Teroarea de la catedră și dascălul care luptă pentru protecția profesorilor agresați. „Eu am școala vieții, dumneavoastră aveți facultate. Ne vedem noi pe stradă” – Interviu cu Petruț Rizea

Este o realitate tristă a sistemului educațional de astăzi: momentele în care dascălii, în loc să fie respectați pentru efortul de a forma generații, devin victime ale agresiunilor verbale sau fizice.

Cazul recent din Dâmbovița, în care o învățătoare a fost lovită de doi părinți, a cutremurat o țară întreagă, dar nu este un incident izolat. Dincolo de indignarea de moment de pe rețelele de socializare, puțini aleg să ia atitudine. Unul dintre acești oameni care a decis să ia atitudine este Petruț Rizea.

Prolog

Intrăm astăzi într-un univers nou, poate străin unora dintre noi. Acela al Educației. Este un domeniu greu? Cu siguranță. Totul pare mirific, din exterior. Până când ajungem să vedem cu adevărat neajunsurile cu care se confruntă un profesor. Toți știm cum ar trebui să arate școala, suntem care mai de care experți în educație. Dar ce zice un profesor, care se luptă zi de zi cu problemele din acest sistem, lăsat de multe ori la coada alocărilor bugetare?

Cine este Petruț Rizea?

Absolvent al Facultății de Psihologie din cadrul Universității din București, psiholog, autor de articole în domeniul Educației și Sănătății Mintale și învățător la Școala „Calinic de la Cernica” din București, Petruț Rizea a decis că tăcerea nu mai este o opțiune. A inițiat pe platforma Declic petiția „Niciun profesor singur în fața violenței”, prin care cere Guvernului, Parlamentului și ministerelor de resort măsuri reale de protecție legală pentru personalul din educație, similare cu cele de care beneficiază cadrele medicale. El solicită protecție penală expresă, asistență juridică și psihologică gratuită, dar și modificarea procedurilor naționale pentru a include agresiunile comise de părinți inclusiv în activitățile extrașcolare.

Petruț Rizea nu cere privilegii, ci normalitate: dreptul profesorilor de a-și exercita profesia fără teama că deciziile lor pedagogice se vor lăsa cu amenințări. Într-un interviu ancorat în realitatea dură a cancelariilor din România, dascălul vorbește despre petiția inițiată, presiunea constantă a părinților, tăierea burselor sociale și controversata primă de carieră didactică.

Mai jos, un dialog sincer despre sistemul educațional. Nu am vorbit doar despre cazul profesoarei agresate din Dâmbovița. Am vrut să trecem prin cam toate problemele sistemului de educație din România, deși interviul era programat doar pentru această situație a profesoarei din Dâmbovița.

Vă invit să citiți un articol sincer, dureros pe alocuri despre ce înseamnă să fii profesor în ziua de astăzi. Merită să mai fii profesor?

Singuri în fața violenței: „Am cerut o poziție din partea Ministerului, dar a fost ignorată cu desăvârșire”

Cotidianul: Spuneți-mi despre situația pe care o contestați prin această petiție, către cine este îndreptată și ce reacții au apărut până acum.

Petruț Rizea: Totul a plecat de la cazul învățătoarei din Dâmbovița care a fost lovită de cei doi părinți. Știți știrea, internetul a vuit câteva zile doar despre asta. În acel moment m-am gândit – având în vedere că nu e un caz singular, fiind foarte multe incidente despre care probabil nu știm, implicând nu neapărat abuz fizic, ci intimidare sau hărțuire – să lansez o petiție pentru a obține o protecție legală sporită pentru cadrele didactice în astfel de situații. M-am documentat și am aflat că există Codul Penal, doar că acesta reglementează o sferă restrânsă de probleme.

