Supermarketul – tiranul economiei româneşti

Vrem schimbări radicale, dar prea multe dintre adevărurile triste ale societăţii româneşti ne sunt necunoscute. Unele par neimportante doar pentru că sunt înconjurate de tăcere, iar noi nu ne gândim la ele din lipsă de informaţie şi exerciţiu.

Accesaţi Wikipedia, căutaţi Economia României şi veţi afla că marea Constituţie din 1991 ne face cadou o economie de piaţă în schimbul celei comuniste, centralizată şi planificată.

„Conform Constituţiei, statul este obligat să asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. In economia României acţionează aşadar legea cererii şi ofertei. La baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată şi garantată.”

Toate acestea sunt prevăzute de legea fundamentală a ţării şi ai putea presupune că statul responsabil veghează ca ele să fie respectate şi aplicate. Sfântă naivitate!

Mult înainte să ne panicăm că (poate) tocmai ni s-a impus un guvern sensibil la comenzi din afara ţării (de parcă a fost altfel în ultimii ani), trebuie să ne îngrijorăm că, în timp ce privim încordaţi vârful aisbergului, scăpăm din vedere mişcările subterane, care ne trag preşul de sub picioare cu urări parşive de bun venit în societatea de consum.

O ţară vulnerabilă economic este uşor de manipulat şi nu reprezintă niciodată un partener (dacă încă ne mai amăgim) pentru cei mari, ci doar un teren de manevră şi o gâscă bună de jumulit.

Trebuie să înţelegem că astăzi ni se acordă atenţie datorită poziţiei geografice şi nu pentru că cineva este impresionat de marile noastre realizări. O lume întreagă vede cum suntem duşi de nas de propriii politicieni care, mână în mână cu Serviciile, au înhăţat tot ce au apucat şi au scos restul la mezat pe sume mici şi protecţie externă. Înţelegând că suntem uşor de fraierit şi având complicitatea celor aleşi să ne protejeze, au venit de peste graniţă tot soiul de afaceri şi afacerişti dornici să participe la jaful naţional. Suntem jupuiţi sistematic şi din ţară şi din afară, deosebirea este că în timp ce ai noştri dau tunuri care se văd de pe lună, ai lor sunt mai subtili şi mai experimentaţi.

Am zâmbit prostiţi ca sălbaticii la pietricele colorate când au început să apară marile lanţuri de magazine. Generaţii care s-au holbat în vitrine goale aveau impresia că a dat norocul peste ele şi s-au aruncat după posibilităţi în belşugul din galantare. Curând retailerii mari au falimentat alimentara de la parter a lui nea Mitică întreprinzătoru’ şi au pus mâna pe grosul comerţului agroalimentar. Mai rezistă câteva tarabe de piaţă pe ici pe colo, deşi trebuie sa plătească din greu celor care au devenit peste noapte proprietarii târgurilor tradiţionale.

Între timp, românul şi-a făcut un scop în viaţă din a umple coşurile pe rotile ale supermarketurilor, convins că a dat lovitura şi dacă nu prinde vreo promoţie de doi lei. Nu ştie şi nici nu-i pasă că practicile comerciale ale supermarketurilor ruinează sistematic economia naţională şi ne fac mai dependenţi de străinătate decât sunt capabili chibiţii din politica autohtonă.

Simplist spus, comerciantul trebuie să fie veriga de legătură între producător şi consumator, nimic mai mult. Este indiscutabil util şi merită tot respectul pe lângă profitul care este îndreptăţit să îl facă. Atunci însă când distruge producătorul autohton (care asigură locuri de muncă, plăteşte impozite şi păstrează profitul în ţară) pentru a ne băga pe gât produse de import în dauna balanţei comerciale, când face profituri abject de mari pe spinarea unei populaţii neinformate şi îşi cumpără fără jenă complicitatea Sistemului, devine una dintre problemele pe care ne lăudam că le vom rezolva zilele acestea.
Să luăm pe rând afirmaţiile de mai sus.

Toţi ştim că legumele şi fructele româneşti sunt mai gustoase şi mai sănătoase decât cele de import. Avem un pământ care nu a fost saturat de chimicale pentru a hrăni populaţii excedentare sau pentru a asigura profituri maxime la hectar. De ce le găseşti pe pieţe, dar aproape niciodată în supermarket? Pentru că producătorul intern nu trebuie încurajat. Ţările care decid în lume astăzi nu au nevoie de concurenţă, ci de pieţe de desfacere pentru produsele proprii sau pentru cele achiziţionate din poziţia celui puternic, pe bani puţini, de la ţări amărâte din emisfera sudică.

