Sorana Cîrstea, invitata matinalului Gold FM

Sorana Cîrstea a fost invitata lui Radu Buzăianu şi Gianina Corondan la matinalul Gold Fm, Gold Morning. Printre multele poveşti, tensimena a rememorat accidentarea, Australian Open, întâlnirea cu idolul ei, Steffy Graf, şi cum i-a fost alături Ilie Năstase la meciul de sâmbătă.

Fără părinţi, nu ajungea aici

Sorana a spus că toată lumea vorbeşte despre cât se câştigă din tenis, însă sunt două aspecte mult mai importante. “Primul: eu am început să câştig pe la 18 ani, deci până atunci părinţii mei au cheltuit pentru că nu am avut sponsori (ei au stat în spate şi au făcut sacrificiile de rigoare) şi au investit – cred sute de mii de euro până la 18 ani, când am început să câştig şi să ma întreţin singură. Şi este un risc: joci ca la Lotto – tu investeşti, dar nu ştii dacă va ieşi sau nu va ieşi şi de asta eu sunt foarte recunoscătoare părinţilor mei! Pentru că m-au pus pe mine pe primul plan. Al doilea lucru pe care lumea nu îl vede: noi suportăm toate cheltuielile. Eu personal suport cheltuielile echipei: plătesc antrenor, staff, bilete de avion, hotel. Or, în toate celelalte sporturi, de obicei, echipa sau sponsorii îţi asigură aceste lucruri. De asta sumele sunt extraordinar de pompoase. Şi mai este ceva: 30% din sumele care se dau sunt taxe şi impozite, iar apoi eu am o echipă, deci plătesc salarii. Deci este un sport scump. Într-adevăr, în momentul în care ajungi sus se câştigă, dar sunt şi cheltuieli extrem de mari”.

Australian Open, debut bun în 2017

Sorana Cîrstea consideră că momentul Australian Open a fost debutul cu dreptul în acest an. “Eu cred că mi-am revenit de anul trecut. Am avut o primă parte destul de bună, chiar foarte bună: am revenit în 5 luni de pe 250 pe 80, ulterior, în a doua parte, a apărut puţin oboseala, au apărut din nou aşteptările, presiunea, dar am avut o pregătire de iarnă bună şi cred eu că am început anul cu dreptul, în Australia. Am făcut optimi. E a doua oară în cariera mea când fac optimi. Am bătut-o pe Suárez Navarro, care e top 10, şi am făcut meciuri bune acolo.”

Sorana este fericită ca a reuşit sa îşi revină, însă nu va uita niciodata momentul accidentării la umărul drept. Era deja pe locul 20 în lume iar accidentarea a căzut ca un trăznet. “A fost un moment în care nu am crezut că mai revin. Mi s-a spus că problema mea se poate opera, însă nu exista garanţie şi mai bine să încerc cu recuperare 9 luni de zile. Primele 5 luni nu am jucat tenis. Faceam doar recuperare, câte 6-7 ore pe zi şi imi aduc aminte că mă puneam seara la televizor, erau diferite turnee iar eu pur şi simplu plângeam de frustrare! Au fost momente în care, în primele luni, umărul nu dădea semne să se îmbunătăţească şi mi-am pus problema că nu o să mai pot juca tenis. A fost foarte greu, întrucât nu era decizia mea! Iar eu simţeam că mai pot, simţeam că mai vreau, că mai trebuie, iar corpul spunea nu mai pot! Pe antrenorul meu, Marius Comanescu, l-am întâlnit într-un moment in care eram numărul 250, eram practic ieşită din circuit. Şi dansul uşor, uşor m-a pus pe linia dreaptă.”

A plecat cu telefonul bucăţi, în pungă

Sorana consideră că la acest nivel, atitudinea este extrem de importantă. “Aici, tenis ştie toată lumea. Adică la nivelul acesta deja vorbim de o tactică. Tot timpul să-i găseşti punctele slabe, dar ce face diferenţa este atitudinea! Sâmbătă am jucat bine, consider ca am avut o atitudine bună, am pierdut meciul la o minge. Şi asta e frustrant! După 3 ore şi jumătate dai tot … şi pierzi la o minge. După meci, am ajuns în vestiar şi am dat cât am putut cu telefonul de perete. Am plecat cu el în pungă. Două zile am stat fără telefon. Primele 24 de ore au fost foarte relaxante, însă după aceea am intrat într-un pic de sevraj şi deja parcă nu îmi găseam locul”.

Şi-a dorit să câştige pentru Ilie Năstase

Sorana, povestind despre meciul de sâmbătă, a punctat că “cea mai frumoasă surpriză a fost Ilie Năstase. Nu aveam niciun fel de aşteptare, pentru că nu îl ştiam. Normal, din punctul de vedere al tenisului este doxă şi un geniu. Dar nu ştiam cum o să fie cu dânsul pe teren şi vreau să spun că, la un moment dat, spre finalul meciului îmi doream să câştig pentru el. Îl vedeam cât îşi doreşte şi cât s-a agitat. Ce mi-a plăcut? 3 ore şi jumătate a fost extraordinar de pozitiv. Nu m-a scos din “Joci foarte bine! Excelent! Bravo! Îmi place! Dă-o încolo, că are noroc! Da, haide că putem!” Îmi dădea băuturile! Nu îmi venea să cred că domnul Ilie Năstase îmi desface apa şi imi dă apa. Toate fetele care l-au avut pe bancă s-au simţit extraordinar şi cred că a fost cea mai frumoasă surpriză. Ne bucurăm că în aprilie o să fie alături de noi şi jucăm tot acasă.”

Şi-a întâlnit idolul

Tenismena a povestit despre momentul întâlnirii cu Steffy Graf, idolul său, jucătoarea datorită căreia s-a apucat de acest sport. A văzut-o la televizor şi i-a zis tatălui ei că vrea să fie ca ea. “Tata s-a dus şi mi-a cumpărat o rachetă din lemn. Aşa am început. M-am antrenat mult la Las Vegas, ei trăiesc acolo şi, la un moment dat, mă antrenam cu preparatorul fizic al lui Agassi şi au venit în Gym amândoi. Când am văzut-o pe Steffy, idolul meu, pur şi simplu nu mai puteam să scot un cuvânt… eu care vorbesc destul de mult! În acel moment nu am putut decât să îi întind mâna. Şi atât. A doua zi a venit să joace cu mine şi la fel nu am putut să dau 2 mingi în teren. Aveam şi 17 ani, emoţiile mă cucereau mai mult. E o prezenţă incredibilă şi joacă genial şi în ziua de azi.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.