- Sprinterii au făcut legea
- Istorie: top 10 all time câştigători de etape
- Poveştile turului: hotel căpiţa de fân; patronul biciuieşte spectatorii
Kittel victorie categorică
Aşa cum se anticipa, etapa a II-a a fost una a sprinterilor. O demonstrează şi clasamentul de etapă, unde pe primele 15 locuri s-au aflat doar sprinteri de meserie. Victoria a revenit favoritului numărul unu, Marcel Kittel, cel mai puternic şi mai valoros sprinter din cursă. De menţionat că, la cca 250 de metri înainte de linia de sosire, Kittel era foarte prost plasat şi nimeni nu-l vedea nici măcar în top 5. Şi totuşi, germanul a fost foarte bine scos în faţă la 150 de metri, a anahilit excelenta poziţionare a lui Nacer Bouhanni şi a câştigat detaşat la sprint masiv. De menţionat că Kittel este la a 7-a victorie de etapă în acest sezon, dar este prima în Il Giro. În afară de Kittel, şi ceilalţi doi principali favoriţi au terminat în faţă cursa, pe locurile 2, respectiv 4.
În clasamentul general, conduc în acest moment tot rutierii de la Orica GreenEDGE, graţie victoriei din prima etapă de la contratimpul pe echipe. Numai că Sein Tuft a pasat tricoul roz, colegului său Michael Matthews, care s-a clasat cel mai bine (locul 7) în etapă dintre rutierii lui Orica. Ţinând cont că şi etapa a III-a este una specifică sprinterilor, nu se întrevăd modificări în clasamentul general, se aşteaptă doar replica lui Viviani şi Bouhanni la victoria de sâmbătă a lui Kittel.
Etapa a II-a Belfast – Belfast (219 km)
- Marcel Kittel (Team Giant-Shimano) – 5:13:13
- Nacer Bouhanni (FDJ.fr) – a.t.
- Giacomo Nizzolo (Trek Factory Racing) – a.t.
- Elia Viviani (Cannondale) – a.t.
- Roberto Ferrari (Lampre-Merida) – a.t.
„Tricoul roşu” – clasamentul pe puncte
- Marcel Kittel (Team Giant-Shimano) – 50 puncte
- Nacer Bouhanni (FDJ.fr) – 40 puncte
- Giacomo Nizzolo (Trek Factory Racing) – 34 puncte
- Roberto Ferrari (Lampre-Merida) – 32 puncte
- Elia Viviani (Cannondale) – 28 puncte
„Tricoul albastru” – clasamentul căţărătorilor
- Maarten Tjallingii (Belkin Pro Cycling) – 6 puncte
- Andrea Fedi ( Neri Sotolli) – 3 puncte
- Johan Romero (Colombia) – 2 puncte
„Tricoul alb” – clasamentul tinerilor rutieri
- Michael Matthews (Orica GreenEDGE) – 5:37:34
- Luke Durbridge (Orica GreenEdge) + 3”
- Julien Vermote (Omega Pharma-Quick Step) + 8”
Istorie Il Giro: Top 10 all time al câştigătorilor de etape
Într-un top 10 all time al câştigătorilor de etape din Il Giro, regăsim un singur rutier în activitate şi el se află şi acum în cursă: este vorba de Alessandro Petacchi de la Omega Pharma-Quick Step. De menţionat că rutierul în vârstă de 40 de ani s-a retras din activitatea competiţională în 2013 după terminarea turului Italiei, el fiind atunci angajat la echipa Lampre-Merida. În luna octombrie, Petacchi a dat curs solicitării celor de la Omega de a semna un angajament de „om de echipă” principalele sarcini fiind cea de lansator al lui Mark Cavendish şi de a fi la trenă în momentele delicate. Dacă Petacchi (degrevat de „sarcina” Cavendish – acesta nu se află în tur) va reuşi în etapele de sprint să câştige măcar o etapă, el îşi va îmbunătăţi performanţa în top 10 all time, care arată astfel:
- Mario Cipollini (Italia) – 42 de etape câştigate
- Alfredo Binda (Italia) – 41 de etape
- Learco Guerra (Italia) – 31 de etape
- Costante Girardengo (Italia) – 30 de erape
- Eddy Merckx (Belgia) – 25 de etape
- Giuseppe Saronni (Italia) – 24 etape
- Francesco Moser (Italia) – 23 etape
- Fausto Coppi (Italia) – 22 de etape
- Roger de Vlaeminck (Belgia) – 22 de etape
- Alessandri Petacchi (Italia) – 22 de etape
Poveştile turului
Primul start la 3 dimineaţa !!