Puteţi spune în replică – da, dar carnea proaspătă sau congelată, produsele de carne, zahărul şi produsele zaharoase, făina, uleiurile, conservele, lactatele… marea lor majoritate sunt produse româneşti. Corect, dar întrebaţi-vă în ce condiţii ajung ele pe raft.

Producătorii autohtoni trebuie să plătească din greu pentru ca produsele lor să intre pe uşa din dos a magazinelor. Li se impun discounturi şi taxe care le reduc drastic profitul în defavoarea magazinului, acesta câştigând exponenţial din adaosuri de până la 300-400% pentru unele produse. Producătorul este menţinut la limita falimentului ori câştigă prea puţin ca să poată moderniza unităţile de producţie la un nivel competitiv sau ca să merite efortul. Cetăţeanul plăteşte scump un produs românesc al cărui preţ este adus artificial la nivelul produselor de import. Toată lumea pierde, mai puţin lanţurile de magazine. Acestea fac profituri la care nici nu ar visa în ţările de origine, pentru că acolo legea este respectată şi practici de genul acesta sunt ilegale.

Taxele cerute producătorilor în România sunt imense. Cele mai mari sunt percepute de Kaufland, 45-48%, urmează Metro, Carrefour, Selgros, Cora cu 25-30% şi cele mai mici, taxe 0 sau 4-5%, sunt percepute de Auchan, Penny şi Dedeman. Comparaţi însă la toate aceste magazine preţurile aceloraşi produse şi veţi vedea că diferenţele sunt nesemnificative. Există taxe despre care se ştie şi multe altele care sunt pur şi simplu îngropate în mormane de hârtii contabiliceşti.

Informaţiile le-am primit de la un economist cu multă experienţă care face afaceri zilnic cu lanţurile amintite şi le cunoaşte amănunţit practicile comerciale otrăvitoare pentru economia românească. Evident a solicitat să rămână anonim din motive lesne de înţeles.

Acesta ne-a explicat amănunţit cum se manifestă tirania supermarketului asupra producătorului intern şi evident asupra consumatorului.

„Un retailer scoate la promoţie un produs fără să anunţe producătorul. Nu numai că îi reduce acestuia profitul peste noapte, dar îl obligă să vândă acelaşi produs la preţuri promoţionale în toate celelalte lanţuri de magazine. Promoţia la două-trei articole atrage clienţi în magazine, aceştia cumpără şi produse cu preţuri umflate artificial, magazinele obţin profituri mai mari, iar producătorul pierde din greu. La fel şi cetăţeanul.

Un lanţ de magazine semnează contractele cu producătorul, nu la sfârşitul anului cum se obişnuieşte – producătorul trebuie să-şi facă un plan şi o strategie coerente pentru a acoperi viitoarele cereri – ci la jumătatea anului următor, apoi impune peste noapte o suplimentare a producţiei. Dacă producătorul este incapabil să acopere noua cerere, pentru că nu a ştiut să se pregătească, este penalizat cu noi reduceri de preţuri, nu din acel moment, ci retroactiv de la începutul anului. Sau se trezeşte că retailerul a reziliat unilateral contractul fără avertisment. Rezilierea este la latitudinea unor persoane care decid achiziţiile pentru lanţurile respective şi se pare că acestea sunt şi foarte corupte. Spun se pare pentru că firma noastră este prezentă în supermarketuri încă de la apariţia acestora în România şi nu am dat niciodată şpagă achizitorilor. Practica este pentru firmele care au intrat în sistem în ultimii ani. Pentru a face loc unui nou furnizor care plăteşte comision, se caută tot felul de motive pentru rezilierea contractelor mai vechi. Unii şpăgari au fost depistaţi de conducerea societăţilor unde lucrau şi au fost concediaţi.

Mai trebuie semnalat faptul că toate cheltuielile de returnare a mărfii care nu s-a vândut şi riscurile sunt suportate de producător. Acesta îşi primeşte înapoi marfa de la raft deteriorată şi contabilizează noi pierderi. Toate aceste abuzuri sunt însoţite de suveranul «acceptă sau pleacă» pentru că este coadă de furnizori la uşa lor.”

Cetăţeanul cumpărător ar trebui să fie îngrijorat de asemenea practici?

