În țări în care cetățeni, curente de opinie și chiar partide au pătimit datorită încălcării democrației înseși, se discută azi despre „sorosism”. Se discută mai cu seamă în SUA și în Europa. La adresa sorosismului se formulează acuzații de imixtiune în politică și justiție și de lovire a unor cetățeni care aveau vederi alternative la cele oficializate.
Sunt de părere că examinarea situației a devenit necesară. Ea se cuvine făcută cu argumente, pe cât posibil factuale. Este ceea ce întreprind aici pe cazul acțiunilor inițiate de George Soros.
Sorosismul a urcat pe scena politicii în decenii în care democrația a intrat în criză. A devenit clar că funcționarea acesteia în datele moștenite – ca „democrație liberală” (Stuart Mill), „democrație revoluționară” (Marx), „democrație cu conducător” (Max Weber), „democrație socială” (Kautsky) – nu asigură societății moderne funcționalitate fără convulsii.
Desigur, nu sorosismul a cauzat criza democrației. Aceasta vine din asocierea de concentrări de putere cu subminarea suveranității naționale, cu noile tehnici de manipulare, cu declinul valorii celor aleși și cu expansiunea cinismului. De altminteri, cele mai elaborate sinteze ale teoriilor democrației (Manfred Schmidt) sau istoriile cuprinzătoare ale ideilor politice (Henning Ottmann) nici nu-l amintesc. Sorosismul operează însă în democrații, afectându-le.
În timp, sorosismul a intervenit tot mai fățiș în politica mare. Preluat de Joe Biden ca axiomă a politicii, care ar fi „lupta democrației cu autoritarismul” – preluare în dauna tradiției americane a „democrației ca formă de viață”, ilustrată, între alții, de greu egalabilul John Dewey – sorosismul a fost implicat în decizii, încât contribuția sa la debusolarea și suferințele lumii actuale este evidentă. Scindarea lumii în „buni” și „răi”, instrumentarea justiției interne și internaționale pentru a lovi rivali, segregarea cetățenilor, degradarea dezbaterii, a educației și creației, reînarmarea și războaiele de azi i se datorează, de asemenea.
Bunăoară, axioma „lupta democrației cu autoritarismul” conflictualizează oamenii, favorizează inși mediocri să urce la decizii doar pentru că întrețin conflictul și creează o nouă „corectitudine politică” ce strivește inovația, în vreme ce cleptocrația înlocuiește meritocrația. În țări cu dificultăți majore nerezolvate, de la infrastructură, trecând prin civism, la funcționarea instituțiilor, cum este și România, acest sistem irosește resurse și este plătit din greu de către cetățeni.
Ceea ce se numește „sorosism” este acțiunea „Fundației George Soros pentru o societate deschisă”. Aceasta a dobândit arie de manifestare internațională pe fondul cotiturii din jurul lui 1990, din Europa Centrală și Răsăriteană, de la „socialismul răsăritean”, la o societate bazată pe libertăți și drepturi fundamentale ale individului,. Apoi, opunându-se reconfigurării ordinii lumii, din jurul lui 2012 încoace, sorosismul și-a sporit această arie.
Azi, el opune republicanismului democratic, care se reafirmă în SUA și Europa, o ideologie – „globalismul”. SUA resping azi „globalismul”, după ce China, Rusia, Germania nu l-au îmbrățișat, chiar dacă fiecare practică economia „globalizării”, iar „globalitatea” vieții o recunoaște orice om care înțelege lumea zilelor noastre. „Globalismul” este ideologia după care ar exista un centru al lumii de iradiere ideatică, de adevăr și de decizie, din care ar trebui să emane decizii și direcția acesteia, la care oricine are a se plia.
Ce este „societatea deschisă”?
Fundația lui George Soros s-a revendicat din ideea „societății deschise”. Cel care a introdus termenul a fost Henri Bergson (Les Deux sources de la morale et de la religion,1932), care a considerat că progresul societății îl asigură libertatea persoanei, iar libertatea este în esență „mobilitate”. În istorie s-ar alimenta o „morală închisă” și o „religie statică”, care induc o „societate închisă”, sau, la polul opus, o „morală deschisă” și o „religie dinamică”, care induc o „societate deschisă”. În vreme ce prescripții precum „imperativul categoric” al lui Kant ar forța oamenii la încadrare în containerul inerent unui principiu, „morala deschisă”, „religia dinamică” și „societatea deschisă” sunt axate pe creativitate și lasă loc fiecărui om. Ele sunt universale și asigură pacea.
