Mulţi erau convinşi că, dacă Iohannis dorea să influenţeze formarea grabnică a noii majorităţi, voinţa preşedintelui avea instrumente eficiente pentru această grăbire. Nu s-a întâmplat aşa. Concluzia mea este că Iohannis nu mai are acele instrumente. Mai exact: nu le mai are în funcţiunea lor abuzivă. Cu maximă claritate, ceea ce vreau să spun este că SRI nu mai vrea să iasă din cadrul strict legal spre a executa şantajele ce ar fi fost de rigoare pentru formarea grabnică a coaliţiei necesare guvernării.
Primul semn al reintrării SRI în legalitate (totuna cu lăsarea lui Iohannis din braţe) a venit atunci când pesediştii au anunţat că vor face numărătoarea paralelă a voturilor, după ce şi la europarlamentare, şi la locale renunţaseră la acest control.
Al doilea semn al neimplicării SRI în afara cadrului legal pentru interesele iohanniste a fost lăsarea PMP la doi centimetri de pragul electoral, fără a încerca vreo manevră ocultă.
Al treilea semn al singurătăţii neputincioase a preşedintelui a constat în libertatea liderilor USR de a forţa maximal negocierile cu PNL, astfel încât noul guvern, iată, riscă să se formeze greu, iar ţara să intre în 2021 cu bugetul pe 2020.
Această conjunctură l-a determinat pe Iohannis să accepte că PSD a câştigat alegerile.
Consecinţele? Preşedintele nu mai are decât să urmărească, fără posibilităţi de implicare, cum se va forma noua majoritate. Nu-i va cere celui propus de PSD să încerce el constituirea unei majorităţi de teamă că o va putea constitui.
Deblocarea negocierilor PNL-USR PLUS-UDMR? O lasă pe mâna voturilor din Parlament. Va lua Orban voturile necesare pentru funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor? Dacă va exista şi un candidat PSD, am putea asista la o surpriză? Nu prea. Fără UDMR, PSD e departe de 51 la sută.
Şeful USR e sigur deja că a pierdut şansa de a fi preşedintele Camerei Deputaţilor. Noile condiţii de negociere ar putea să fie introduse în joc chiar de azi.
De ce, atunci, negocierile nu sunt reluate? Aici e ascuns un chichirez. Se pare că Iohannis personal are nevoie de câteva zile în plus ca să decidă dacă va propune guvern de uniune naţională, cu generalul Ciucă desemnat premier, ori va propune guvern PNL-USR PLUS-UDMR, cu Florin Câţu desemnat premier.
PSD spune că va boicota un guvern de uniune naţională fără premier de la PSD. Ceea ce ne conduce către aiuritoarea perspectivă a prim-ministeriatului unui super-neoliberal care a împrumutat ţara, în 2020, cu 30 de miliarde de euro, cu dobânzi mari, bătând recordul lui Băsescu, care a împrumutat, în 2010, 20 de miliarde de dolari cu dobânzi mici.
Dacă evenimentele sugerează destul de clar retragerea SRI în cadrele sale legale, rămâne întrebarea: de ce? De ce această lăsare din braţe a abuzivului nostru preşedinte? Schimbarea nu putea veni decât prin intermediul CIA ori prin influenţa serviciilor din UE. Ne scapă ceva important. Dar mai bine să ne scape decât să fie ceva nefavorabil democraţiei. Scrisoarea socialiştilor germani către Iohannis i-a fost trimisă în apărarea democraţiei, pe care Iohannis a încălcat-o prea făţiş şi părea a continua să o calce ţanţoş şi după alegeri.
Raul vine din noi insine. Nu ne intelegem puterea. Din patru in patru ani avem ocazia sa optam pentru ceva. Nu o facem, din comoditate sau din prostie. Atunci cand monstrii PSD, mai nou, cu emanatia lor, AUR, isi asmut haitele de haidamaci acefali la urne pentru a mentine tara in subdezvoltare, tocmai buna pentru pescuitul lor, in ape tulburi, preferam sa stam acasa, sa ne ferim de optiunea radicala a modernizarii. Am primit ce meritam. PSD-istii s-au retras de la guvernare (cum au mai facut-o, de alfel) in ultimul an, dupa ce au devalizat tot ce se mai putea devaliza, iar progresistii au luat pendemia in nas si se tavalesc inca pe paturile covidului lor mental. N-au stapanit criza sanitara cum trebuie. Ne amintim perfect cum ne-au tinut strategic in case si au dat drumul robilor infometati din Moldova sa salveze sparangelul german in devalmasie. Ce se intampla acum intre partidele de dreapta nu e o lupta pentru principii, pe programe politice, de insanatosire a societatii, ci in sfanta traditie politica romaneasca, lupta pura si simpla pentru ciolan. Chiar dupa 31 de ani de degringolada prinsi intre diversiunea securisto- comunista autohtona reesapata si cea KGB-ista invingatoare nu mai intelegem actiunea in deplina libertate? Daca nu, atunci ii avem pe urmasii lor zisi progresiti inlantuiti in lupta apriga pentru ciolan si pe cei ghiftuiti, privind de pe margine harmalaia si asteptand 2024 sa-si umple iar burdihanele. Iar noi ramanem cuminti in case si ne smiorcaim paralizati, vaduviti ca totdeauna de ganduri si fapte. Caci nimic nu am invatat de la istorie. Inca n-am scos din pivnitele Pitestiului arhivele fostului brat inarmat al Partidului, Securitatea. Oare de ce? Ca sa stam cuminti in case cand sunt zilele de exercitare a puterii cetatenesti? Daca da, atunci ne meritam soarta! Cu varf si indesat! Caci putinii ”alesi” ne arata din nou altceva.