„Foarte îngrijorat în situaţia în care preţul de livrare ajunge la raft de 3-4 ori mai mare. Multinaţionalele au posibilitatea de a importa şi a pune pe rafturile lor produse care sunt foarte scumpe, evitând să cumpere produse similare de pe piaţa locală. Se subînţelege şi de ce – producţia lor trebuie să meargă. Sunt situaţii în care taxele solicitate de la producătorii locali sunt mai mari decât cele solicitate de la furnizorii externi, pentru a crea un avantaj de preţ în favoarea lor. Noi avem câteva situaţii în care un client preferă să nu ia de la mine o gamă de produse pe care noi o fabricăm şi le ia (produsele noastre!!) prin altă firmă la preţuri mai mari. De ce?”

Exemplele de practici oneroase ar putea transforma articolul în roman-fluviu, dar ne limităm la cele amintite pentru că descriu cel mai bine un dezastru care scapă complet opiniei publice.

Reamintim cele extrase la început de articol din Constituţia României şi vedem cum stăm cu respectarea primelor legi ale ţării. Libertatea comerţului rămâne doar pe hârtie un drept legal pentru că în realitate se află la bunul-plac al unor comercianţi cu greutate şi influenţă cumpărată pe banii noştri.

Nici vorbă de protejarea concurenţei loiale sau a dreptului de proprietate. Comerciantul nu intră în ogradă să-ţi ia vaca şi ştiuletele de porumb, dar te obligă să le dai aproape gratis pentru că legea şi legiuitorul sunt de partea lui, iar tu trebuie să-ţi justifici timpul pierdut. Când îţi pierzi afacerea şi poate proprietatea pentru că ai fost împins cu cinism spre faliment, despre ce protecţie vorbim?

Cât despre legile cererii şi ofertei, acestora li se adaugă, ca în orice sat fără câini, legea bunului-plac care se decontează evident tot din buzunarele celor mulţi, dar fără voce.

Ideea că supermarketurile sunt stat în stat şi fac ce vor nu este nouă. Am reluat-o pentru că astăzi se vrea schimbare şi au trecut ani buni de când nu s-a mai auzit nici un protest care să deranjeze înfloritorul comerţ, prosper pentru ei, ruinător pentru noi.

În 2008, după multă vâlvă, a fost elaborat cu aparenţe de seriozitate „Codul de bune practici pentru comerţul cu produse agroalimentare”. Acesta spune că se interzice să… toate cele menţionate mai sus şi alte câteva. A fost semnat în 2009 de asociaţii patronale şi reprezentanţii lanţurilor de magazine, s-a anunţat pompos că va produce ieftiniri spectaculoase de până la 30% şi s-a purces la crearea proiectului de lege care să dea greutatea corespunzătoare iniţiativei. În câteva zile, proiectul schiţat pe genunchi a mers la vot, ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, l-a prezentat ca pe o mare realizare, dar, spre şocul patronatelor, acesta era ambiguu şi a rămas până astăzi fără norme de aplicare. Adică este egal cu zero. Politicienii s-au spălat pe mâini, i-au lăsat pe producători la fel de descoperiţi în faţa retailerilor, iar presa vremii s-a mărginit să prezinte doar intenţiile, nu şi eşecul.

Au mai trecut aproape 7 ani şi supermarketurile continuă să jefuiască în plină zi, fără nici un stres, pentru că în România nu există legi clare care sa le-o interzică, iar Consiliul Concurenţei este o fantoşă. Miliarde de euro ne-au ieşit aiurea din buzunar, mai mulţi producători şi-au restrâns activitatea aşteptând vremuri mai bune, dacă nu au dat faliment, s-au pierdut locuri de muncă, s-au părăginit terenuri agricole şi livezi. Economia a făcut trei paşi înainte şi doi înapoi, încă o bucată de Românie a fost pusă pe butuci, au mai fugit câteva sute de mii să-şi caute locul în străinătate.

Priviţi harta şi veţi constata că au plecat exact pe urmele banilor risipiţi de concetăţenii lor, care continuă să se mândrească pe Facebook cu ultima vânătoare de fleici prin supermarket.

Dacă am fi mai informaţi probabil că ne-am putea păzi de scamatoria ieftină a păpuşii fluturate pe sub ochi cu o mână în timp ce mâna cealaltă nu numai că ne fură portofelul, dar ne rupe şi buzunarul nădragilor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.