La Bergson, sub termenul de „societate deschisă” era vorba, așadar, de o societate preocupată să-i asigure individului condițiile afirmării nestingherite. Karl Popper a preluat acest concept, dar nu l-a clarificat sociologic și juridic. Rămasă intuitivă, „deschiderea” de care a vorbit a fost redusă treptat la selectarea guvernanților prin competiția electorală, lăsând astfel spațiu celor care au câștigat competiția, la un moment dat, să ia măsuri împotriva oponenților.
Astfel a și fost preluat acest concept de către George Soros și aplicat de activiștii săi. Ca efect, de pildă, avem ceea ce se vede astăzi în România, dar și în alte țări: perpetuarea la guvernare a acelorași grupuri, în pofida lipsei lor de rezultate. Sau, un alt exemplu, instrumentarea justiției pentru a lovi rivalii! Avem, de asemenea, enormitatea ce constă în discriminări între pretinși „proeuropeni” și așa-ziși „extremiști”. O discriminare de nimic justificată, căci „proeuropenii” de azi nu au nici meritele și nici legitimarea pretinse, iar cine respectă Constituția țării sale nu poate fi socotit extremist, ci este cetățean ca oricare altul. De altfel, această discriminare e condamnată de cei mai importanți democrați ai timpului nostru. Ea este absurdă și face ca beneficiarii discriminării să nu se mai ocupe de politici pentru cetățeni, fiind absorbiți de segregarea ilegală a oponenților. Discriminarea distruge democrația.
Fundațiile, cum se știe, funcționează în regimul juridic de libertăți, pe baza aprobării din partea autorităților. Ele au statute. Unele promovează concepții asupra societății. Diferența este importantă, căci apelul la resursele unei fundații de către un cetățean sau altul este una, iar a împărtăși concepția fundației și a fi militant este cu totul altceva. Împărtășirea și militanța nu urmează în toate cazurile apelul la resurse.
Pentru discuția de la noi, în care intervin tot felul de necunoscători și amnezici spre a crea confuzii, subliniez că pot vorbi fără părtinire despre subiect, căci cunosc lucrurile, dar nu am avut burse Soros. Nu am avut nevoie. Am fost la studii și în stagii de cercetare științifică în străinătate cu burse ale unor instituții din diferite țări, acordate prin competiție internațională, de jurii de la fața locului. Nu am fost visiting professor cu burse Soros – fiind invitat al universităților din țările respective. În treacăt spus, după 1989, am susținut turnee cu autofinanțare, din însăși remunerarea conferințelor, în SUA, Europa și Asia.
Ceea ce se reproșează astăzi sorosismului nu este, însă, desigur, susținerea financiară pe care a dat-o multora după 1990 pentru achiziționarea de aparatură, tipărirea de cărți, participări la reuniuni internaționale, burse și altele. Ea a fost utilă, cu efecte certe în dezvoltarea infrastructurii universitare, școlare și a cercetării de atunci.
Politica sorosismului
Ceea ce i se reproșează sorosismului sunt însă un mod inacceptabil de a face politică și, aș adăuga, o ideologie, pe care nici chiar unii dintre activiștii săi nu o înțeleg. Pe acestea vreau să le lămuresc aici, plecând de la ceea ce în România a fost cel mai grav.
Mă gândesc la fapte. De pildă, la plasarea de către George Soros a unor oameni nepotriviți, adesea nepregătiți, în demnități de stat în România timpului – la resurse, la externe, la procuratură, la justiție, la serviciile secrete, la Cotroceni și în alte instituții. Sau, un alt exemplu, anularea alegerilor prezidențiale din 2024 de către activiști ai fundației aflați la Cotroceni și în CCR – în cazul în care se confirmă cele semnalate deja din Statele Unite, probabil pe baza datelor electronice.
Să observăm însă că explicitarea politicii fundației a venit abia în timp. Chiar George Soros a dezvăluit-o relativ târziu. Ulterior el s-a lăudat cu organizarea Maidanului de la Kiev (2013), pe care cei mai laborioși specialiști ai relațiilor internaționale (Meersheimer, Chaliand, Wirsching, Sacks, etc.) o pun în seama unei „orchestrări”. Atunci, sub 25% dintre „maidaniști” știau la ce iau parte, iar, acum, sunt sute de mii de morți într-un război care ar fi putut fi evitat!
