După dispariţia creatorului Festivalului de la Almada, regizorul, pedagogul Joaquim Benite, noul director artistic, Rodrigo Francisco, continuă opera acestui teatru ce şi-a propus trezirea conştiinţelor, după cum scria în Manifestul Invincibile Almada. Aici au putut fi văzute primele spectacole ale teatrelor sud-americane, dar şi ale celor africane.
Istoria oraşului Lisabona s-a împletit cu teatrul public şi cu acest festival, devenind o adevărată vitrină nu numai europeană, fără grandoarea Avignon-ului şi densitatea obsesivă a Edinburgh-ului. Festivalul s-a născut în Teatrul din Almada, totul pictat în albastru, inima şi culoarea acestei manifestări, care are de câţiva ani un nou sediu, foarte bine dotat tehnologic.
Aplauze pentru actorii clujeni
În perioada 4-18 iulie se desfăşoară cea de-a 32-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Almada, cea mai importantă manifestare de acest gen din Portugalia. Institutul Cultural Român, alături de Compania de Teatru din Almada, prezintă două spectacole, cu un total de patru reprezentaţii, în interpretarea actorilor de la Teatrul Naţional Cluj-Napoca. Este vorba despre piesa Livada de vişini de A. P. Cehov, în regia lui Roberto Bacci, a cărei reprezentare va avea loc în data de 12 iulie, ora 18.00, în sala mare a Teatrului da Trindade din Lisabona, şi de Spectatorul condamnat la moarte de Matei Vişniec, în regia lui Răzvan Mureşan, care va fi jucată în zilele de 13 iulie (ora 21.30), 14 iulie (ora 16.00) şi 15 iulie (ora 21.30), în sala Experimental a Teatrului Municipal Joaquim Benite din Almada.
”Livada de vişini”, de A.P. Cehov
O frumoasă scenografie semnată de Adrian Damian
Pe o scenă acoperită în totalitate în alb – o albeaţă care invadează sala prin intermediul unei punţi montate pe culoarul central -, actorii de la Teatrul Naţional Cluj-Napoca interpretează unul dintre textele clasice ale dramaturgiei universale, în care regizorul italian Roberto Bacci prezintă timpul ca pe o temă cehoviană prin excelenţă. „Timpul este alcătuit din multe lucruri: cum reacţionăm la transformare? La îmbătrânirea noastră şi a celor dragi nouă?“. Livada reprezintă melancolia, trecutul, liniştea lumii tradiţionale, o anumită acalmie, armonia dintre om şi natură, pentru care e străină şi stranie în acelaşi timp atitudinea modernă, de comerciant, a lui Lopahin. Livada aparţine trecutului pierdut; este livada morţilor. Această livadă reverberează sunete, zgomote, nostalgii şi deziluzii care ne vorbesc şi nouă astăzi, mai mult decât oricând. Pentru noii îmbogăţiţi nu este loc pentru evocarea trecutului şi nici pentru lirism.
Livada de vişini, o simfonie în alb
O simfonie în alb ar putea fi numită pe scurt această livadă, întrucât spectacolul e inundat într-o mare de alb: alb-transparente sunt perdelele, care creează spaţii de joc, albe sunt petalele florilor scuturate ale livezii de vişini, împrăştiate atât pe scenă, cât şi pe puntea ce pătrunde în sală, pe culoarul central. Albe sunt şi scaunele pe care spectatorii se află aşezaţi, fiind făcuţi părtaşi ai sfâşierii sufleteşti a personajelor cehoviene. (Acesta este motivul pentru care regizorul sugerează spectatorilor să încerce o variantă de vestimentaţie pe tonuri de alb…). Pata de culoare întunecată este Lopahin, omul materiei, trăind cu o jumătate din sine în lumea oamenilor practici, îmbogăţiţi, şi cu cealaltă, în lumea livezii, a frumosului gratuit.
Livada de vişini a Naţionalului clujean. Foto Nicu Cherciu
Regizorul italian Roberto Bacci este director artistic şi întemeietor al Fondazione Pontedera Teatro din Italia, care, din 2002, este coordonatorul pe partea de teatru al festivalului Fabbrica Europa, cel mai important şi mai cunoscut Festival de Artă Contemporană din Toscana. A regizat numeroase spectacole prezentate în Europa, America Latină şi Orientul Mijlociu. Regizorul italian se află la a doua colaborare cu trupa Naţionalului clujean. În urmă cu doi ani, Roberto Bacci a montat pe scena clujeană spectacolul de mare succes Hamlet de W. Shakespeare, spectacol care se află în stagiunea curentă a teatrului. Roberto Bacci a lucrat la numeroase proiecte de teatru, atât în Italia, cât şi în alte ţări, alături de artişti de renume ca: Peter Brook, Anatoli Vasiliev, Raul Ruiz, Sanjukta Panigrahi, Julian Beck şi Judith Malina.
