Tenorul Octavian Naghiu ne-a părăsit

Aseară a încetat din viață, în urma unui stop cardiac, tenorul Octavian Naghiu, unul dintre cei mai renumiți artiști lirici ai României. Vocea lui a fascinat și încântat deopotrivă, răsunând pe mari scene lirice precum cea a Metropolitan Opera sau ale Operelor din Zürich, Viena, Paris, Ierusalim, Bucureşti şi nu numai.

Otello, Ducele, Rodolfo, Cavaradossi, Edgardo, Riccardo sau Radames au fost doar câteva dintre rolurile interpretate de Octavian Naghiu, roluri care i-au adus atât aprecierea publicului cât și a criticilor de specialitate.

Născut pe 15 martie 1933 în satul Rucăr, Octavian Naghiu s-a făcut remarcat încă de mic prin talentul său muzical, începând să cânte mai întâi la biserica unde tatăl lui slujea ca preot. După absolvirea liceului, s-a înscris la Consevatorul din București unde l-a cunoscut pe tenorul Ion Pisso, această întâlnire marcându-i cariera. Imediat după terminarea Conservatorului a început colaborarea cu Teatrul de Operetă unde a ocupat postul de prim-contrabasist. Debutul său pe scena teatrului, alături de tenorul Ion Dacian, s-a bucurat de un mare succes și, după mai multe apariții impresionante în diverse operete, Octavian Naghiu este invitat să participe la un concurs al Operei din București pe care îl câștigă, ajungând astfel coleg de scenă cu mari interpreți precum Petre Ştefănescu Goangă, Mihail Arnăutu, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Octav Enigărescu ș.a.

La Opera din Bucureşti el a interpretat cu mare succes roluri din opere binecunoscute compuse de G. Verdi, G.Puccini sau G.Donizetti.

În anul 1965 a fost arestat de către regimul comunist. Doi ani mai târziu, a plecat din țară pentru a cânta pe scenele din Germania, dar și la Opera din Zürich (Elveția).

La doar 33 de ani și-a făcut debutul pe scena Metropolitan Opera, în spectacolul Tosca de G. Puccini. Au urmat numeroase apariții la Metropolitan Opera, dar și multe invitații pentru a interpreta roluri memorabile la Operele din Zürich, Paris, Ierusalim, Wiesbaden, Düseldorf, Hanovra, Bremen, Köln, Leipzig, Mainz sau Duisburg.

După anul 1990 a fost invitat să fie colaborator permanent al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, a cântat la Bucureşti, Timişoara, Iaşi și a predat lecţii de canto studenţilor de la Academia de Arte din Iaşi. A fost decorat cu medalia jubiliară Mănăstirea Neamţ 1497-1997- aniversare Mondială UNESCO, a fost distins cu titlul Doctor Honoris Causa de către Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi, iar anul trecut a primit Ordinul Meritul Cultural – în grad de Comandor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!