei.
Din punct de vedere științific, spiritul barierei trebuie să fie o formă de energie generată de frecușul roților de tren pe șinele de cale ferată. Din punct de vedere ficțional, sunt o înjghebare de semne grafice. Din punct de vedere politic, nu am nici un fel de reprezentare. Sunt spiritul barierei și gata. Mulțumiți-vă și atât. Mulțumiți-vă cu atât. Dar uite, mașinile trece înainte și-napoi. Trece? Uite-așa se miră deputatul. Tu ce fel de spirit al bariere ești de vorbești așa de anapoda? Cine, eu? Tu vorbești anapoda, domnule deputat.
Desigur, dintr-un camion ochios coboară și domnul senator care și el are gust de harță. Și ne certărim acolo-n barieră de nebuni. Că cică eu aș strica limba românească. Limba română. Cine, io? Tocmai io? Dar voia? Care voia? Poate voi. Voi nu stricați limba cea românească? O stricați. Asta e povestea. Parcă se duce dracului tot: Tradiţia, Buna Rânduială, Viziunea. Sigur că Poporul Român a avut o Viziune în Istorie. Dar parcă ea moare cu zile. Curve, târfe, madame de tot felul distrug Bărbăţia Românească şi ne castrează ca Naţiune iar noi nu mişcăm un deget să le înmuiem în smoală şi să le alergăm prin urbe tăvălindu-le prin fulgi de găină ca să se înveţe lumea cu adevăratul spirit critic românesc.
Feminitatea Românească,ai frumoasă şi magică e distrusă zi de zi de silicoane fanteziste, de curviştine ridicole si gângave in timp ce adevăratele Femei ale României sunt dosite în penumbră cu bună ştiință. Parcă ne ducem dracului în fiecare zi dar în mod bizar nu facem nimic să oprim Marea Nenorocire a Poporului Român. Ne pierdem vremea cu dezbateri siropoase când de fapt ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu să-şi întoarcă faţa la noi şi să ne scoată la lumină. Ce vom face când Uniunea Europeană se va face ţăndări aşa cum s-a făcut ţăndări Uniunea Sovietică? Care anume Imperiu va pune laba pe noi? Habar n-avem ce fel de oameni istorici suntem. Am smiorcăit după americani dar le-am tras ţeapă cu benzina în Războiul din Balcani.
I-am înjurat pe ruşi de numa, numa dar ne drăgălim pe din dos cu ei şi oftăm după vodca rusească şi după tătuc. Da, cam asta e. Deputatul și senatorul mă iau în râs, ce mai spirit de barieră, tembel și sicofant. Auzi la ei, sicofant! Chiar așa mi-au zis, sicofant! Ce golani! Bă, dacă chem marfarul de la ora zece ați sfeclit-o bă, cu tot cu electorala voastră, na! Și uite-așa îmi pierde eu vremea la barieră cu tot felul de politicieni din ăștia de doi lei!! Bravo mie!
@Victor Socolovici: Adevărat a Înviat! Vă doresc Lumină în suflet și numai gânduri bune!
Hristos a Inviat ,domnule Bufnila! Desigur,suntem prea multi ca sa-L renegam ,negasindu-L pe planeta asta a noastra pe care nici extraterestrii nu mai au curiozitatea de a o vizita. Insa, in sufletul meu, stiu ca in fiecare an,Invierea precum si Nasterea Mantuitorului nostru,ne acorda speranta ca ar putea veni intr-o zi pe planeta apocaliptica Terra.Va veni vremea cand politicienii isi vor dori ca extraterestrii sa-i silueasca pe planete indepartate,prin universuri fantoma! Universul Mantuitorului va fi intr-o zi liber de politica. Voi privi cu satisfactie din alta lume-poate fi Purgatoriul ori Paradisul-nu stiu,Terra primenita si inflorita ca o gradina …primavara!
Si atunci…,,starile noastre interogative disipeaza in plinatatea omogenitatii eliberandu-ne de subversiv…Echilibram luminile lucrand asupra vitezelor lor si urmam cursul indicat”(Ovidiu Bufnila- Campuri magnetice ,Editura LiterNet 2002).
Treceam calea cea ferată, după care calea cea ferată trecea peste mine si minele explodau fără pic de respect fata de cetățeanul care, deși turmentat se ducea la vot ca sa voteze cu ochii închiși, dar deschiși la culoare sau erau exploatate irațional de cei care nu citiseră nimic despre raționalism. Treceam calea cea ferată ca să putem constata daca ferata era erata si, dupa ce constatăm că erata nu era ferată, ci doar încalecata, mergeam la prima crâșmă, care se află peste calea ferată, ca să bem o bere in cinstea inaugurării caii ferate, in urmă cu 100 de ani, inaugurare la care participase si cel care ura calea ferată, căci auzise că fierul rugineste si rugină lasa calea ferată fara fier compact si atunci locomotiva se oprește sau merge la plimbare pe câmp, alături de vagoane, spre disperarea pasagerilor care se grăbesc sa ajunga acasa integrii si fără picioare lipsa sau usor avariate la articulatii si la punctele fixe, puncte la care fixistii nu vor să renunțe nici daca sinele trec, cu locomotiva cu tot peste ei, asta in cazul in care calea ferată este total lipsită de umanism si nu consideră omul o ființă demnă de a merge cu calul si iapa la păscut, vara in plin sezon estival, peste calea ferată care ca să fim sinceri si Onești sau Ploiesti cu noi, a fost furată, imediat după Revoluție, de un grup de întreprinzători locali, care si-au facut tronsoane pe ruta: filigorie, toaletă de fundul grădinii capitaliste cu iz de corectitudine politică și zerodoctism navetist de cucută antinationala.