Vişini în floare
Roberto Bacci este cel care, în 1985, alături de Carla Pollastrelli, l-a invitat pe Jerzy Grotowski la Pontedera, pentru a crea un Institut în care acesta să desfăşoare o activitate de cercetare sistematică. Din 1986, Grotowski s-a mutat la Pontedera, unde a înfiinţat, în acelaşi an, Workcenter of Jerzy Grotowski, şi unde acesta a trăit până la sfârşitul vieţii, în 1999.
Regizorul Roberto Bacci
Roberto Bacci a lucrat la numeroase proiecte de teatru atât în Italia, cât şi în alte ţări, alături de artişti de renume ca Peter Brook, Anatoli Vasiliev, Raul Ruiz, Sanjukta Panigrahi, Julian Beck, Judith Malina. Între anii 1978 şi1987 afost directorul artistic al Festivalului Internaţional de Teatru din Santarcangelo di Romagna, iar din 1990 până în1998 acondus Festivalurile Internaţionale Volterra Teatro şi Passaggio a Pontedera (acesta din urmă cunoscut, din anul 2000, ca Generazioni). Roberto Bacci este absolvent de studii teatrale, cu teza Teatru şi Alchimie, despre spectacolul lui Eugenio Barba de la Odin Teatret, Min Fars Hus. Din1976 aregizat numeroase spectacole, mai întâi la Piccolo Teatro di Pontedera, iar apoi la Compagnia Laboratorio di Pontedera. Spectacolele sale au fost prezentate în Europa, America Latină şi Orientul Mijlociu.
Dramaturgia: Stefano Geraci.
Scenografia: Adrian Damian.
Maestru de lumini: Jenel Moldovan.
Asistenţi de regie: Maria Rotar, Francesco Puleo.
Distribuţia: Ramona Dumitrean, Alexandra Tarce, Anca Hanu, Ionuţ Caras, Sorin Leoveanu, Cristian Grosu, Cătălin Herlo, Irina Wintze, Radu Lărgeanu, Patricia Brad, Cornel Răileanu, Matei Rotaru, Miron Maxim, Pusztai Renato Aladar, Albert Gábor Balázs.
”Spectatorul condamnat la moarte”
Spectacolul lui Matei Vişniec pe scena Teatrului din Almada
Piesa Spectatorul condamnat la moarte, de Matei Vişniec, este o parodie amară la adresa justiţiei de tip stalinist. O instanţă neîndurătoare, care nu ţine seama de nevinovăţia celui acuzat, astfel încât orice nevinovat poate deveni victimă, descoperindu-i-se greşeli, acolo unde ele nu există. Astfel, procesul unui criminal ascunde, de fapt, punerea sub acuzaţie a publicului. Spectatorul este vinovat pentru că rămâne impasibil în faţa propunerii regizorului, actorilor şi, în ultimă instanţă, a autorului. Spectacolul se joacă într-o arie intimă, care îi plasează pe spectatori de jur împrejurul spaţiului de joc. Ca într-o arenă. Sau ca într-o sală de tribunal, dar mai specială, în care auditoriul, pentru a-şi putea urmări reacţiile, este aşezat faţă în faţă, deoarece fiecare dintre cei prezenţi – spectatorii fiind parte din spectacol – poate fi oricând condamnat.
Scenă din Spectatorul condamnat la moarte
Născut în 1956, Matei Vişniec se remarcă în peisajul literar din România anilor ’80. În 1987 părăseşte ţara şi se stabileşte în Franţa, unde lucrează pentru Radio France Internationale. În 1989, Matei Vişniec devine dramaturgul cu cele mai multe piese puse în scenă în România. Are peste de 30 de piese publicate şi numele său a figurat pe afişe în peste 40 de ţări. În Franţa i s-au decernat premii la Festivalul de la Avignon, iar în 2009, Premiul European pentru întreaga activitate de către Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici.
Un spectacol incitant cu piesa lui Matei Vişniec
Răzvan Mureşan (Cluj-Napoca, 1975) este regizor la Teatrul Naţional Cluj-Napoca, unde a montat spectacole după texte de Sarah Kane, Bryan Reynolds, Luca Romanov, Robert Cohen, Hervé Blutsch sau Matei Vişniec, printre alţii. Scenografia: Tudor Lucanu.
Asistent scenografie: Radu Lărgeanu.
La pian: Luiza Ghindă.
Distribuţia: Miron Maxim, Cristian Grosu, Ionuţ Caras, Patricia Brad, Diana Buluga, Alexandra Tarce, Ileana Negru, Elena Ivanca, Radu Lărgeanu, Matei Rotaru, Silvius Iorga.
Printre participanţii la Festivalul din Almada să amintim Théâtre Vidy din Lausanne cu King Size în regia lui Christoph Marthaler, Berliner Ensemble cu un spectacol cu cântece, poeme şi balade de Bertolt Brecht, interpretate de 9 actori-cântăreţi şi 5 muzicieni, Teatro Metastasio Stabile din Prato, Toscana, cu Hotel Belvedere de Ödön von Horváth, în regia lui Paolo Magelli. Să mai amintim şi Théâtre du Balèti din Paris cu Dévoration montat de Maxime Franzetti…