Foto: bikeraceinfo.com
Primul start în Il Giro s-a dat pe 13 mai 1909 la Milano. Vittorio Cavenaghi, președintele de atunci al Federaţiei Italiene de Ciclism este cel care a făcut oficiile. Până aici, totul normal. Anormală (pentru noi cei din ziua de azi) a fost ora startului: noaptea/dimineaţa la ora 2,53 !!!. Pe străzile din oraş rutierii nu au avut probleme, pentru că traseul a fost luminat de foarte mulţi purtători de torţe. Prima etapă a numărat 397 de km şi a fost parcursă de câştigător, Dario Bini (sponsorizat de echipa/firma Bianchi) în 14 ore şi 6 minute.
În 1909 s-au aliniat la start 115 rutieri (în afară de cei din Italia, au mai fost 5 francezi, 2 germani şi câte un argentinian, belgial şi un reprezentant al oraşului Trieste, pe atunci acesta nefăcând parte din Italia), 49 reuşind să termine cursa. Traseul turului a măsurat 2.448 km, iar viteza medie cu care s-a rulat a fost de 26,26 km.
Este interesant de spus ce însemna – în afara rutierilor – caravana rutieră. Ei bine, în 1909 erau doar patru mașini pentru echipe, două pentru organizatori și arbitri și două pentru jurnaliști. Astăzi sunt zeci de maşini inclusiv într-o cursă de o singură zi.
Hotelul „căpiţa de fân”
Astăzi, cei care urmăresc transmisiile Eurosport sau accesează site-urile oficiale ale competiţiilor cicliste ştiu totul despre programul extra-cursă a rutierilor, inclusiv numele hotelurilor (de 4 sau 5 stele) unde se cazează echipele. Evident, în 1909, lucrurile nu stăteau deloc aşa. Nu din punctul de vedere al informaţiei, ci al programului rutierilor angajaţi în curse. În 1909, rutierii de mare valoare, sau mai precis cei care erau cât de cât sponsorizaţi erau fericiţii care noaptea, reuşeau să prindă un pat într-un hotel mizer sau într-un cămin. Rutierii independenţi – şi nu erau deloc puţini – dormeau afară, în şanţuri, sau, adevărat „lux”, în căpiţe de fân. Tot un „lux” reprezenta găsirea unei case derăpănate părăsite, unde de asemenea îşi petreceau noaptea rutierii fără sponsporizări sau mijloace materiate propri.
Cât a cîştigat primul învingător din Il Giro
Italianul Luigi Gana este cel care a triumfat în primul tur al Italiei. El a fost recompensat pentru victorie cu 5.325 de lire, un premiu substanţial pentru vremea respectivă. Site-ul bikeraceinfo.com, care oferă această informaţie precizează că este greu de echivalat suma respectivă din 1909 cu ceea ce ar reprezenta astăzi. Totuşi se recurge la o serie de comparaţii: în epocă un contabil câştiga 1.700 de lire pe an, un funcţionar public în jur de 2.000 de lire pe an, iar un inginer obţinea pe an 3.900 de lire. La primele ediţii au participat mulţi ciclişti amatori, şomeri care sperau în rezultate bune care să-i scoată din sărăcie.
A pus biciul pe spectatori
Într-o cursă ciclistă de acum 100, 100 şi ceva de ani, aveau loc evenimente care astăzi sunt de neînchipuit, mai ales pe telespectatorii care urmăresc tot felul de curse, de la cele de o zi, până la Grand Tururi. În 1909 – prima ediţie Il Giro – ne atrage atenţia un eveniment înregistrat într-o etapă în care traseul era în căţărare. Pe marginea şoselei, ca şi acum, sute de suporteri formau un adevărat culoar viu prin care rutierii abia se puteau strecura. Unii rutieri chiar erau ajutaţi (împinşi de la spate) să urce mai uşor, dar alţii – probabil cei care nu erau în graţiile spectatorilor erau obstrucţionaţi de către aceştia. Deşi s-au făcut (cu ajutorul unei pâlnii uriaşe) apeluri la degajarea drumului, nimeni nu a ţinut cont de solicitările organizatorilor. Atunci, patronul cursei, Armando Cougnet (directorul la Gazzetta dello Sport) a luat o decizie extremă: aflat într-un automobil deschis, el a început să-i biciuiască pe spectatori pentru a face „pârtie” pentru rutieri. Măsura a dat roade. Şi astăzi avem pe căţărările de categoria I sau speciale situaţii în care rutierii abia reuşesc să se strecoare prin „tunele umane”, dar acum nu se mai foloseşte biciul.
