Tat Tvam Asi

Propoziția din titlul acestui articol este în limba sanscrită. Eminescu a citat-o cu uimirea că era considerată expresia cea mai adâncă (înaltă) în realizarea inițierilor orientale prebudiste.

Traducerea ei poate fi „Tu ești acela” sau „Aceasta ești tu”. Pronunțarea ei poate fi o mantră pentru exerciții de concentrare.

Conținutul ei a fost desfășurat pe larg de înțeleptul Krishna în „Bhagavad Gita”. El spunea așa: Sunt firul de iarbă, sunt copacul, sunt vântul, sunt râul, sunt muntele, sunt Cerul, sunt Pământul…

Prin ocheanul întors dinspre interior spre exterior, de la eu către tu, propoziția spune că și tu ești firul de iarbă, copacul, vântul etc. și va trebui să dezvolți această conștiență.

Ea, conștiența aceasta, nu poate fi prinsă intelectual. Ai de văzut cum sămânța spirituală a omului a fost plantată într-un eon în care substanța din jur este o emanație a spiritelor voinței. În aceeași substanță viețuiau și euri care veneau din semințe mai vechi. Ele au acum rang de arhai.

Sămânța omului a dat tulpină, apoi ramuri, apoi frunze, se pregătește acum să înflorească și să dea fruct. Fructul va lăsa noi semințe într-o substanță nouă și ciclul are a reîncepe.

Cosmologia de mai sus nu este nici geocentrică, nici heliocentrică, ci antropocentrică. Ea spune că omul acelei semințe trece acum prin condiția de eu și va evolua dincolo de această condiție aidoma vechilor euri care acum sunt arhai.

Dacă n-ar fi fost evoluția seminței-om, n-ar fi fost nici evoluția eurilor-arhai, nici evoluția eterică a arhanghelilor, nici evoluțiile sufletești ale îngerilor.

Tot ce e în jur (firul de iarbă, copacul, vântul, râul, muntele, Cerul, Pământul…) este așa cum este pentru că aparține (ca parte) întregului unor evoluții care se îndreaptă spre fructificare și nouă însămânțare.

Dacă ai întoarce ocheanul spre interiorul îngerilor, și ei ar recunoaște că sunt părți dintr-un Întreg aflat în evoluție. Cum ar vorbi un Krishna înger? Eu sunt mânia oamenilor, eu sunt liniștea lor, eu sunt devotamentul lor, eu sunt compasiunea lor etc. Inițierea lui Buddha s-a petrecut în baze intelectuale și a pătruns pe o treaptă superioară intelectului prin înțelegerea compasiunii. Inițierea lui Krishna n-a avut faze intelectuale. Ele au fost pur sufletești și de aceea adâncul (înaltul) înțelegerii sale este încă de nedepășit.

Ce intelect ar accepta azi că omul în care lucrează ar fi fost totuna cu firul de iarbă în cursul unor evoluții cosmo-eonice și că omul își poate conștientiza acele evoluții dacă găsește cosmologia adecvată?

Krishna a fost un om născut din femeie, dar spiritul său era adumbrit de puterile spirituale ale unui arhanghel, zice Rudolf Steiner.

Dacă ar fi fost adumbrit doar de un înger, ar fi creat el revelațiile compasiunii budiste. La fel, Botezătorul era adumbrit de arhanghelul poporului ales. Și Botezătorul putea spune: Sunt iarba, sunt vântul etc., dar îi era mai presantă misiunea de a anunța întruparea Celui care a creat evoluțiile cosmo-eonice, Cel care avea să vină pentru a ridica păcatul sub care se aflau toate făpturile: și iarba, și copacul etc.

Întrupatul nu era purtător de inițieri, dar aducea mesajul potrivit căruia vechile inițieri nu vor mai fi suficiente în epoca intelectului ce sta să eclozeze general-uman. În epoca ce sta să vină era necesară înțelegerea rațională. Iată, tot Pământul, și pâinea, și vinul sunt Cuvântul Meu.

Dacă le veți consuma înțelegând cosmologia Cuvântului, veți putea deschide uși care vă vor duce dincolo de Păcat și de Ispititor.

Trei sunt aceste uși: stările de formă, stările de viață și stările de conștiență. Profetul Ezechiel le văzuse ca roți în roți în roți… Stările de formă mișcă evoluția stărilor de viață, iar stările de viață mișcă stările de conștiență. Câte stări de conștiență sunt? Mineral, vegetal, animal, uman, angelic, arhangelic etc. Cuvântul ar putea spune, precum Krishna: Eu sunt mineralul, Eu sunt vegetalul, Eu sunt animalul, Eu sunt umanul, Eu sunt angelicul etc., etc.