Prin această petiție, m-am gândit la statutul cadrului didactic, care ar trebui să acopere mai multe tipuri de agresiune din timpul exercitării meseriei. Am cerut protecție legală, dar și sprijin judiciar și psihologic gratuit din partea instituțiilor, pentru că cele mai multe incidente au loc exact la catedră sau în timpul orelor. Nu vorbim de un profesor care se ceartă cu cineva în parcare, unde școala nu are multe de spus, ci de cazuri legate strict de profesie.

Reacția ministerului

Petiția este adresată Guvernului, Parlamentului și Ministerului Educației. Nu m-am gândit că va schimba totul peste noapte, dar am vrut măcar să atrag atenția asupra problemei și să obținem o reacție din partea ministerului.

Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, fapt care m-a dezamăgit destul de tare, nu doar pe mine, ci și pe mulți colegi. Ne-am fi așteptat la o poziție măcar din obligație morală. Au fost situații de abuz asupra elevilor în care Ministerul a ieșit public și a condamnat gestul. Aici nu au avut nicio poziție oficială. Am cerut public, printr-o postare, o reacție din partea lor, dar a fost ignorată cu desăvârșire.

Teroarea mascată din școli: „Eu am școala vieții, dumneavoastră aveți facultate”

Cotidianul: Vă doriți pentru profesori același statut de protecție pe care îl au cadrele medicale?

Petruț Rizea: Exact. S-ar putea ca unii să spună că vrem privilegii sau tratament diferențiat, dar nu este vorba despre asta. În momentul în care îți exerciți profesia și ești amenințat, lovit, hărțuit sau intimidat, nu mai vorbim despre un incident personal pe care tu, ca persoană fizică, trebuie să-l rezolvi mergând la poliție și plătindu-ți un avocat.

Acolo ești o persoană care reprezintă o instituție și interesul educațional. Aici lucrurile ar trebui să se schimbe. Vorbim de acel statut al cadrului didactic pe care ni-l dorim de foarte mult timp și care ar trebui să reglementeze nu doar abuzul fizic, care e mai rar, ci și intimidarea, care este la ordinea zilei. Am discutat cu mulți profesori care spun că se simt intimidați și nu-și pot face meseria așa cum ar trebui, fiind constrânși, de exemplu, să modifice note sub presiunea părinților.

Cotidianul: Deci există o presiune constantă exercitată de părinți asupra profesorilor?

Petruț Rizea: Exact. Iar lucrul acesta nu este reglementat prin Codul Penal. Acolo avem infracțiunea de amenințare, dar nu se spune nicăieri despre intimidare, care ține de nuanță. Ne-am dori o lege clară în primul rând pentru sentimentul de siguranță, deoarece acum există o mare ambiguitate.

Vă spun cu cea mai mare sinceritate, și eu am trecut printr-o astfel de situație. Am fost amenințat de un părinte în mod indirect. Nu mi-a spus: „după ce ieșim pe poartă îți iei un pumn în gură”, ci mi-a spus: „eu am școala vieții, dumneavoastră aveți facultate, dar ne vedem noi pe stradă și vedem ce se mai întâmplă”. Vă dați seama că a fost o amenințare mascată, deși, strict juridic, în Codul Penal s-ar putea să nu fie considerată o amenințare directă.

Absurditatea tăierii burselor: „Sărăcia nu se termină în vacanțe. Elevul se oprește din mâncat?”

Cotidianul: Trecând la un alt subiect actual, Ministerul Educației se confruntă zilele acestea cu două probleme majore dezbătute în spațiul public: tăierea burselor sociale pe timpul vacanțelor și admiterea separată la liceu. Cum sunt văzute aceste propuneri de către corpul profesoral?

Petruț Rizea: Profesorii de bună credință privesc aceste lucruri cu ochi răi. Sărăcia nu se termină în vacanțe. Argumentul oficial este că bursa stimulează prezența la școală și actul educațional. Perfect de acord.

