Articolul președintelui Emmanuel Macron care face apel la ”renașterea” Uniunii Europene, publicat, marți, în ziare din toate statele membre este ”o combinație întrei idei proaste și o respingătoare autopromovare”, arată un editorial publicat de redacția The Wall Street Journal sub titlul ”Sincer, Emmanuel – Macron oferă Europei 0 înșiruire a celor mai proaste idei”.
WSJ: scrisoarea lui Macron – idei proaste și autopromovare
”Unele idei sunt pur și simplu inaplicabile. Alegătorii europeni cer tot mai multă protecție a frontierelor, în special după criza migrației din 2015. Apelul lui Macron pentru un control mai strict la granițele Spațiului Schengen poate fi în acord cu această revendicare. Însă solicitarea sa ca statele să accepte împărțirea poverii celor care caută azil va fi un fiasco. Alegătorii din Polonia nu vor să fie obligați să accepte imigranți pe care țări ca Germania i-au invitat în Europoa, iar țări ca Italia nu au fost capabile să-i oprească”, arată ziarul american.
The Wall Street Journal consideră că propunerile de natură economica ale lui Macron sunt și mai proaste, inclusiv majorarea taxelor pentru marile companii din domeniul tehnologiei, lucru de înțeles câtă vreme acestea provin în proporție covârșitoare din SUA. La fel de proastă este considerată și ideea unui salariu minim la nivelul UE, la fel e văzut și protecționismul european sub forma susținerii ”campionilor industriali naționali” din Germania și Franța. La fel de proastă este considerată și ținta anului 2050 pentru renunțarea la utilizarea cărbunelui în UE. E un lucru care ”arată că președintele Franței nu a învățat nimic din revolta împotriva taxelor de mediu”, punctul de plecare a revoltei Vestelor Galbene, scrie WSJ.
”Reformele lui Macron sunt în pericol, din cauza taxelor pentru carburanți și a axării președintelui pe problemele UE. Poate că Macron are dreptate când spune că europenii doresc o Europă care să-i protejeze la nivel economic, dar nimic nu te protejează mai bine decât prosperitatea”, scrie WSJ, adăugând că, dacă Macron vrea cu adevărat să apere UE împotriva atâtor critici, ar face mai bine să-și consume energia întărind economia Franței.
”E caraghios să-l auzi pe Macron vorbind despre cetățenii care vor să preia controlul”
”Potrivit lui Macron, fiecare guvern din UE trebuie să decidă pentru țara sa, dar, în realitate, există o singură alegere. Încercarea de a te opune integrării tot mai puternice a Europei ar însemna să alegi declinul, în viziunea lui Macron. A sprijini integrarea înseamnă să fii ”de partea bună a istoriei”, crede Macron. Prin urmare, UE este alegerea corectă și singura alagere. Scrisoarea lui Macron vorbește despre ”dorința cetățenilor europeni de a prelua controlul”. Este aproape comic să-l auzi pe Macron spunând că toata aceasta birocratizare este răspunsul la dorința cetățenilor de a ”prelua controlul”. Cum se poate face asta creând pe mai departe un superstat federal ultracentralizat? (…) Dacă UE vrea să supraviețuiască și să prospere, trebuie să se descentralizeze urgent și să-i lase pe cetățeni să ia decizii la nivel național și local – respectând ceea ce eurocraților le place să numească ”principiul subsidiarității”. Între timp, federaliștii precum Macron ar face bine să nu mai vorbească despre noțiunea progresistă de Uniune Europeana. Un stat federal european nu e ceva la care să aspiri. În ciuda a ceea ce susțin federaliștii, majoritatea europenilor nu împărtășesc zelul cvasireligios pentru proiectul european. Europa are opțiuni. Iar dacă Macron dorește să construiască viitorul Europei pe ideile libertății, ar trebui să țină cont de asta. Cât de liberă va fi UE dacă libertatea de a critica, de a te îndoi și, până la urma, de a exista nu e parte a acestui concept?”, scrie site-ul conservator britanic CapX.
Deturnarea constestatarilor și campania mascată
Articolul lui Emanuel Macron adresat europenilor se aseamănă mult cu celebra ”scrisoare către francezi”, în care promitea o sută de euro în plus pentru cetățenii săraci și care lăsa să se vadă un președinte speriat de revolta celor pe care îi guvernează. ”Scrisorile”, la fel și ”marea dezbatere” lansată în Franța, cu Macron vorbind ore în șir în primăriile a zeci de localități, nu relevă neapărat planurile președintelui Macron pentru Europa și pentru tara sa, cât încercarea sa de a deturna energiile care îl contestă. Macron face un soi de ”terapie de grup” cu francezii și cu europenii deopotrivă, scria The Wall Street Journal și site-ul Mediapart la ora începerii amintitei ”mari dezbateri”, în luna ianuarie.
