Simptomele şi şocurile

În lucrul meu terapeutic am observat că, sub un simptom, fie el atac de panică, fobie, anxietate, tulburare afectivă, cefalee, enurezis, se află deseori mai multe traume cumulate ale acelei fiinţe, care îi aparţin şi le duce cu ea din viaţa intrauterină, sau copilăria mică, sau care nu îi aparţin ei, ci unei rude sau unui întreg clan. Nu de puţine ori mi-a fost dat să descopăr împreună cu clienţii resorturile subtile ale simptomelor lor.

Unele persoane reacţionează la stres, şoc, traumă prin diverse simptome fizice sau/şi psihoemoţionale. La altele, şocul provocă mintea, trupul şi sufletul să îşi acceseze resursele pentru adaptare. Este adevărat că unele persoane reacţionează la şoc printr-o adaptare mult mai bună decât altele, aceasta datorându-se condiţiilor de viaţă, modului cum au fost îngrijite ca şi copii, modului cum s-au simţit în siguranţă în familia lor de origine, strategiilor pe care le-au învăţat din copilărie din familie de a face faţă situaţiilor stresante de viaţă.

Alte persoane, dimpotrivă, sunt luate prin surprindere de şoc, trauma prezentă reactivând alte traume mai vechi din trecut, din copilărie, din adolescenţă sau din viaţa adultă când nu s-au simţit în siguranţă. Persoanele care fac cunoştinţă cu şocul şi nu au strategii de adaptare eficiente, fie din cauză că nu au avut exemplu în familie, fie că viaţa le-a rezervat prea multe şocuri, vor dezvolta diverse simptome emoţionale şi fizice.

Corpul, mintea şi sufletul creează un tot, un sistem, astfel încât când unul dintre ele se îmbolnăveşte şi celălalt reacţionează. Boala este pentru unele persoane cea mai bună soluţie la agresiunea mediului.

Când persoana trece printr-un şoc, o traumă, poate să reacţioneze în foarte multe feluri: prin stres posttraumatic, anxietate, atac de panică, depresie, obsesii, fobii, alcoolism sau alte dependenţe (de muncă, sex, tutun, drog, jocuri de noroc), episoade psihotice, bulimie, anorexie, disfuncţii sexuale, tulburări psihosomatice şi somatoforme: lipotimii, ameţeli (fără o tulburare organică), palpitaţii, hipertensiuni, ticuri, simptomele de conversie (paraliziile isterice, surezenia psihogenă), sindroamele funcţionale (crampe abdominale, dureri abdominale sau difuze în corp, greaţă, vomă psihogenă). De asemenea, cancerul poate fi declanşat de o traumă psihoemoţională.

Bolile psihosomatice au deseori în legătură cu modul de reacţie al persoanei la situaţia stresantă, la şoc.

Iată câteva exemple:

Astmul bronşic – Ceva, cineva mă sufocă, nu mi se oferă aer şi libertate de exprimare.

Colita – Ceva nu îmi prieşte, nu pot să diger bine această experienţă.

Eczemele – „Mă înfurie această poveste aşa încât o scot prin piele, sau nu doresc să intru în contact cu oamenii, astfel îmi provoc o boală care să mă ţină/să îi ţină departe”. Ce nu îmi convine, ce mă deranjează şi nu arăt decât în acest fel?

Astm – Deseori persoană foarte dependentă de mamă sau cu o mamă sufocantă, care sufocă (nu pot respira, mă sufoci). Un caz celebru este al lui Proust, aflat în simbioză cu mama şi conştientizând că are o mamă sufocantă.

Durerile de cap (cefaleea, migrena, epilepsia) au legătură – „Am atâtea pe cap, mă doare capul de atâtea treburi, mă bârâie cineva la cap…”. Persoanele foarte ambiţioase care au multe lucruri de făcut sau se străduiesc foarte mult să fie „perfecte” au dureri de cap (acest fapt l-am observat şi la copii, şi la adulţi).

Ameţeli, leşin, crize lipotimimice – „Îmi fuge pământul de sub picioare, ceva mă destabilizează şi nu mă simt în siguranţă”. Puteţi să vă întrebaţi dacă leşinaţi des – Ce anume e atât de grav încât apelez la acest simptom? Ce anume refuz să văd, să conştientizez?

Voma – Persoana nu suportă ceva şi se exteriorizează prin acest simptom. Deseori copiii care primesc mai multă mâncare decât le este necesar dezvoltă voma psihogenă. Când ajung la medic, acesta nu găseşte nici o cauză organică şi trimite familia la psihologul clinician şi astfel aflăm că părinţii sunt obsedaţi în hrănirea cu orice preţ a copilului fără ca el să aibă nevoie de mâncare când vor ei. Ce nu suport şi îmi vine să vomit, ce simt că mi se impune în viaţă?

Diaree – Incapacitate de asimilare. Ce tip de experienţă nu doresc s-o asimilez?

Constipaţie – Reţinere, teama de a nu avea, de a nu poseda. Ce mi-e teamă să nu pierd?

Artrita reumatoidă – Persoana cu această boală refuză să primească schimbările vieţii şi să se adapteze la ele. În ce parte a vieţii sunt rigid/ă şi nu pot fi flexibil/ă?

Dermatite, boli ale pielii – Pielea este organ de contact cu alţii. Dacă coşurile sunt la vârsta matură pe faţă arată că stima de sine este deficitară (o formă de a nu dori să ai partener/parteneră, un mod subtil de a fi respins de celălalt). Ce fel de emoţii negative ţin în mine şi nu exprim decât prin aceste boli de piele? Ce relaţie am avut cu mama sau ce relaţie am cu partenera/partenerul?

