Un rezultat bombă
Vineri 23 mai a „explodat” cea mai „puternică” bombă în Turul Italiei. O etapă 100% de plat care urma să se încheie cu un sprint masiv şi cu o luptă pentru victorie între Nacer Bouhanni, Giacomo Nizzolo, Elia Viviani, Luka Mezgec şi Ben Swift a fost câştigată de un rutier Marco Canola (Bardiani-CSF) care s-a aflat în evadare de la începutul cursei. Să câştige „o evadare” o cursă 100% de plat este o surpriză. Iar când câştigătorul de etapă într-un Grand Tour este un rutier de la o echipă Pro continentală care nu a activat în echipe de Pro Tour, surpriza este uriaşă. Şi, mergând mai departe, dacă învingătorul este şi un rutier fără „nume” care se află la prima sa victorie într-o cursă importantă atunci atunci rezultatul este unul bombă.
Carotarea lui Bouhanni a decis câştigătorul
Victoria lui Marco Canola poate fi uşor explicată. În primul rând am avut o evadare normală oricărei etape, o evadare cu 6 rutieri. Nefiind deloc rutieri „periculoşi” – cel mai bine clasat era Jackson Rodriguez (Androni Giocattoli-Venezuela), pe locul 62, la 57 de minute de lider – cei şase au fost lăsaţi să-şi facă vizibilitate. Când mai erau 22 de km până la finish, evadaţii mai aveau un avans de 1:42 faţă de pluton. O distanţă foarte uşor de recuperat de pluton. Deşi FDJ.fr echipa principalului favorit la sprint, Nacer Bouhanni se afla la trenă (dar a rulat slab), plutonul nu a reuşit să recupereze distanţa mică faţă de evadaţi din cauză că echipele celorlalţi sprinteni au jucat la cacealma, concret l-au „carotat” pe favorit. Nu era în intersul nimănui, ca Bouhanni să înregistreze cea de a 4-a victorie de etapă în Il Giro. Şi asta chiar cu riscul celorlalţi sprinteri de a nu-şi încerca şansa. Pe final în faţă au mai rămas doar trei rutieri şi în ultimul km plutonul a ajuns la 700 de metri distanţă de ei. Cei trei au forţat şi cu 250 de metri înainte de linia de sosire, Canola s-a detaşat şi a câştigat etapa. În spatele lor s-a declanşat un sprint masiv pentru punctele rămase în „joc”, Nacer Bouhanni reuşind să îşi întreacă adversarii.
Clasament etapă
- Marco Canola (Bardiani-CSF) – 3:37:20
- Jackson Rodriguez (Androni Giocattoli-Venezuela) – a.t.
- Angelo Tulik (Team Europcar) – a.t.
- Nacer Bouhanni (FDJ.fr) + 11”
- Giacomo Nizzolo (Trek Factory) + 11”
- Elia Viviani (Cannondale) + 11”
- Luka Mezgek (Team Giant-Shimano) + 11”
- Ben Swift (Team Sky) + 11”
- Tyler Farrar (Garmin-Sharp) + 11”
- Borut Bozic (Astana Pro Team) + 11”
„Tricoul roz” – Clasamentul general
- Rigoberto Uran (Omega Pharma-Quick Step) – 53:15:06
- Cadel Evans (BMC Racing Team) + 37”
- Rafal Majka (Tinkoff-Saxo) + 1:52
- Domenico Pozzovivo (Ag2R La Mondiale) + 2:32
- Wilco Kelderman (Belkin-Pro Cycling Team) + 2:50
- Nairo Quintana (Team Movistar) + 3:29
- Fabio Aru (Astana ProTeam) + 3:37
- Wout Poels (Omega Pharma-Quick Step) + 4:06
- Steve Morabito (BMC Racing Team) + 4:20
- Robert Kiserlowski (Trek Factory Racing) + 4:41
După cum se poate vedea, nicio schimbare în clasamentul general. Urmează însă momentul „adevărului”, trei etape montane consecutive cu finish-uri în căţărare. Cu siguranţă vor fi numeroase schimbări în Top 10 după cele 3 etape.
