„(…) Trăsăturile chipului drag al tovarăşului Gheorghe Gheorgiu-Dej sunt acum în memoria poporului, pentru de-a pururi. (…) Cuvintele sale reprezintă ideile a milioane de oameni, lumina acestor cuvinte iradiază strălucirea patriei socialiste iar una dintre frazele răspunsului sună astfel: ne vom consacra toată puterea de muncă, pasiunea şi energia creatoare luptei pentru înfăptuirea neabătută a politicii partidului şi pentru prosperitatea Republicii Populare
Române, pentru slujirea intereselor poporului, după minunantul exemplu dat întotdeauna de dumneavoastră (…)” (Sütő András, „Amintiri nepieritoare”, „Gazeta Literară”, anul XII, nr. 13, 25 martie 1965, p. 3).
„(…) Noua noastră constituţie este reflectarea nu a unor deziderate, ci a realităţii luminoase a vieţii noastre. (…) cuvintele cristaline ale constituţiei noastre exprimă adânc, cu un realism srălucitor, adevărul vieţii noastre socialiste. Citind constituţia, recunoşti faţa curată şi tânără a republicii noastre socialiste cu toate trăsăturile caracteristice ale socialismului victorios”.( Sütő András, „Stăpâni pe soartă”, „Gazeta Literară”, anul XII, nr. 35, 26 august 1965, p. 1).
(Sütő András, n. în 1927 la Cămăraş-Cluj-d. în 2006 la Budapesta, scriitor maghiar din România, a fost membru al marii adunări naţionale între anii 1965 şi 1977 şi vicepreşedintele Asociaţiei Scriitorilor din România între anii 1974 şi 1982. În perioada 1980-1989, scrierile lui au apărut exclusiv în străinătate, deşi el a continuat să rămână redactor-şef al publicaţiei culturale maghiare „Új Élet” („Viaţă Nouă”), editată de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste la Târgu-Mureş, aşadar, nici vorbă de marginalizare. În această perioadă a fost urmărit permanent de Securitate deşi a petrecut perioade îndelungate retras la vila sa de vacanţă din munţii de lângă Gheorghieni-Harghita, aceasta apropo de cum se petrecea „disidenţa” în România! În martie 1990 a fost una dintre victimele violenţelor interetnice de la Târgu-Mureş, ocazie cu care a fost bătut, pierzându-şi un ochi. După perioada de spitalizare (la Bucureşti, Budapesta şi în SUA) s-a stabilit în Ungaria, unde şi-a petrecut ultima parte a vieţii).
