Supărare în Canada și UK. Escrocheria generațiilor și cum au rămas tinerii cu nota de plată

„Venituri mari de-a lungul vieții”, „locuință achitată integral”, „pensie de aur”, „a doua locuință” și alte beneficii. Aceasta este legenda care însoțește imaginea unui cuplu din generația celor născuți între 1945 și 1960, prezentat pe coperta revistei canadiene de centru-stanga Maclean’s. Lânga ea apare și imaginea unor tineri de 30 de ani, în blugi și adidași. Ei au parte doar „salarii stagnante”, „chirii exorbitante”, „inflație galopantă a prețurilor la combustibil și alimente”, „piață a muncii instabilă”, „nu își permit să aibă copii”, „nu au bani puși deoparte”, „datorii uriașe pentru studiile universitare”.

Generații despărțite de avere și datorii

„Ajutoarele financiare generoase acordate de Canada persoanelor vârstnice au fost instituite într-o perioadă în care acestea erau sărace”, susține revista. „Astăzi, sunt bogate, iar a venit timpul să împartă această bogăție.” Acest „apel radical la redistribuire”, căruia revista canadiană îi dedică prima pagină, pornește de la ceea ce numește „marea escrocherie generațională”.

Jurnalistul palestiniano-canadian Ali Amad, autorul articolului, spune că a avut „o revelație” într-o zi în care își făcea cumpărăturile într-un cartier luxos din Toronto, ținând în mână „un litru de lapte de 11 dolari canadieni”, aproape 7 euro.

„După ce am pus laptele înapoi pe raft, m-am întors pe jos în garsoniera în care locuiesc împreună cu partenera mea. Blocul meu este înconjurat de case individuale care se vând de obicei cu 2 milioane de dolari sau mai mult [aproximativ 1,2 milioane de euro], chiar și atunci când piața imobiliară încetinește. Sunt la doar câteva zeci de metri de apartamentul meu, dar ar putea la fel de bine să fie pe o altă planetă. Multe dintre ele au fost, desigur, cumpărate cu ani în urmă sau chiar cu zeci de ani în urmă, de persoane care sunt de mult pensionate”.

„Marea escrocherie generațională”

În Canada, scrie Ali Amad, „capacitatea unei persoane de a-și construi un viitor dezirabil depinde mai puțin de eforturile sau talentul său decât de anul în care s-a născut”. Iar asta este valabil și în alte părți ale lumii, pentru cei născuți începând din anii 1980.

Pentru revista canadiană, reducerea inegalităților ar putea începe prin revizuirea programelor de ajutor pentru seniori și direcționarea lor către vârstnicii aflați în dificultate. Banii astfel economisiți ar putea finanța transportul public, energia, educația și sănătatea. Revista recunoaște însă că pensionarii, adesea „defensivi” în privința privilegiilor lor, nu ar fi prea dispuși să facă sacrificii.

Nu este singurul asemenea articol care vede o prăpastie între generații. În luna mai, The Economist vorbea despre ”cum generația baby boom a tras pe sfoară Europa”. O generație care a reconstruit Europa după Al Doilea Război Mondial și apoi a ferit-o de o nouă conflagrație este pusă la zid de tinerii formați într-o Europă care, pentru prima oară, este mai săracă decât cea a părinților și care văd războiul simplist, ca o luptă chiar dezirabilă între bine și rău, și mai puțin ca pe un deranj suferit în echilibrul de putere ceva mai complicat. ”Costurile asociate îmbătrânirii populației înghit un sfert din PIB-ul Uniunii Europene, o proporție care este puțin probabil să scadă pe măsură ce Bătrânul Continent îmbătrânește și mai mult. Să fii tânăr european înseamnă să simți că participi, fără să vrei, la o înșelătorie intergenerațională”, scrie The Economist.

Banii pensionarilor, în centrul disputei

Articolul din revista canadiană citează propuneri făcute de mediul academic de stânga: reducerea treptată a plăților sistemului de pensii publice pentru pensionarii cu venituri mai mari, măsură care ar economisi 7 miliarde de dolari anual. Se adaugă eliminarea treptată a unor facilități fiscale dedicate seniorilor, pentru încă 7 miliarde, ajungând la economii totale de 14 miliarde de dolari pe an. Din acestea, 2,5 miliarde ar finanța combaterea sărăciei în rândul pensionarilor, oferind circa 5.000 de dolari anual celor aproximativ 400.000 de seniori aflați sub pragul sărăciei. Restul ar merge către locuințe, tineri, creșe, educație și ajutoare pentru alimente.

Tinerii votează mai puțin, pensionarii decid mai mult

Progresiștii din Canada îl regreta pe fostul premier Justin Trudeau. A fost un lider criticat pentru gafele sale în plan extern și pentru tendințele cu tenta autoritară la momentele protestelor împotriva izolării din timpul pandemiei. Însă el majorat cota de impozitare a câștigurilor de capital de la 50% la 66%, care ar fi afectat și pensionarii cu câștiguri din investiții, scrie Maclean’s.

Acum, Partidul Liberal din Canada are un nou lider si un nou premier – Mark Carney, fost bancher central in Anglia și Canada, Este ovaționat la Davos, la Bruxelles și la ONU. Primul buget al lui Mark Carney a prevăzut investiții importante în locuințe, apărare și infrastructură, dar guvernul său a evitat reformele privind inegalitățile dintre generații. Carney a renunțat inclusiv la majorarea cotei de impozitare a câștigurilor de capital impusa de Trudeau. Un motiv este electoral: în 2025, au votat 56% dintre canadienii de 18-24 de ani, față de 78% dintre cei de 65-74 de ani, scrie Maclean’s.

”În lipsa acestor măsuri, Canada va îmbătrâni și va deveni o țară mai slabă și mai îndatorată. Tinerii săi vor continua să-și piardă încrederea și speranța într-un viitor mai bun, cu toate consecințele previzibile: pierderea încrederii în instituții, degradarea democrației și accentuarea inegalităților. În urmă cu câțiva ani, în timpul unui joc de societate, a trebuit să-i cer unei prietene din Generația Z să spună primele cuvinte care îi veneau în minte când se gândea la viitor. Răspunsurile ei au fost de-a dreptul apocaliptice: sărăcie extremă, foamete, epidemii. Era o glumă, dar și nu prea era”, scrie jurnalistul palestiniano-canadian Ali Amad.