Ticu Lăcătuşu şi Cornel Coman, la 2.500 de metri în Groenlanda

Expediţia românească în Groenlanda, Eco Greenland 2010, a atins cel mai înalt punct al calotei: 2.500 de metri. De aici, exploratorii Ticu Lăcătuşu şi Cornel Coman vor începe un traseu descendent, dar nu mai puţin anevoios.

După nenumărate obstacole, nori vulcanici, vreme rea şi zăpadă îngheţată, cei doi români au atins cel mai înalt punct al expediţiei: 2.500 m. De aici va începe coborârea ce nu va fi cu nimic mai uşoară decât ascensiunea. Drumul alpiniştilor a fost unul anevoios. La temperaturi de -32 de grade Celsius, totul trebuia sincronizat perfect, căci orice încercare de a instala tabăra după lăsarea îngheţului se soldează cu un eşec, respectiv o noapte polară în adevăratul sens al cuvântului.

„Aşa după cum am estimat, ieri a durat câteva ore să scoatem şi să strângem cortul ancorat cu ajutorul genţilor îngheţate de gerul de peste noapte. Am pornit pe la 13.30 şi am mers cât ne-a permis vremea. Dacă nu te opreşti la timp să stabileşti noua tabără, nu mai ai nici o şansă să înfigi ancorele de la cort în zăpada care încremeneşte la cele -32 de grade Celsius cât au fost şi noaptea trecută”, povestea Ticu Lăcătuşu în prima dimineaţă după atingerea punctului culminant al expediţiei.

Nici coborârea însă nu va fi uşoară. Din cauza traseului, 100 de metri parcurşi înseamnă doar un metru de coborâre. „Ne-am fi dorit ca după atingerea punctului culminant de 2500 m să începem o relativă coborâre, dar urcuşurile au fost lungi. Ieri, din nouă ore de mers, şase au fost în urcare. Totuşi, în final am ajuns sub cota 2.400. Zona mediană a calotei glaciare are nu una, ci mai multe culmi de 2.400 de metri orientate longitudinal pe direcţia N-S”, spunea Ticu Lăcătuşu despre noua etapă a expediţiei, de-abia începută.

Atingerea cotei de vârf a însemnat o piatră de hotar, atât din punct de vedere geografic, cât şi din punct de vedere emoţional. Cu deja două măsuri în minus la haine şi neavând nimic în jur în afară de albul îngheţat, cei doi se alimentează cu mici bucurii şi speranţe ce pot face diferenţa la -32 de grade Celsius: „Sunt mici deziluzii după fiecare urcuş plin de speranţă, după care la orizont se întrezărea un altul. Temperatura a fost de minimum -10 grade în cursul zilei, dar cu ger năprasnic după apusul soarelui: -33 grade Celsius. Apusul este la 23.18, iar răsăritul la 2.29. Și de astăzi va fi lună plină, aducătoare de noroc. Vom vedea!”, relata Ticu într-un mesaj trimis pe 25 mai.

Se pare, însă, că luna plină le-a adus noroc, căci pe 27 mai, temperatura a crescut cu 5 grade Celsius, iar pentru câteva ore, cei doi au înaintat cu soarele în faţă, care a înmuiat zăpada şi le-a mai dezmorţit hainele şi bagajele îngheţate. Mai au în jur de 240 km pânăacasă, în linie dreaptă, probabil mai mulţi de parcurs, datorită traseului. „În linie dreaptă am mai avea 40 de km până la radarul pe care SUA l-au construit întimpul războiului rece pentru interceptarea rachetelor cu rază lungă de acţiune. De la radar până la Kangerlussuaq sunt 180 km în linie dreaptă, dar noi vom avea probabil de mers mai mult. În unii ani se formează chiar lacuri care trebuie evitate cu atenţie, în jurul lor gheaţa este friabilă şi deosebit de periculoasă”, ne ţinea la curent Lăcătuşu pe 27 mai.