Sculptoriţa Elena Surdu Stănescu şi pictoriţa Ruxandra Papa expun în eleganta galerie bucureşteană o selecţie de lucrări relevante atât pentru titlul expoziţiei, dar mai ales pentru stilul acestor două artiste care au atras, de-a lungul anilor, atenţia criticii de artă.
Cu numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate, ambele şi-au construit universuri perfect închegate.
“Indiferent de TIMP – de TIMPURI, artistul prin sensibilitate, talent, inteligenţă, profesionalism transpune în imagini plastice (linie, culoare, volum) TIMPUL căruia îi aparţine aşezând-l în eternitate.
Peste timp – Elena Surdu Stănescu
De aproape jumătate de secol de activitate încerc să realizez lucrări care să reflecte trăirile, emoţiile, viaţa, iubirea mea faţă de oameni. Rămân fidelă visurilor şi idealurilor mele alături de încrederea mea nestrămutată în adevăr, frumos şi iubire.
Iubirea – pentru firul de iarbă, pentru geana de lumină, pentru frunza văzduhului, pentru unduirea culorii peste spaţii nesfârşite.
Iubirea – bucurie arzătoare sau blândă, iubirea totală fără trecut sau prezent, fără margini între cer şi pământ sau fără cer şi pământ, care se topeşte în văzduh – IUBIRE”, scrie pe micul plian conceput pentru această expoziţie sculptoriţa, sintetizându-şi în cuvinte ceea ce a comunicat deja prin arta sa.
Elena Surdu Stănescu, Cupluri
Piesele realizate în marmură sau în bronz ale Elenei Surdu Stănescu, şlefuite ca nişte bijuterii în cazul marmurei, alternând suprafeţe perfect lustruite cu rugozităţi bine gândite, în cazul bronzului, emană calm, echilibru, un subtil dialog cu lumina. Fie că este vorba despre ronde-bosse sau despre reliefuri, ele se supun toate aceleiaşi viziuni integratoare.
Figurile feminine din marmură emană linişte şi armonie, dar din jocul planurilor în spaţiu se degajă robusteţea, generată şi de simplificarea formei tinzând către esenţă. Artista rămâne fidelă unei viziuni impregnate de raţionalitatea clasică, într-o epocă în care sculptorii încearcă toate experimentele posibile, în care volumul este de multe ori sacrificat în favoarea cineticii sau a conceptualismului. Elena Surdu Stănescu se păstrează în zona figurativului, dar nu neapărat a realismului. Figurile sale feminine sunt metafore, se metamorfozează în elemente ale naturii, cum ar fi Vântul sau Valul, îşi împrumută chipul Peştelui, îşi rotunjesc obrajii pentru a semăna cu Luna sau îşi modifică proporţiile pentru a suporta toate greutăţile lumii, ca în Cariatida totuşi atât de senină.
Pe pianul din centrul Galeriei este expusă ultima lucrare realizată, o sinteză a tematicii expoziţiei, ale cărei forme sugerează devenirea şi continuitatea, captarea permanenţei.
_-_elena_surdu_stanescu.jpg)
Univers (cupluri) – Elena Surdu Stănescu
Reliefurile în bronz continuă un mai vechi ciclu Cupluri, metaforă şi ele ale acelei iubiri pe care artista a aşezat-o la temelia propriei vieţi şi propriei creaţii. În forme unduite, al căror contur seamănă cu ductul capricios al graficii, personajele aparţin gândului, zborului, poeziei. Personaje-metaforă şi de această dată ale unui sentiment universal menit să inducă fericirea. Regretatul critic de artă Corneliu Ostahie, dispărut recent şi prematur, considera, de altfel, sculptura Elenei Surdu Stănescu “un univers al fericirii”. Şi desigur, al zborului peste timp aşa cum mărturiseşte un grupaj de lucrări, Universul, având în centru Cupola lumii, un alt element amintind de un mai vechi ciclu al artistei.
Inedită şi fascinantă combinaţie de forţă, dinamism şi delicateţe, operele Elenei Surdu Stănescu atrag în primul rând prin aura lor poetică.
Ruxandra Papa, Arcadele-ferestre
În mod paradoxal, picturile Ruxandrei Papa răspund creaţiei sculpturale a Elenei Surdu Stănescu.
Spun paradoxal pentru că zona căreia i-ar putea fi circumscrise lucrările pictoriţei se înrudeşte cu suprarealismul. Dar un suprarealism subîntins constant de oniric şi păstrat în zona conştientului prin rapeluri la motive devenite şi ele metafore esenţiale, cum ar fi arcadele în plin cintru gândite ca loc de trecere între interiorul intim, populat de obiecte familiare sau bizare, şi lumea exterioară din care privitorul descoperă doar cerul, ţintă şi el al unui zbor al imaginaţiei şi al visului.
Tempus Temporis – Ruxandra Papa
Alteori, arcadele devin firide, păstrătoare ale memoriei sensibile. Obiecte de uz cotidian sau cu virtuţi estetice se detaşează, puncte roşii, pe ocrul uniform al zidului care le impune privirii. Zidul devine şi el simbol al timpului, arătându-şi în unele cazuri rănile, înălţându-se masiv, dar nu complet despărţitor, pentru a suporta şi a oferi Cheile timpului.
Există în picturile Ruxandrei Papa un flux între cadranul inexorabil al ceasului, din Tempus Temporis, devenit somptuos graţie fondului cromatic profund, catifelat, şi infinitul albastru al cerului întrezărit prin arcadele-ferestre. Flux ce conferă un caracter enigmatic lucrărilor, accentuat de intelectualismul titlurilor.
Ruxandra Papa
“E Timpul unei noi expoziţii: Timp-Timpuri. (…)
Aşa cum vă spuneam mai demult, Timpul este o iluzie a clipei care se visează eternitate.
Veţi vedea Timpul sub forme noi, Timpurile capturate pe pânză sau în bronz, ceasuri fără Timp sau Timp ce uită să devină perisabil.
Noi existăm alături de Timp şi avem Timpul in noi, devenim în Timp şi suntem Timp”, scrie Ruxandra Papa, oferind cititorului propria viziune asupra creaţiei ei şi, implicit, asupra expoziţiei.
Chei de timp II – Ruxandra Papa
Arta Ruxandrei Papa se revendică de la mai multe orizonturi estetice – suprarealism, post post modernism – fără a aparţine, de fapt, niciunuia dintre ele cu adevărat. Pictoriţa se raportează la tradiţie, fie cea simbolică, fie cea a istoriei artei, îşi cizelează minuţios obiectele ce-i populează lucrările, anulându-le în acelaşi timp realismul prin plonjarea într-o atmosferă imaginară, limitează spaţiul picturii cu un zid pe care îl transformă imediat în ritual de trecere. Intelectualiste şi sensibile în acelaşi timp, creaţiile Ruxandrei Papa par să evoce timpul numai pentru a-l relativiza în secunda următoare. O pictură care spune mereu o poveste, parţial încifrată, de fiecare dată evocatoare şi generatoare de multiple chei de lectură.
Expoziţia Timp şi Timpuri, organizată de Asociaţia Buţescu Art Studio în parteneriat cu Teatrul de Revistă „C. Tănase”, este deschisă până la 1 noiembrie.
