Lumea „a treia“, masacrată de camioane-capcană și kamikaze

Sinistrele recorduri ale terorismului islamist

Atentatul din Mogadiscio (AP Photo/Farah Abdi Warsameh)

Cu cei 358 de morţi, 288 de răniţi şi 56 de dispăruţi, atentatul comis în Mogadiscio, capitala Somaliei, la 14 octombrie 2017 se înscrie pe lista celor mai sângeroase acţiuni de acest gen înregistrate în lumea „a treia“ în ultimele patru decenii.

Din fericire, nu este o listă prea lungă, dar impresionează atât prin numărul imens de victime, cât şi prin faptul că ea cuprinde ţări din Orientul Mijlociu, Asia şi Africa, demonstrând astfel că braţul terorismului este destul de  lung, ca un fel de imense membre ale unei caracatiţe. Desigur, unul era contextul istoric în care a avut loc atentatul din 1983, de la Beirut, altul în 1998, în cazul celor din Nairobi plus Dar es Sallam, şi altul în 2002, când s-a produs cel din Bali şi, evident, acum, în Mogadiscio. Ele au însă o caracteristică comună – terorismul islamist, cu nuanţele de rigoare. Dar, peste toate, se detaşează metoda folosită de terorişti: camioane-capcană şi kamikaze.

Prezentăm o listă a celor mai sângeroase atentate teroriste din lumea „a treia“,  din ultimii 40 de ani, precizând că atacurile sinucigaşe de la 14 august 2007, din localităţile irakiene Qahtaniya şi Jazeera, soldate cu cel puţin 796 de morţi, ar merita un capitol special.

MOGADISCIO (Somalia), 14 octombrie 2017, cel puţin 358 de morţi, 228 de răniţi şi 56 dispăruţi

Camionul-capcană care a explodat în plin centrul capitalei somaleze în urmă cu zece zile a provocat un număr uriaş de victime, iar bilanţul era încă provizoriu vineri, 20 octombrie. Imaginile transmise de  televiziuni sau fotografiile făcute la faţa locului sunt de-a dreptul apocaliptice. Numeroase clădiri au fost distruse, zeci de vehicule, calcinate. Toate astea, într-o ţară care, în anii 1970, era dată ca exemplu de reuşită după proclamarea independenţei: deşi armata preluase puterea ca în alte atâtea ţări ţări africane, ea a avut un rol pozitiv în ansamblul întregii vieţi economice şi sociale; autorităţile au creat şi o limbă naţională unică, au lansat o amplă acţiune de  stopare a deşertificării, au cultivat zone întinse cu banane, au valorificat bogăţiile solului. Totodată, exceptând un conflict lichidat repede cu Etiopia pentru zona Ogaden, nu a mai avut alte dispute teritoriale cu vecinii. Dar, după 1990, şi în Somalia au apărut germenii contestaţiei. Preşedintele Mohammed Siad Barre a fost acuzat de dictatură, sovieticii au abandonat baza navală Berbera din Cornul Africii în care se instalaseră şi care aducea venituri substanţiale ţării etc. A început un adevărat război civil în care, cel puţin până acum, par să fi câştigat islamişitii radicali reprezentaţi de  mişcarea Shebab, legată ombilical de mereu amintita Al-Qaida. Deşi ea nu a revendicat oficial atentatul de la 14 octombrie, toate indiciile duc sigur spre aceasta. De altfel, gruparea islamistă respectivă comite frecvent atentate sinucigaşe în Mogadiscio şi împrejurimi. Combatanţii shebab au obiceiul de a revendica atentatele pe care le comit, dar nu şi pe cele care provoacă probleme unei anumite părţi a populaţiei, cum a fost cazul sâmbătă, 14 octombrie. Aceeaşi mişcare islamistă radicală a jurat să răzbune pierderea, în august 2011, a influenţei mari pe care o dobândise în capitală şi în zonele apropiate pe care le transformase în adevărate bastioane, ea fiind alungată de cei 22.000 de membri ai forţei Uniunii Africane (Amisom) dislocaţi în Somalia, spre a neutraliza gruparea Shebab.

Precedentul atentat cel mai sângeros din această ţară a avut loc tot în luna octombrie, dar în 2011, şi s-a soldat cu 82 de morţi şi 120 de răniţi. Sâmbătă, 14 octombrie 2017, acest record a fost serios depăşit după cel mai grav atentat din istoria Somalei.

BAGDAD (Irak), 3 iulie 2016, cel puţin 324 de morţi

Atentatul a avut loc în timpul celui de-al doilea război civil irakian. În noaptea de 2 spre 3 iulie 2016, un camion condus de un kamikaze a explodat în cartierul majoritar şiit Karrada din Bagdad.