Doar că elevul ce va face pe durata vacanței? Se va opri din mâncat vara, de Crăciun sau toamna, și va sta nemâncat până începe școala? E absurd. Bursele sociale ar trebui acordate în continuare, mai ales că valoarea lor este oricum mică. Banii aceia sunt pentru mâncare și rechizite, însă nu sunt susținuți educațional așa cum ar trebui. Pentru un copil dintr-un mediu defavorizat, suma respectivă este jalnică raportat la nevoia de a avea șanse egale cu restul copiilor.

Pe de altă parte, dubla admitere la liceu este o măsură complicată.  Eu, de exemplu, pe lângă Evaluarea Națională, am dat și un examen de admitere pentru că am mers la un liceu pedagogic, dar acolo era vorba de o filieră vocațională. Nu știu dacă este o măsură bună ca acest dublu examen să fie generalizat pentru toți elevii. Cred că ar trebui să rămână la latitudinea elevului: să existe ambele variante, fie admitere pe baza mediei de la Evaluare, fie prin examen separat. În forma propusă, situația este ambiguă și consider că un dublu examen înseamnă pur și simplu prea mult stres.

Prima de carieră didactică, o „strategie prin care unii își bagă banii în buzunar”

Cotidianul: O altă temă vizibilă și în postările dumneavoastră este prima de carieră didactică. Ce ne puteți spune despre modul în care este gestionată?

Petruț Rizea: O să încerc să fiu scurt. Inițial, când s-a acordat, puteam achiziționa cărți, materiale didactice sau echipamente IT – cum ar fi un laptop, extrem de necesar în școlile fără dotări. Ulterior, s-a ajuns la decizia care reglementează clar: 65% pentru cursuri de formare și restul pentru cărți de specialitate. Această schimbare a fost primită cu mare supărare în cancelarii.

Lăsând la o parte cazurile izolate ale celor care voiau să-și cumpere mașini de spălat cu acești bani, pe mine, ca profesor, nu mă ajută în acest moment niciun curs de formare dintre cele impuse.

Unu la mână, au apărut peste noapte și nu sunt construite pe baza unei analize reale de nevoi. Doi la mână, prețurile au explodat artificial. Un curs pe care în mod normal îl făceai cu 100 de lei a ajuns să coste 500 de lei dacă îl plătești din prima de carieră. Este clar o strategie prin care unii își bagă banii în buzunar. Ca profesor care caută constant alternative și strategii educaționale pentru a face orele atractive, m-ar fi ajutat enorm să folosesc acei bani strict pentru materiale didactice.

În fiecare an scot bani din propriul buzunar pentru decorul clasei și materiale. Statul nu ne dă buget pentru așa ceva și nici nu avem voie legal să punem presiune pe părinți. Pentru mine ar fi fost mult mai util să am libertatea să cumpăr materiale pentru elevii mei.

Ce ar schimba un profesor la actualul sistem de educație?

Cotidianul: Care ar fi două lucruri punctuale pe care le-ați schimba urgent în sistemul educațional actual?

Petruț Rizea: Unu la mână, adoptarea urgentă a statutului cadrului didactic, cu protecție legală clară. Doi la mână, schimbarea din temelii a programelor școlare.  În acest moment sunt învechite și complet neconforme cu cerințele și nevoile actuale ale elevilor.

În loc de epilog

Am vorbit despre abuzul asupra profesorilor, despre ce înseamnă să fii profesor în 2026. Cât de mult ajută de fapt prima de carieră didactică. Am vrut să vedem cum se vede educația și starea ei, de la firul ierbii, cu un profesor care predă în fiecare zi. E bună sau nu admiterea dublă la liceu? E bună sau nu retragerea bursei sociale pe perioada vacanțelor? Ajunge cu adevărat prima de carieră didactică? Am încercat să facem lumină și să răspundem acestor întrebări. Până la un moment în care se va face lumină și din partea Ministerului, aici suntem. Ne întoarcem în cotidian.

„Dacă faci chimia strict pentru bani, mai gândește-te!”. De la teoria din facultate la realitățile pieței muncii. Interviu cu o absolventă de chimie devenită cercetător