Nu-mi pare rău! De data aceasta vreau să fiu solidar cu greva profesorilor! I-am înțeles tot timpul, chiar și acum doi ani când s-au gândit să se revolte fix înainte de Evaluarea Națională și BAC. Am zis că au nevoie de mai mult respect, de niște venituri pe măsura efortului pe care îl depun, de niște condiții de muncă decente. Dar azi nu! Nu vreau să mai fiu alături de profesori!
De ce?
În atenția profesorilor ce nu cunosc menirea dascălului:
Dacă mai credeți – dumneavoastră cei ce stați astăzi la catedră – în modernizare-miracol sau schimbarea venită în timp, că salariile dumneavoastră nu sunt pe măsura muncii vă înșelați! Iată cum era plătit și răsplătit UN DASCĂL (am făcut și voi face diferența între dascăl-pedagog și muncitor-profesor) acu nu multă vreme.
O scrisoare a profesorului Ioachim Rodeanu din 1923 adresată DASCĂLULUI SĂU, ilustrul savant Academicianul Gheorghe Vâlsan, ar putea pune multe semne de întrebare multora.
Aud și citesc, zilele acestea tot mai des sloganuri de genul: „Demnitatea meseriei de profesor vine și dintr-o recunoaștere financiară”.
Oare chiar așa să fie? Scrisoarea eminentului dascăl orăștian prof. univ. dr. Ioachim Rodeanu datată 11 noiembrie 1923 ar putea aduce un con de lumină în negura acestor vremuri.
Nici atunci, precum în aceste zile, dascălii nu o duceau „pe roze”, salariul îl făcea pe Rodeanu să-i scrie profesorului său: „Eu cu toate că m-am simțit pregătit așa cum trebuia, a trebuit să plec amenințat fiind, că mai târziu să nu găsesc nici-o catedră. De altfel situația mea la Cluj era și așa f. critică întrucât nu mai puteam trăi din leafa ce-o aveam. Am plecat dela institut cu mult regret în sufletul meu”, citind datele biografie ale expeditorului nu pot să nu mă întreb câți dintre profesorii foști greviști au măcar o jumătate dintre acestea.
Continuând lectura găsim: „Știam că una este viața la Institut și alta calea dăscăliei. Și dacă am părăsit-o pe cea dintâiu forțat de împrejurări, nu m’am speriat nici de cea de a doua, fiindcă eu pare că aș fi sortit pentru dăscălie. Numai și numai această meseria mi-a fost destinată dela începutul începuturilor. Știam ce mă așteptă la liceu și la plecarea mea mi-am zis oarecum, ca unul ce abdică resemnat de ceea ce a avut cu drag adio… ”, o, tempora! o, mores!, câtor profesori foști greviști nu le este prea mare haina de profesor, câtorva nu le putem pune eticheta de muncitor „calificat la locul de muncă”.
Rezultatele de la Evaluarea Națională spun totul iar Examenul de Maturitate ce începe azi îmi va da sau nu dreptate.
Apoi continuă: „La universitate se face știință, iar la școală te faci pedagog în sensul antic, că iei băieții și în cârcă mâine. Dar trebuie să-i faci oamenii. Și școala cu lecțiile ei, cu dirigenția, cu mormanul caietelor de corectat, nu-ți lasă o clipă liberă. Trece un an școlar și vine vara, te-ai odihni și tu undeva, biet dascăl, dar nu-ți dă mâna, tu n’ai aproape cu ce să te îmbraci.
Să faci cercetări vara în vacanță? Dar mai ai putere în tine după un an de muncă încordată, de unde iai tu paralele, de unde scoți cele câteva instrumente necesare? De unde? Nu se poate de nicăiri! Și așa fiind lucrurile te închizi în tine rupând rând pe rând câte o floare din arborele nădejdilor tale și te numești fericit, dacă îți poți păstra pe mai departe sensul cel bun al vieții.”
De ce am dat ca exemplu pe profesorul, doctor în stiințe, geograf, publicist, Ioachim Rodeanu?
Iată câteva date biografice:
S-a născut la 15 februarie 1898, în satul Răhău, judeţul Alba. Studii liceale la Sibiu. Studii universitare la Cluj (1919-1922). În 1923 îşi ia examenul de capacitate, având ca materii principale geografia şi istoria.
Încă din timpul facultăţii, prof. G. Vâlsan îl numeşte preparator, 1920, apoi asistent, 1921.
După câţiva ani, din iniţiativă proprie, trece în învăţământul mediu, funcţionând ca profesor la Liceul „George Bariţiu” din Cluj-Napoca şi apoi la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie, unde a lucrat până la pensionare cu o scurtă întrerupere, între 1939 și 1940, când a fost detaşat la Liceul de Aplicaţie al Şcolii Normale Superioare de pe lângă Universitatea din Cluj.
Ca profesor, demonstrează valoroase calităţi pedagogice, educând 36 de generaţii de elevi. Nu numai că a fost ca pedagog un model, ci deopotrivă a fost şi un publicist şi cercetător ştiinţific.
Activitatea sa ştiinţifică s-a concretizat în studii de geomorfologie, între care, „Observări morfologice la zona de contact a bazinelor Oltului şi Mureşului în regiunea Sibiului” (1926), lucrare distinsă cu premiul „Emmanoil de Martonne”, de către Universitatea din Cluj.
Deşi în vârstă, în anii `56-`58, a participat la lucrările de pregătire a volumului „Monografia geografică a R.P.R.”, studiind relieful celor două Târnave.
Preocupat de diferite probleme pedagogice, a efectuat studii şi în acest domeniu, dintre care menţionăm ca interesantă lucrarea „Anchete şcolare printre elevii de liceu”.
Aceeaşi meticulozitate şi rigoare ştiinţifică a dovedit-o şi după pensionare, cât a funcţionat la Muzeul Orăştie, unde a tradus şi interpretat câteva documente vechi. A colaborat şi cu alte articole şi studii la diferitele publicaţii ale vremii.
S-a stins din viaţă în august 1966.
Colaborări:
„Cosânzeana”, „Astra”, „Revista generală a învăţământului”, „Studii şi cercetări de geologie-geografie”, „Buletinul Societăţii de Geografie” etc.
Lucrări publicate:
Observări morfologice la zona de contact a bazinelor Oltului şi Mureşului în regiunea Sibiului. – În: Lucrările Institutului de Geografie Cluj, vol. 2, 1926;
Contactul morfologic al bazinului Someşului în Podişul Transilvaniei. – În: Buletinul Societăţii de
Geografie, LIX. Bucureşti, 1941;
Problema Defileului Săcădatelor. – În: Studii şi Cercetări de Geologie-Geografie. 8, nr. 3-4, 1957.
Ori domnul profesor nu doar că a predat șase ore la cursuri, dar face și cercetare, organizează excursii, traduce, ca profesor demonstrează valoroase calităţi pedagogice educând 36 de generaţii de elevi.
Nu numai că a fost ca pedagog un model, ci deopotrivă a fost şi un publicist şi cercetător ştiinţific.
Ce ziceți doamnelor și domnilor greviști de azi, vă țin baierele să-i urmați exemplul ori rămâneți la „sub demnitatea de profesor” și „prea puțin plătiți”?
Mă tem că nu ați înțeles din articol, absolut nimic! De ce? Pentru că, făcând aluzie și prin acest sibian, scriitorul arată că, din cele mai vechi timpuri învățământul a fost hopa Mitică sau oaia neagră chinuită de politicieni prin politicile ordinare făcute intenționat să distrugă ceea ce înseamnă învățământul românesc!