În pofida orei târzii, mulţimea era pe străzi din cauza Ramadanului. Explozia a provocat un incendiu uriaş pe strada principală, el propagându-se în mai multe magazine de confecţii şi îmbrăcăminte, drept care multe persoane au ars de vii. Şapte  imobile au fost distruse în totalitate, iar altele, precum centrul Al-Hadi, au fost serios avariate.

O a doua explozie care a avut loc după miezul nopţii în cartierul Al-Chaab, din nordul capitalei, s-a soldat doar cu doi morţi şi câţiva răniţi.

O a treia explozie a avut loc şi la sud de Bagdad, la Al-Latifiya, unde a fost detonată o maşină-capcană. A murit doar o persoană. El a fost revendicat de Statul Islamic, care afirma că a vizat „o adunare a miliţiilor şiite din Bagdad“. De fapt, ea a acţionat în semn de represalii după pierderea oraşului Fallujah.

Este cel mai sângeros atentat din Irak, după cel de la Qahtaniya, din 2007. Armata americană a vorbit despre 796 de morţi, iar Crucea Roşie din Bagdad, de peste 1.500, ceea ce face din acest atentat cel mai sângeros nu numai din timpul războiului din Irak şi din toată istoria acestei ţări, el fiind cel mai grav din lume, după cel de la 11 septembrie 2001, din SUA.

La 14 iulie 2007, patru atentate sinucigaşe simultane au avut loc în oraşele Qahtaniya şi Jazeera, de  lângă Mosul. Ele au vizat o minoritate religioasă kurdă, yezidii, care a avut enorm de suferit după ce Statul Islamic a cucerit importante zone din Irak şi Siria.

Deşi nu a fost revendicat, trebuie spus că în lunile precedente existaseră tensiuni între yezidi şi sunniţi, mulţi reprezentanţi ai primilor primind ameninţări, fiind acuzaţi de „infidelitate“ şi „antiislamism“. Erau avertizaţi de iminenţa unui atac.

NAIROBI (Kenya) şi DAR ES SALAAM (Tanzania), 7 august 1998, 213 morţi şi, respectiv, 11 răniţi

În acea zi, în jurul orei 10.30, aproape concomitent, ambasadele SUA din două state vecine de estul african, altfel două ţări foarte liniştite, sunt vizate de atentate sinucigaşe. În urma atacului care a vizat imobilul ambasadei americane din Nairobi au murit cel puţin 213 persoane, din care 12 americani (doi fiind salariaţi ai CIA), fiind rănite 4.000-5.500 persoane. Au fost distruse mai multe mari imobile situate în centrul capitalei, iar economia ţării a fost serios afectată.

În atacul împotriva ambasadei americane din Dar es Salaam s-a folosit acelaşi modus operandi. Au decedat 11 persoane, alte 85 fiind rănite. Încărcătura explozivă a fost de circa 900 kg. Trezit din somn, preşedintele Bill Clinton a condamnat „faptele respingătoare şi inumane“. În pofida mai multor precedente, niciodată o operaţiune antiamericană nu s-a soldat cu atâtea victime. A surprins apoi nu doar  simultaneitatea operaţiunilor, ci şi profesionalismul autorilor.

În semn de represalii, Clinton a ordonat bombardarea mai multor tabere de antrenament ale Al-Qaida din Afganistan şi distrugerea unei uzine chimice (în realitate, un laborator farmaceutic) din Sudan. Cele două acţiuni teroriste au fost revendicate de o organizaţie ce-şi spunea Armata Islamică de Eliberare a Locurilor Sfinte.

Puţin cunoscută la acea dată, ea regrupa sute de mujahedini originari din toate ţările, al căror obiectiv era de a „lovi interesele americane peste tot“ în lume. Totuşi, experţi în antiterorism susţin că aceste atacuri sinucigaşe aparţineau unor inşi legaţi de Al-Qaida şi i-au adus lui Oussama ben Laden o atenţie particulară, îndeosebi din partea SUA, care l-au plasat pe lista celor zece persoane cele mai căutate de FBI. Odată cu alte acţiuni teroriste din Orientul Mijlociu, cele de la ambasadele SUA din Africa fac parte din atentatele antiamericane cele mai importante care le-au precedat pe cele din 11 septembrie 2001.Totodată, s-au dovedit ramificaţiile planetare ale Al-Qaida şi mijloacele financiare de care dispunea şi care, trei ani mai târziu, îi vor permite să comită, de data asta pe sol american, cel mai grav atac terorist pe care l-a cunoscut vreodată omenirea. Au fost cele mai mari acte teroriste din istoria Kenyei şi, respectiv, a Tanzaniei.