Nici în Statele Unite critica fundației George Soros nu a fost inițială. Abia la atacarea președintelui George Bush Jr. a devenit limpede ce se petrece, pentru ca, ulterior, să se atingă culminația în torpilarea lui Donald Trump. Nu mai vorbesc de atacarea plină de ignoranță a Chinei și Rusiei și de otrăvirea cooperării internaționale. Și astăzi, sunt destui cei care nu pricep că democratizarea a fost și este favorizată de cooperare în toate direcțiile, nicidecum de antagonizare.
Oricum, este vorba de atacarea de către sorosism a unor personalități, politici și țări care s-au schimbat cu siguranță de la an la an, cu noi contexte. Ca urmare, este de întrebat: nu cumva cei care atacă continuu, propagandistic și orbește nu s-au schimbat și proiectează asupra realității stagnarea propriilor minți în anacronisme?
Sorosismul și Karl Popper
Opțiunile politice și ideologice enunțate de George Soros s-au revendicat insistent din privirea asupra lumii a lui Karl Popper. Ce a spus de fapt Karl Popper și a fost fructificat de George Soros?
În Logica cercetării (1934), Karl Popper a luat explicația prin legi cauzale ca singura explicație științifică – inclusiv pentru faptele sociale, dezistorizându-le astfel și excluzând empatia. În Mizeria istoricismului (1944), el a respins abordarea societății ca întreg, la Marx, Comte și Stuart Mill, în numele unei „inginerii pe fragmente (piecemeal engineering)”. În Societatea deschisă și inamicii ei (1945), el le-a contrapus lui Platon, Hegel, Marx și realităților o „societate deschisă”. Cartea În căutarea unei lumi mai bune (1987) dezvoltă ideea că „într-o democrație, un guvern se înlocuiește fără vărsare de sânge, într-o despoție, nu” și localizează pluralismul, toleranța, egalitatea șanselor și dispariția foamei în Vest, contestându-le Est-ului.
Din varii motive, nu am agreat popperismul, din care citisem cartea principală, Logica cercetării. Primul era acela că nu găseam în el răspunsuri la dificultățile vieții. Apoi, a fost formarea în opera lui Hegel, care era tocmai tradus în România, de către profesorul D. D. Roșca, cu care a început studiile generația mea. După ce fusesem ales decan, în 1990, cultivatul profesor Ion Aluaș – la care debutasem ca asistent la Istoria filosofiei și Filosofia istoriei – mi-a relatat că a fost invitat la o discuție cu George Soros, când s-a pus chestiunea construirii unui campus universitar pentru români ca să poată divorța Babeș și Bolyai.
Nu am împărtășit viziunea lui George Soros și fiindcă elaborasem teza de doctorat în Germania, unde controversa Adorno-Popper și critica adresată lui Karl Popper de mentorul meu, Jurgen Habermas, erau vii. În sfârșit, în „Societatea Hegel” a anilor următori, l-am ascultat pe Ottmann, cel mai bun istoric al ideilor politice, vorbind de Karl Popper.
Popperismul ca filosofie nu m-a cucerit, dar i-am consacrat, firește, un capitol în ampla Introducere în filosofia contemporană (2014). Ponderea lui Karl Popper nu este deloc neglijabilă în filosofia cunoașterii și, mai exact, în logica științei și trebuie parcurs. Pe alte terenuri, însă, ceea ce spune el este sumar și adesea inadecvat.
Critica sorosismului
Desigur că filosofia politică a lui Karl Popper este mai bogată decât și-o asumă George Soros. De pildă, Karl Popper preconiza persoane de calitate la decizii în democrația pe care o teoretiza – or, în practica Fundației George Soros, cel puțin din România, dar și în unele democrații, rareori s-a regăsit așa ceva. La Karl Popper, „critica” are de precedat adoptarea oricărei decizii majore. Or, în cele două practici se află mai curând alinierea, „corectitudinea politică”, nu mintea liberă și critica. Este ceea ce le-am și reproșat unor activiști la momentul potrivit.
Observația mea, din perspectiva filosofică a unui pragmatism reflexiv, a fost aceea că „raționalismul critic” al lui Karl Popper ia în brațe un concept de „raționalitate” care nu este confruntat cu realitatea, ci postulat și apoi impus realității (detaliat în Raționalitate, comunicare, argumentare, 1992). De aceea, Karl Popper nu a putut spune ca filosof mai nimic despre tragediile secolului în care a trăit – nici măcar despre tragedia fără precedent, a cărei victimă a fost propriul popor.
