Sticla, presa și opoziția

De data aceasta nu este vorba doar de televiziune, adică de sticlă, cum i se mai spune. E vorba de sticla de băutură sau sticla ca obiect contondent cu care unii se apără, iar alții se răzbună. Ei bine, Victor Ponta, într-un discurs ținut la Alexandria, a rememorat întîlnirea de la Cotroceni în care opoziția, în sfîrşit, a avut voce. Şi în momentul în care l-a înțepat pe președinte, acesta „se uita pe jos după sticlă”. O asemenea exprimare ironică, bine țintită la transpirațiile și lecțiile de băut whisky ale lui Traian Băsescu, a stîrnit mînia cîtorva ziariste. Ore întregi, acestea au tocat exprimarea suburbană a lui Victor Ponta. Ba, au socotit că e momentul să reamintească și exprimarea contondentă (în fapt, o comparație, „ca un bețiv”) a lui Crin Antonescu, pentru a face caz de derapajele de limbaj ale opoziției.

Toată dezbaterea de la Realitatea TV mi s-a părut și artificială, și contrafăcută. Ba, aș fi gata să cred că în spatele acesteia se află o idee cu adevărat „muncă patriotică”. Şi opoziția vorbește la fel de porcos ca și președintele României! Vezi Doamne, ce a făcut Traian Băsescu cu regele și cu Antonescu și evreii face parte din limbarița scăpată de sub control a politicianului român. Ca idee, ea ar fi putut să circule în căpățînile unor consilieri de la Cotroceni, dar în judecata unor ziariști este cel puțin o curiozitate.

În ultimele două săptămîni, în ultimele luni și în ultimii şase ani, Traian Băsescu a coborît limbajul de pe scena publică pînă la culorile mahalalei. A făcut același lucru și în ceea ce priveşte comportamentul politic. L-a transformat în țîfnă de cartier. Şi cu pagube instituționale incomensurabile. În acești ani, președintele României a fost cea mai fecundă sursă publică de vulgaritate şi cel mai important distrugător de credibilitate instituțională. Ei bine, în indignările amintite mai sus, toate aceste pagube aduse societății românești pe banii contribuabililor au fost trecute cu vederea. Dintr-o rațiune care ne scapă, cîteva cucoane s-au înghesuit să moralizeze vîrtos opoziția. Vezi Doamne, e o mare culpă să-l taxezi pe cel mai nerușinat politician român. Asta pentru că este și președinte. E o mare gafă să vorbești ironic despre slăbiciunile sale devenite proverbiale!

Indignatele noastre colege fie sunt partizane, fie afișează o pudoare greu de crezut. În ambele cazuri, tărăboiul lor nu valorează mare brînză. Nu salvează nici limbajul și nici nu face din cei doi lideri ai opoziției principalii stricători de „manere” ale scenei politice românești.

Probabil că mai avem alegătoare care visează un model uns cu miere, trandafiri și parfum, care să vină direct din paginile manualelor de politețe. Şi să lupte cu Traian Băsescu, în vreme ce acesta, transpirat și afumat, zice:

– Imaturii Dracului!