Criza dintre francezi și președintele lor pare să fi fost considerată în laboratoarele de la Elysee suficient de gravă cât să se treacă direct la terapia de cuplu. Rămânea de identificat hobby-ul comun pe care să se bazeze terapia – discuția de dragul discuției, in timp ce proiectele contestate ale președintelui merg mai departe. Acum, președintele Franței aplică tratamentul și asupra Europei, într-o terapie de grup. Însă The Wall Street Journal a dat un diagnostic mult mai pragmatic – europenii nu au nevoie de vorbele Palatului Elysee, ci de prosperitate.
Și nu doar deturnarea mișcărilor constestatare se află în spatele ”scrisorilor” și apelurilor președintelui Macron, ci și o campanie mascată pe banii contribuabililor care îl contestă, acea ”autopromovare detestabilă” de care scria boardul editorial al WSJ. Mediapart scrie că Macron a decis să transforme marea dezbatere pe care lansat-o în Franța, acum și în UE, intr-o campanie de comunicare, cu câteva luni înaintea alegerilor europene pe care îi este frică să nu le piardă, căci sistemul de vot e diferit de cel din alegerile naționale (în 2014, Frontul Național a câștigat alegerile europene în Franța), iar revolta Vestelor Galbene l-a pus în gardă. Prin așa-zisa sa dezbatere Macron a reușit să monopolizeze și mai mult atenția unei prese franceze controlate de câteva mari trusturi, care i-a fost oricum aproape în ultimii ani. Iar această campanie mascată a președintelui Franței, finanțată din fonduri publice și dezechilibrată, se face fără vreun control financiar, scrie Mediapart, într-un articol intitulat ”În spatele marii dezbateri, manipularea lui Macron”.
”Azi, democrația nu mai moare puțin câte puțin – ea a dispărut deja. Data decesului: mai 2017, finalul unui proces în care forțele politice, economice și mediatice, unindu-se până la absurd au dus la alegerea unui candidat care ne-a fost prezentat drept antisistem, dar care s-a dovedit a fi un avatar al sistemului. (…) Democrația și-a dat ultima suflare în mai 2017. Luni de zile, oameni politici oportuniști și editorialiști obligați să-și demonstreze loialitatea față de viitoarea putere au scris și au vorbit despre ascensiunea luminoasă și pură a acestui tânăr cu privirea ca cerul albastru și părul de aur, iar asta fără să-și puna măcar o dată problema relațiilor sale cu marii bogați ai acestei țări (printre ei se află și cei mai mari acționari din presă), precum Bernanrd Arnault și Xavier Niel. Un cocktail absolut indigest care ne-a fost prezentat drept cel mai dulce lichior”, scrie unul dintre bloggerii publicați de Mediapart.
Mulțumim, dar nu
Da, ziare precum Financial Times salută ”propunerile inovatoare” ale președintelui Franței cuprinse în scrisoarea sa adresată ”dragilor europeni”. Da, The Independent, ziarul pro-european britanic merge pânî la a-l compara pe Macron cu Winston Churchill, care vorbea în 1948 despre ”țări care să-și câștige o suveranitate întărită și îmbogățită prin aderarea la o Uniune Europeană”. Însă nu trebuie ingnorate vocile care arată cum s-a născut regimul Macron și oastea sa politică de strânsură, cât de contestat este în propria țară, cât de mult a susținut ideea Europei cu mai multe viteze și a cercurilor concentrice, care este opinia sa despre statele estice care văd ”Europa ca pe un supermarket din care iau doar cele place”, cum pentru el ”naționalismul este o lepră”, cât de dur a fos președintele Frantei în chestiunea muncitorilor estici delocalizați în UE în căutarea unei pâini mai bune, despre care spunea că fac ”dumping social”, având însă în același timp pretenția ca statele în care-i împingea înapoi pe acești oameni să achiziționeze produse high-end și tehnică militară franceză și să accepte fuziuni ale giganților franco-germani realizate fără respectarea regulilor concurenței la care au fost supuse draconic aceleași state estice.
Ca sa combin in nota actualitatii doua cunoscute proverbe, „Purceaua franceza e moarta-n cotet iar baba Brigitte se piaptana” ! Pulifrici asta, de care sint sigur ca rid in hohote si fac misto pina si presedintii din Burkina Faso sau Zimbabwe, se crede buricul Pamintului si salvatorul galaxiei in timp ce in Franta situatia e gravida !