De aici vin de fapt, inevitabil, discriminări: popperismul nu înțelege că polisul, o comunitate, o țară sunt formate din oameni diverși, cu situații și nevoi diverse, care trebuie asumate în diversitatea lor de către cel care concurează democratic la guvernare. Dimpotrivă, popperismul instituie din capul locului mecanismul unei discriminări. Or, democrația la propriu exclude discriminările!
Nu am acceptat nici ca determinismului economic al „marxismului răsăritean” să-i fie opus, după tot ceea ce s-a petrecut în Europa Centrală și Răsăriteană în perioada postbelică, doar un determinism al competiției electorale, care este tot o simplificare a realității. După cum nu am acceptat nici alte opțiuni ale popperismului.
De exemplu, nu am acceptat simplificarea istoriei prin reducerea ei la opoziția „democrație vs. autoritarism”, care, așa cum s-a dovedit în practică și în România, restaurează autoritarismul chiar în democrație. Oare România ultimelor două decenii nu plătește din greu acest autoritarism plin de impostori și de inepții, care a și aruncat-o în crize și la coada Europei? Dacă ne oprim la ziua de joi, cu acea, cum bine s-a spus, „huliganică” reținere a candidatului ieșit pe locul întâi la alegerile prezidențiale din 2024, este același autoritarism al unor inși rudimentari care aruncă România la coada lumii civilizate.
Un alt exemplu: „raționalitatea” este postulată de popperism, iar cine nu se încadrează în rigorile ei formale are două șanse – supunerea sau segregarea. La rigoare, victima ar fi de vină, nu cei care decid! Și încă un exemplu: potrivit lui Karl Popper, verificarea deciziilor se face apelând la „propoziții de bază”, selectate însă ad hoc, nu conform datelor trăite.
Optica globalistă este lăuntrică sorosismului. El este obtuz la năzuințele de schimbare de sistem. Demonizarea celor care nu-i împărtășesc opțiunile face ca el să aibă azi la activ în lume un întins cimitir de sacrificați doar pentru că aveau o altă abordare.
Se pot vedea erori și efecte ale sorosismului în diferite sectoare ale realității zilelor noastre. M-am exprimat asupra acestui aspect cu alte ocazii, de pildă în:
https://www.cotidianul.ro/sorosismul-ca-politica-andrei-marga/
Unele efecte ale sorosismului sunt însă pe scenă, agresiv, și astăzi.
Văd un efect în extinderea pe care a căpătat-o presa habotnică, care s-a separat de misiunea dintotdeauna a presei ca mijlocire între cetățeni și decidenți. Unii jurnaliști și-au pierdut independența judecății, nemaifiind capabili să vadă fețele multiple ale lucrurilor și să cugete cu capul propriu. S-a creat, între altele, o presă plină de încălcări ale logicii elementare și ale eticii și de o penibilă subiectivizare a evenimentelor. Un alt efect constă în subminarea dezbaterii publice. Dezbaterea, câtă mai este, a devenit mai degrabă o pălăvrăgeală în interesul unor grupuri care se dau drept public. Un efect îl văd și în domeniul educației, în care tot felul de diletanți invocă „raționalitatea”, luând ca sfântă politica autorităților, și pretind că așa ar fi „european” și „american”. Calificative ce devin, în folosirea diletanților, simplă demagogie. Inși fără cultură, care nu au parcurs nici istorie, nici economie, nici sociologie, se ambalează să marcheze minți inocente și să „modifice” oamenii. Iar, „la comandă politică”, promit atacarea oricui vrea alternativa la situația inacceptabilă în care s-a ajuns în țară.
Mai nou, sprijinirea pulverizării societății – prin renunțarea la conștiința istoriei, disoluția guvernării democratice în „guvernanțe”, schimbarea naturii umane, dislocarea familiei tradiționale – este gravă. Pulverizarea se opune democratizării și slăbește o societate.
Peste toate, la noi este obicei să se examineze puțin și să se vorbească pe lângă subiect, în loc să se analizeze ideile și acțiunile celor care iau decizii ce afectează interesul public. Este obicei și ca unii să confunde oamenii și să proiecteze asupra altora mizeriile propriei vieți.
Toate acestea, în locul concentrării, cu competență și reflexivitate, pe ceea ce este de făcut pentru democratizare. O „democrație curată”, cum s-a apus deja la Alba Iulia în 1918, rămâne, în continuare, pe orice față s-ar privi realitatea, urgența urgențelor României.