Probleme cu ochii – Persoana refuză să vadă din punct de vedere psihologic o evidenţă. Ce nu văd, observ bine? Ce nu vreau să văd?

Probleme cu gura – Ce mă împiedic să spun?

Probleme cu dinţii (stricaţi, carii) – Incapacitate de a „muşca” din viaţă, de a fi proactiv, uneori chiar agresiv.

Probleme cu gâtul – Ce nu pot să exprim? Deseori durerile de gât şi nodul în gât = a nu spune ceva ce doreşti să spui (copilul deseori nu ştie să exprime furia şi supărarea şi face foarte des viroze, gripe, răceli).

Probleme cu urechile (otita) – Persoana nu doreşte să audă ceva (nu întâmplător copiii care sunt supuşi la o atmosferă de violenţă verbală în casă fac destul de des otite) – ce nu vreau să aud?

Probleme cu umerii – Ce duci pe umeri? Ce poveri?

Probleme cu coloana cervicală – Ce greutăţi duc în spate care nu sunt ale mele, ci poate ale familiei mele din trecut?

Probleme cu mâinile – Ce nu pot manevra în viaţa mea?

Probleme cu pieptul (sânii) – Relevă deseori relaţia cu mama, probleme cu propria feminitate şi maternitate (posibil nerezolvată transgeneraţional. Multe femei de astăzi „plătesc” umilinţele mamelor şi bunicilor lor prin disfuncţii la nivelul sânilor, uterului, ovarelor. Multe femei din trecut au fost tratate ca nişte animale, nu ca nişte oameni, şi au avut parte de multe desconsiderări. Acest lucru s-a transmis copilelor lor).

Probleme cu inima – Ce am pus la inimă? Ce tristeţe nu am trăit-o autentic şi am somatizat-o în durere de inimă şi boală de inimă?

Probleme cu plămânii – Ce tristeţe adâncă simt şi nu exprim?

Probleme cu stomacul (gastrită, ulcer) – Ce nu accept şi rumeg mereu şi mereu? Ce mă roade? Gastrita şi ulcerul sunt bolile persoanelor care trăiesc în societatea occidentală. În Occident se pune accent pe competiţie şi omul fără să vrea devine obsedant de ambiţios şi maniac în a accede la funcţii şi poziţii sociale înalte. Asta deseori duce la conflicte interne care pentru unii se traduc în ulcere. Africanii şi unii orientali nu au auzit de gastrite şi ulcere (deşi mănâncă destul piperat, condimentat).

Probleme cu ficatul, bila – Persoanele cu probleme de bilă se înfurie uşor. Ce mă înfurie?

Probleme cu pancreasul – Ce consider amar în viaţă şi fără dulceaţă?

Probleme de coloana lombară – Dacă persoana nu se poate înclina, posibil s-a înclinat prea mult în faţa altora, sau poate prea puţin (am avut o clientă care a făcut o criză de lombosciatică în momentul în care era nevoie să faca curăţenie în casă. De fapt nu dorea să facă şi se simţea obligată. Când a conştientizat cauza a putut alege conştient să facă această muncă atunci când se simţea în stare, nu că „trebuie!”). Coloana lombară corespunde sexualităţii (relaţia cu partenerul sau cu trecutul – transmiterile transgeneraţionale). Ce anume nu mai puteţi duce?

Rinichii, organ excretor (cistite, infecţii) – Ce anume nu pot să exprim? De ce mi-e teamă? Cistitele dese la femei pot arăta şi ranchiuna pe partenerul de cuplu.

Probleme cu ovarele, uterul, prostatata – Arată deseori probleme cu partenerul/partenera (ranchiuna acumulată) sau cu părinţii (transmiteri transgeneraţionale). Uterul este cuibul femeii: dacă o femeie are fibrom doreşte inconştient copii şi corpul formează metaforic prin fibrom un copil sau mai poate semnifica faptul că o femeie nu se simte sigură pe „cuibul” ei. Infecţiile în zona genitală pot însemna şi furie pe partener/parteneră (o BTS – boală cu transmitere sexuala – este o formă de a nu face sex, de respingere a partenerului/partenerei).

Enurezis primar şi secundar (la copii) – Deseori apare într-o familie în care atmosfera este tensionată (familie disfuncţională), în care tatăl mai ales este dur sau perceput ca dur şi în care copilul arată simptomul acelei familii spunând „fac pipi pe voi” în mod metaforic.

Probleme cu anusul – Probleme legate de supravieţuire, de fiinţare (când persoana spune „să-mi pazesc fundul – scaunul „înseamnă” să îmi păzesc siguranţa materială şi emoţională).

Probleme cu picioarele – Ce mă ţine pe loc? Pe ce nu mă simt sigur/ă? În ce parte a vieţii nu mă simt sigur/ă şi autonom/ă?

Teama de a se îngrăşa/obsesie a nu se îngrăşa (anorexia) – Refuz de îmbătrânire, respingere de sine, teama de a nu fi plăcut/ă, acceptata/ă, ură de sine.

Fiecare are câte o sensibilitate fizică şi nu numai. Problemele noastre fizice arată răni emoţionale. Fiecare avem o slăbiciune genetică (preluată de la strămoşi) şi dincolo de semnificaţiile de mai sus fiecare dintre voi poate să îşi coreleze simptomele cu şocurile din viaţă. Pentru fiecare boala va avea poate o altă semnificaţie emoţională.

O vorbă înţeleaptă spune că nu se rezolvă problemele războindu-te cu ele, ci acceptându-le şi conştientizându-le, deci important este să cunoaştem cauza şi să lucrăm asupra ei.