Tigrul bengalez: povestea unei plecări

Rumoare, emoții, vise. Ce poate fi mai frumos în povestea unei plecări? E ca o eliberare, nu-i așa? Dar să pleci undeva, departe, foarte departe, în necunoscut? Departe de casă. Unchiul meu tremură de nerăbdare. Se laudă la toată lumea. Lumea pare indiferentă în dosul măștii morbide care acumulează milioane de microbi din iureșul străzii. Unchiul meu își flutură masca, o să-l împușc fără zăbavă, zice, lumea se sperie, pandemia are tot felul de necunoscute. Eu îl trag de mânecă pe unchi.

Unchiul încearcă să se elibereze, strigă după chelner, băiete, două cafele. Chelnerul vine repede. Auzi, băiete, uite-așa o să-l împușc, zice unchiul, chelnerul se sperie, își trage masca antivirus în mod reglementar, dă să fugă printre mese. Stai așa, nu mișca, cine mișcă, mișcă mort. O să-l împușc drept între ochi. Hai că pierdem avionul, lasă-l naibii de avion, nu pleacă fără noi, am eu relații la Tarom.

Ne burdușim geamantanele într-un taxi galben-murdar. Taximetristul ascultă ce ascultă, zice, dom nule eu nu sunt vânător, eu sunt pescar. Dau la păstrăv, să vezi cum mai dau la păstrăv așa că ce spui domnule despre tigrul acela bengalez pe care o să-l împuști drept între ochii lui foarte fioroși nu prea mă interesează, mă lasă rece. Mă interesează-n schimb că umblă vorba că Președintele e manipulat de serviciile secrete ruse, tari rușii ăștia, nu te pui. Și serviciile secrete americane sunt la fel de tari, poate chiar mai tai, să te gândești că de fapt Președintele e un fel de minge de ping-pong între ruși și americani, încerc eu s-o dreg cumva, să echilibrez geostragiile răsăritene cu cele atlantice.

Avionul rulează acum pe pistă, unchiul meu se laudă în gura mare tuturor, trecem peste Bosfor și unchiul meu se laudă în continuare, ne și vedem în junglă pândind tigrul bengalez, prin hublou văd un OZN care planează spre Siria, ah, iar o să fie de rău în Siria. Unchiul meu dă pe gât un păhărel de coniac, uite-așa, tam-nisam. Face ochi dulci tuturor femeilor din avion, precis o să iasă cu scandal cum o să ajungem la destinație. În sfârșit coborâm în mare viteză. Lume multă, taxiuri de toate culorile, hamali, maimuțe, soldați, polițiști, alarmă cu bombă, alarmă cu virus, alarmă cu teroriști de toate speciile.

La hotel instalația de aer condiționat e stricată. O muscă mare, de culoare bejulie, îl bâzâie pe unchiul meu care se tot laudă unei cameriste cum o să împuște el tigrul bengalez. Ei, gata cu vorbăria, plecăm spre junglă. Abia asta e marea noastră plecare, ne pierdem prin junglă, civilizația dispare într-un pocnet de eșapament, camioneta care ne-a adus până la marginea junglei dispare și ea și, uite-așa, rămânem numai noi doi, eu, unchiul și cu mine. Acum e acum. Liniște. O liniște apăsătoare. Unchiul meu ridică arma în dreptul ochilor dar, vai, arma nu mai e bună de nimic, eu i-am stricat arma, da, să nu mai omoare el tigrul bengalez, ce surpriză, stăm amândoi smirnă în inima junglei, dacă ne mișcăm, tigrul bengalez o să ne înghită pe nemestecate așa neînarmați cum suntem și groaznic de cufuriți.

Unchiul meu nu mă întreabă de ce i-am stricat arma, e un lucru aproximativ evident, stăm amândoi, umăr lângă umăr și privim fascinați la tigrul bengalez, îl contemplăm în toată măreția lui, în toată forța lui, în toată forța lui de neînfrânt, în toată puterea lui. Îmi trec prin minte tot felul de banalități gen, așa ar trebui să fim și noi neînfricați, ce banalitate. Tremurăm de frică, frica ne-a înmuiat oasele și contemplăm animalul acela magic și puternic care încă nu ne-a simțit, care, de fapt, nici nu ne ia în seamă, trece prin fața noastră maiestuos, atât de fascinant și pleacă liber înspre adâncul junglei fără să producă un sunet.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.