Charlie, ca orice cre(s)tin, uraste de moarte ateii, ca asa l-a invatat biserica, deci, il uraste si pe tuasul Emino_visi, care statea pe o banca de lemn intr-o taverna mohorata, precum continuatorul A.Paunescu, membru al PC, filiala din Romania.
Noroc că articolul lămurește fără rest, dar echitabil, cum e cu șorosismul. Așa trebuie clarificat. Cu fapte, nu cu prejudecăți.
Articol profund pe o temă acută. Autor cu solide cunoștințe. Demn elev al lui Habermas. După ce a fost -dacă unii tot aduc în discuție cine l-a reținut -șef de promoție pe țară și disputat de universitățile din București și Cluj. Profesorii Kallos și dumitru Isac, șefi de catedră, l-au reținut la catedră, sub rectorul Ștefan Pascu.
Impecabil: De exemplu, nu am acceptat simplificarea istoriei prin reducerea ei la opoziția „democrație vs. autoritarism”, care, așa cum s-a dovedit în practică și în România, restaurează autoritarismul chiar în democrație. Oare România ultimelor două decenii nu plătește din greu acest autoritarism plin de impostori și de inepții, care a și aruncat-o în crize și la coada Europei? Dacă ne oprim la ziua de joi, cu acea, cum bine s-a spus, „huliganică” reținere a candidatului ieșit pe locul întâi la alegerile prezidențiale din 2024, este același autoritarism al unor inși rudimentari care aruncă România la coada lumii civilizate.
Bine zis în articol: unii își proiectează mizeriile propriilor vieți crezând că ceilalți sunt ca ei, mizerabili. Nu sunt, biet mizer margelatu. Cărțile, care nu-ți dau pace, se finanțează singure, din vânzări către cititori. Desigur, cînd întîlnești margelați, e bine să o iei pe partea cealaltă a străzii, sunt cum sunt.
@Darius: Exact in Turcia, o democratie si membra NATO, s-a intimplat la fel cand cu tentativa esuata de lovitura de stat in 2016
Geo e un fel de Fethullah Gulen intrat la apa
Articol deosebit , important ! Anularea alegerilor prezidentiale in chiar timpul derularii lor , arestarea candidatului care cistigase primul tur , in plina strada , de catre un grup de politisti si jandarmi , fara o invitatie legala prealabila , in aplauzele unei ‘ prese habotnice „, asa cum admirabil constata dl Prof. Marga , indica fara tagada ca Romania nu este condusa spre democratie si dezvoltare !Este incredibil , ca se poate intimpla asa ceva , intr-o tara membra UE si NATO ?
Apropooo.. De ce vorbești doar de Șoroș ? Chiar crezi că el singur e capul tuturor răutăților ?? Nu știi din care grupare americană face el parte ?? Nu știi de niște alte figuri emblematice care plusau la inițiativele lui Șoroș ? Ai uitat de clanul clinton, ori obama ? Nu ști afacerile lui hunter ? Astea deja sunt uitate ? Nu e cazul de tras la răspundere ?
@:Dacian chiar ai dreptate,bine ca si-a autofinantat turneele de conferinte,/ca si editarile de carti/ ,si nu l-a finantat vreun Potra via USAID
Un articol de strictă necesitate doctrinară în aceste momente de haos politic oarecum generalizat ca urmare a acestui cancer social-politic, susținut financiar de către niște potenți financiari ce și l-au scos la vedere doar pe unul ca Soroș pentru a li se pierde urma .
E o găselniță care pe lângă anonimatul creat, produce și un efect mai puțin așteptat, având în vedere naționalitatea stindardului (George Soroș) sub care defilează acest program globalist.
P.S. Cu ceva ani înaintea domnului Andrei Marga, dar și de 1989 și eu am avut onoarea de a mi se propune de către „cultivatul profesor Ion Aluaș”, (eu aș adăuga și ilustrul )postul de asistent la catedra de Sociologie, dar din motive politice( nu eram membru pcr) ……
P.S.
Într-o altă postare mă întrebam, fără să dau nume, cam cum s-ar fi simțit unii ca distinșii Ion Aluaș, Călina Mare, sau Liviu Zăpârțan, cu un rector ca micuțul David, pe post de Goliat ?! 😉
Niste escroci la fel ca aia impinsi in fata farsoare reformatoare, sau deformatoare, Macovei.