BEIRUT (Liban), 23 octombrie 1983: 299 de victime (241 de militari americani şi 58 de paraşutişti francezi)

Două atentate sinucigaşe aproape simultane lovesc contingentele american şi francez din Forţa Multinaţională de Securitate instalată în Beirut. Ele au fost revendicate de Mişcarea Revoluţiei Islamice Libere, apoi de Jihadul Islamic, aceasta din urmă foarte activă nu numai în acele vremuri.

În septembrie 1982, într-un Liban sfâşiat de un război civil ce avea să se prelungească, ONU a trimis o forţă de menţinere a păcii, ce avea în componenţă contingente din Franţa, SUA, Italia şi Marea Britanie, care aveau să fie atacate în mai multe rânduri înaintea atacurilor de la 23 octombrie 1983. În acea zi, la ora 8.18 (aceeaşi la Bucureşti), un camion-capcană a explodat în preajma contingentului american aflat la Aeroportul Internaţional Beirut, provocând moartea a 241 de persoane, din care 220 de puşcaşi marini, rănind alţi o sută. Două minute mai târziu, 58 de paraşutişti francezi mor în condiţii similare, alţi 15 fiind răniţi. Dacă în cazul atacului ce i-a vizat pe militarii americani s-a stabilit cu precizie că a fost vorba despre explozia unei maşini încărcate cu câteva sute de kilograme de explozivi, în ceea ce priveşte acţiunea teroristă împotriva unităţii franceze, nu se ştie cu exactitate nici azi dacă a existat o maşină-capcană sau imobilul în care se aflau ei nu a fost minat.

BOMBAY (India), 12 martie 1993,  257 de morţi, 713 răniţi

Capitala economică a Indiei a fost afectată de 13 atentate cu bombe, care au vizat bursa, bănci, hoteluri de lux, birourile Air India şi pieţele oraşului. Ele au fost imputate interlopilor musulmani din oraş, care voiau să se răzbune după confruntările dure ce avuseseră loc cu câtva timp înainte între hinduşi şi musulmani, soldate cu peste o mie de morţi. Pe 30 iulie 2015, la închisoarea din Nagpur, din statul Maharashtra, a fost spânzurat Yakub Memon, unul dintre „creierele“ atentatelor din 1993. A fost singurul dintre cei acuzaţi condamnat la pedeapsa capitală şi executat, pedeapsă care se aplică foarte rar în India. În iunie 2017, alţi şase gangsteri au fost condamnaţi pentru „conspiraţie“ sau pentru „transport de explozivi“. De fapt, sentinţele nu au fost decât o ramificaţie a primului proces încheiat în 2007, când au fost pronunţate circa o sută de condamnări, multe în contumacie. Totuşi, poliţia indiană încă îl caută pe puternicul „naş din Bombay“ din acele vremuri, Dawood Ibrahim, a cărui mână o vede în acele atacuri din 1993. El s-ar ascunde în Pakistan, în Karachi. Sunt cele mai sângeroase acte teroriste consemnate în istoria Indiei.

KUTASUR (Insula Bali – Indonezia), 12 octombrie 2002, 202 morţi şi 209 răniţi

În jurul orei 23.05 (ora locală), un kamikaze purtând o sacoşă plină cu explozivi a intrat în Padd’s Pub şi a declanşat o bombă de slabă putere. Explozia provoacă opt victime şi o panică uriaşă printre cei prezenţi. În momentul în care persoanele se înghesuiau să iasă din club, o camionetă Mitsubishi, plină cu o tonă de explozivi, parcată în faţa Sari Club, un local de noapte situat în faţa modernei artere Legian Street, a explodat. 180 de persoane au ars de vii în urma deflagraţiei care a creat un imens crater în stradă. În final, numărul victimelor a ajuns la 202, alte 209 persoane fiind rănite.

Dublul atentat a fost revendicat de gruparea Jama Islamiyah, legată de Al-Qaida. Unul dintre liderii Al-Qaida, Omar Al-Faruq, care a planificat atentatele, a fost ucis la 25 septembrie 2006,  în localitatea Bassorah din Irak, de armata britanică. Alţi trei indivizi, condamnaţi la moarte de autorităţile indoneziene, au fost executaţi la 8 noiembrie 2008. Cele mai multe victime ale atentatelor au fost turişti străini, în principal australieni. Este cel mai grav atentat din istoria Indoneziei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.