„Tricoul roşu” – Clasamentul pe puncte
- Nacer Bouhanni (FDJ.fr) – 251 puncte
- Giacomo Nizzolo (Trek Factory Racing) – 225 puncte
- Elia Viviani (Cannondale) – 173 puncte
- Roberto Ferrari (Lampre-Merida) – 161 puncte
- Ben Swift (Team Sky) – 130 puncte
„Tricoul albastru” – Clasamentul căţărătorilor
- David Arredondo (Trek Factory Racing) – 75 puncte
- Diego Ulissi (Lampre-Merida) – 39 puncte
- Stefano Pirazzi (Bardiani-CSF) – 26 puncte
- Robert Kiserlowski (Trek Factory Racing) – 20 puncte
- Cadel Evans (BMC Racing Team) – 15 puncte
„Tricoul alb” – Clasamentul tinerilor rutieri
- Rafal Majka (Tinkoff-Saxo) – 53:16:58
- Wilco Kelderman (Belkin-Pro Cycling Team) + 58”
- Nairo Quintana (Team Movistar) +1:37
- Fabio Aru (Astana ProTeam) + 1:45
- Diego Ulissi (Lampre-Merida) + 4:32
Clasamentul pe echipe
- Omega Pharma-Quick Step – 159:03:38
- Ag2R La Mondiale + 5:32
- BMC Racing Team + 7:46
- Tinkoff-Saxo + 21:29
- Lampre-Merida + 23:46
Istoric Il Giro
Rigoberto Uran al 245-lea rutier all time îmbrăcat în tricou roz
De două etape Rigoberto Uran (Omega Pharma-Quick Step) este liderul cursei. Uran este primul rutier din Columbia care a îmbrăcat vreodată în Il Giro „tricoul roz”. El a devenit, începând cu 23 mai 2014, cel de-al 245-lea rutier din istoria cursei care a îmbrăcat tricoul de lider. Totodată, Columbia a devenit după Italia, Belgia, Spania, Franţa, Olanda, Elveţia, Rusia, Germania, Ucraina, Suedia, Marea Britanie, Irlanda, Norvegia, Cehia, Lituania, Portugalia, Luxemburg, SUA, Canada, Australia, a 21-a ţară, din 50 care au participat all time în Il Giro, care are cel puţin un rutier purtător de tricou roz. Eddy Merckx este rutierul care a fost îmbrăcat cele mai multe etape în tricoul roz (lider de etapă).
Top 10 all time rutieri în„tricouri roz”
- Eddy Merckx (Belgia) – 72 de etape (6 ediţii)
- Alfredo Binda (Italia) – 54 de etape (6 ediţii)
- Francesco Moser (Italia) – 53 de etape (8 ediţii)
- Giuseppe Saronni (Italia) – 46 de etape (5 ediţii)
- Jacques Anquetil (Franţa) – 40 de etape (5 ediţii)
- Gino Bartali (Italia) – 40 de etape (5 ediţii)
- Bernard Hinault (Franţa) – 28 de etape (3 ediţii)
- Miguel Indurain (Spania) – 27 de etape (2 ediţii)
- Fausto Coppi (Italia) – 26 de etape (6 ediţii)
- Roberto Visentini (Italia) – 25 de etape (5 ediţii)
Dintre rutierii care s-au aliniat la starul ediţiei 2014, un număr de 15 rutieri sunt printre cei 245 de purtători de tricouri roz, în top 100 fiind următorii:
Loc 26. Ivan Basso (Cannondale) – 17 etape (3 ediţii)
Loc 48. Damiano Cunego (Lampre-Merida) – 10 etape (1 ediţie)
Loc 49. Joaquim „Purito” Rodriguez (Team Katusha) – 10 etape (1 ediţie)
Loc 79. Alesandro Petacchi (Omega Pharma-Quick Step) – 7 etape (2 ediţii)
Loc 85. Michael Matthews (Orica GreenEDGE) – 6 etape (1 ediţie – 2014)
Loc 96. Cadel Evans (BMC Racing Team) – 6 etape (3 ediţii)
Top 10 rutieri în „tricou roz” într-o singură ediţie de Il Giro
- Eddy Merckx (Belgia) – 20 de etape (1973)
- Tony Rominger (Elveţia) – 20 de etape (1995)
- Miguel Indurain (Spania) – 19 etape (1992)
- Gianni Bugno (Italia) – 19 etape (1990)
- Franco Chioccioli (Italia) – 18 etape (1991)
- Yewgeni Berzin (Rusia) – 18 etape (1994)
- Jacques Anquetil (Franţa) – 17 etape (1964)
- Johan De Muynck (Belgia) – 17 etape (1978)
- Stephen Roche (Irlanda) – 17 etape (1987)
- Francesco Moser (Italia – 16 etape (1984)