S-au apucat de Greendeal doar sa ruineze economia UE.
@ Cei mai evoluați, practici și eficienți, la înlocuirea de lideri de putere extinsă ,se pare că sunt totuși chinezii ?
Sorosismul o alta interfata a extinderii imperiale, de la atata extindere s-a bagat pana a amenintat alte extinderi.
Nuland la Kiev impartind la Bucuresti dosare penale, anuland referendumuri, la Kiev societati deschise cu prajituri.
@ În globalism, înlocuirea unuia de nivelul lui Soros se face cu daune de sisteme, un fel de ”mamut” al sistemului global, așa cum a mai fost și cu alți lideri, ,,Muse – WON’T STAND DOWN” ?
Poti sa crezi ca s-a gresit o data, cand s-au anulat alegerile (desi e greu de crezut). Dar cand se merge din greseala in greseala, cu obstinatie, poti sa crezi ca e prostie sau ‘greseala’ e intentionata. Poti sa te gandesti la influenta sorosismului si la alte influente nefaste. Dar noi, cetatenii de rand, cu ce am gresit? De ce trebuie sa asteptam si sa acceptam minciuna si instabilitatea? Acum ar trebui sa zicem ca albul e negru si invers, ca sa putem sa votam? Trebuie, de exemplu, sa-l votam pe Crin Antonescu pentru ca ne cere coalitia de guvernare lucrul acesta? Sau pe Nicusor Dan ptr ca vrea el si ni l-a lasat Iohannis mostenire?
Ce joc de sah e asta?
Foarte clar si detaliat explicat, domnule Marga! Din pacate, acest fenomen influenteaza insasi esenta democratiei din Romania. Asistam la ceva nemaiîntâlnit, neasteptat, nedorit si extrem de…trist.
Asistam, da. Privim, ascultam si nu ne vine sa credem.
URA fatza de Eminescu … DOVEDESTE ca sarlica NU ESTE un ROMÂN din ROMÂNIA !
Adica … Charlie FARA de DumneZEU (ZEUL cel ANCESTRAL al ROMÂNILOR) si FARA de NEAM si PATRIE.
Unde-i prostia e sigur Charlie. Unde vezi marxism la Eminescu, biet incult de gazetă de perete? Nu vezi că ești mereu afară de subiecte? Atît știi – ce-i la gazeta de perete a tinereții tale.
Lasa-l IN PACE pe Eminescu … GENIUL culturii ROMANESTI.
(editat) ESTI PREA(editat)PENTRU A-L PUTEA PONEGRI !
Cine NU este ROMÂN, are URA FATZA DE ROMÂNIA si FATZA de ROMÂNI, ne PONEGRESTE si ne MASLUIESTE in mod CONSTANT istoria cea ANCESTRALA a neamului NOSTRU (de vreo 8.000 de ani AICI, SEDENTAR, CONTINUU locuitor si MAJORITAR (dovedit dpv. paleogenetic) de pe acest TARAM carpto-dunareano-pontic (dovedit dpv. arheologic), si ne HULESTE in mod PERMANENT geniile, elitele, eroii si martirii nemului NOSTRU cel ROMÂNESC, faurindu-si doar FALSI IDOLI (desertici si desartici ) !
Nenorociri planetare provocate de ultimile imperii extremist-bolsevice Rusia si China…Care se incapataneaza sa contrazica teoria marxista a „disparitiei” imperiilor!? Sa fie Söros mai puternic decat URSS-Rasputin si China BOLSEVICA-Tzi Ohm Phing luate impreuna
in BRICS? Lamentabila ignorarea realitatii ca de aproape 200 de ani majoritatea personalitatilor din toate domeniile au beneficiat de
burse si stipendii? Sa-l luam de exemplu pe marxistul narodmic Eminovici scolit de Confrerie la Berlin si Viena…Si la Petersburg…
Foarte bine observat: De pildă, Karl Popper preconiza persoane de calitate la decizii în democrația pe care o teoretiza – or, în practica Fundației George Soros, cel puțin din România, dar și în unele democrații, rareori s-a regăsit așa ceva. La Karl Popper, „critica” are de precedat adoptarea oricărei decizii majore. Or, în cele două practici se află mai curând alinierea, „corectitudinea politică”, nu mintea liberă și critica.
Acel cuplu comic Ciolacu-Ciuca, ce promitea sa pastoreasca Romania mai bine de 10 ani tot Soros l-a conceput. Sau a avut si el niste limite. PSD-PNL e Soros sau USL??
Cand sunt facuti sorosisti, sar ca arshi in apararea ideologului lor, cum ca Soros al lor poate fi acuzat numai de fapte bune. Pentru cine …
Totusi, situatia era la fel inainte de ’90, cand nu era nicio duma despre globalism in media autohtona, dimpotriva, totul era filtrat de regim. Caracteristice celor 2 perioade, inainte si dupa ’89, sunt rasturnarea ierarhiei valorilor si slaba functionare a statului de drept, de fapt acestea sunt cauzele problemelor, si sunt autohtone, nu ale Vestului.
Ce poate fi mai in cantator pentru un spirit rafinat decat sa constate ca cei mai productivi si plini de elocinta propagandisti din teren, de la talpa sistemului propagandistic mioritic, ai „sörosismului” facut responsabil conceptual al tuturor nenorocirilor abatute
asupra Planetei si omenirii sunt moderatorii/moderatoarele de la Ghitza tv si Irealitatea plus…
Cum ar fi fără ignoranți sadea, dar simbriași precum margelat, charlie, care se bagă, cum bine s-a zis, unde nu au nici o idee, dar pontează și ei la serviciu, la fiece articol de mare anvergură? Oamenii interesați ar putea discuta fără păzitorii „corectitudinii politice” sorosiste. Și ar avansa spre o soluție civilizată.
Vorba proverbului … „Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”.
Excelent articol, FELICITĂRI !
Dar pulverizarea Societății nu e accidentală, e chiar DORITĂ !
De eduKKatZii PERNICIOȘI și DELABRAȚI, măR🎯g…
● guitZă livia guitZă ●
Tata a fost un om la locul lui, modest, fara studii universitare, dedicat familiei si profesiei si nepreocupat de politica.
Erau ultimele zile ale lui Decembrie 89 si imi amintesc cand mi-a spus:
Stii cine mai era in prima cursa Tarom care a venit in Romania dupa 22 Decembrie ?
Soros.
Am intrebat: Cine mai este si asta ?
A raspuns: Un smecher milionar din Occident care isi face organizatii ale lui in toata lumea si acum vine si in Romania.
El stia, eu nu.
Această (editat) a istoriei , Soros , încă e o perlă a gîndirii celor ce s-au văndut pe doi lei .
Asa cum cineva amintea adecvat, dar cam dur amintea aici, asistam la o disculpare a implicarii in mai mare masura, decat de o abordare strict axiologica…Abordare care a eliminat latura pragmatica a prestatiilor lui Söros, cea mai importanta fiind prezenta sa in patria noastra in decembrie-ianuarie 1989 cand cu Lovitura de Stat KGB/GRU/Comintern din 1989 care i-a incununat activitatea marxist/bolsevica
„democratic-revolutionara”, in spiritul TATUCULUI marxism/bolsevismului…Exista doua liste, una cu participantii la „colocviul” tinut la sediul CC-PCR in acele zile productive de catre viitorul parinte al „sörosismului” si lista cu beneficiarii strippendiilor…
Muncile lui ȘoroȘ sunt orientate preponderent spre europa.. Aici șiăa lansat ”societățile deschise” filantropia cu ONG uri care formează omul, supus al lui, care-i reprezintă interesele..Două din muncile lui mari este imigrația ilegală islamistă și curentul gender,.Mai sunt și altele.. Pentru astea avea de cumpărat pe granzii din UE,. de format grupări ”socialiste” ori ”verzi” și de organizat, mobilizat continente de dispuși la transport.. Nu trebuia să vezi decît echipamentul africanului,, adidașii ori telefonul, plus banii pe care-i sparge in diferitele preferințe pentru anumite adrese,.. țări.. Evident toate merg pec hetuiala UE adică a contribuabilului european,,
In Romania, cel mai incompetent, infractional, violent, agresiv partid USR a secat Bugetul Romaniei – totul in buzunarele usristilor, a ajuns la guvernare prin frauda (Clotilda, Vlad Voiculescu, Ghinea) si derbedeii astia ataca la baioneta in continuare pe oricine incearca sa aplice Legea la fraudele lor. Cu stupoare il vedem pe Ciolacu ca invita in Guvern pe USR, care n-a terminat de furat. Vezi Voiculescu vila de 5 milioane Euro, recent, fara ca ANAF s-al intrebe de unde banii ?
Ar trebui lumină deplină și acțiune înțeleaptă după un articol atît de solid argumentat.Numai că tot felul de inși se tîrăsc prin cotloane cu falsurile lor. Cum să iasă din necazuri această țară cu margelați și charlici fără noimă ce se bagă în ce habar nu au?
Exprimarea liberă e câștigată-n Revoluție
E dreptu’ nostru și e garantat de Constituție
Instituțiile bruiază undele
România intră-n (ESTE) Europa DOAR CU NUMELE (si RESURSELE DATE PE TAVA DE BAIETII DASHTEPTI PENTRU IMBOGATIREA ALDE SOROS)
Promisiuni – minciuni
Omisiuni – presiuni!
Televiziuni – sancțiuni
Showtime la români
Noi nu dăm bani la buget să ne cenzurați
Jurnaliștii sunt bătuți, bruscați, amenințați
Țara (NU TARA DOAR „VOI”) asta începe să-mi provoace silă
Copii, părinții voștri doar își plâng de milă!
JOS CENZURA, SECURICIULE !!!
Sorosism = un grup de oligarhi smecheri care folosesc orice strategie pentru a-si extinde si mentine etern puterea financiara si politica distorsionand complet democratia si statul de drept. Pana la urma o dictatura doar ca dictatorii nu ies in fata direct se ascund in spatele unor guverne marionete.
Într-adevăr, problema nu este că cineva a folosit resurse financiare Soros. Au făcut-o mii de oameni, în România și în alte țări, care nu au devenit militanți ai fundației. Chestiunea este numirea în funcții din partea fundației și servirea vederilor ei. Exemple, Macovei, Pleșu, Ungureanu, Kovesi, acum Hurezeanu, Daniel David, Ion Bolojan și ca toată guvernarea kelemen Hunor.
Acum ceva vreme, unul din multimea astora ” care voiesc progresul pe orice cale”, m-a intrebat:
CE AI MA TU, CU SOROSH ASTA ?
Asta insemna probabil ca, daca eu nu inteleg principiile „open society”, nu trebuie sa-mi dau cu presupusul, ca un bolovan.
I-am raspuns :
PROBLEMA NU E CE AM EU CU SOROSH, CI CE ARE EL CU MINE, CETATEAN AL PLANETEI ?
proverb: ‘Cine se scuza,se acuza!’
Doar daca ești vinovat, simți nevoia sa te scuzi in fata unor persoane
Ceea ce unii numesc „sörosism” conceptualizand activitatile unei persoane care nu are nicio legatura cu lumea ideilor, ci cu lumea banului si a activitatilor subversive, de subminare a societatilor, „deschizandu-le catre noi orizonturi rosii”, este o diversiune
pura, pentru ca Söros nu e nici Marx si nici Lenin care au fost capabili sa transforme iremediabil Lumea…
Un sorosist (era pe lista ) despre doctrina stapanului sau.
Soroșismul este un comportament infracțional globalizat, dus la rang de știință și artă.
De la poza asta de Gânditorul soroșist, oengist care gândește conform directivele primite în plicul cu monetar, și-a copiat domnul Emil Hurezeanu imaginea?
Soros = 100 Goering
daca Goering a fost pus sub acuzatie DE CE N U INTERVINE JUSTITIA INTERNATIONALA impotriva lui SOROS ??
Erata,oamenii au fost foarte pregatiti pt functiile primite,in sensul ca au servit perfect fortele intunecate externe,sau de orice natura exceptand interesul national…
@Navrapascu a spus in 3 rinduri cit autorul intr-o carte. Multumesc pentru sinteza.
Adica un borfas s-a apucat, cu manutele lui doua, sa creeze o lume noua…borfasii si democratia… cum ziceam in copilarie, baba si mitraliera.
„huliganică”retinere. Deci faptuita de niste huligani. Adica politia romana are huligani. Eu stiu ca a fost un mandat legal, aplicat civilizat, cu respectarea stricta a legii.
„Sorosismul activează în democrație” ! Sigur. Unde sofismul sa activeze? Sub nasul lui Putin sau in Coreea de Nord sau unde nu sunt bani?
Cu toți știm unde Soros a câștigat primul miliard. Pe nestabilitatea din Anglia și Germania când acolo era neclar cu cursurile valutare. Deci în criza.Înțelegând acest lucru Soros a început a organiza crize(evident cu intenții bune, desigur)prin toată lumea. Știm noi de intențiile acestui fecior a lui David binefăcătorul.