Toamnă la Berlin

Încă de la aeroportul din Berlin panouri mari anunţă că în acest oraş între 15 şi 25 septembrie îşi desfăşoară lucrările Festivalul Internaţional de Literatură – Internationales Literturfestival -, ajuns la cea de-a zecea ediţie.

Încă un argument că prin diversele acţiuni culturale de proporţie, tot mai multe în ultimii ani, Berlinul se impune ca o capitală culturală a Europei.

Festivalul din acest an a adunat 220 de condeieri din diverse ţări ale lumii: poeţi, prozatori, critici, filozofi ai culturii.

Ulrich Schreiber, directorul Festivalului, în cuvântul de deschidere a manifestării, a menţionat între altele: „Cultura este cea care poate uni cel mai mult continentele. Ea ne ajută să ne cunoaştem mai bine. Literatura fiecărei naţiuni în parte trebuie să devină un bun al tuturor”.

Un subiect tratat de mai mulţi vorbitori a fost: literatura e în căutare de eroi pozitivi. Aceştia aproape că au dispărut din literatură. E ca şi cum scriitorii şi-au propus să obişnuiască cititorii cu răul, luând ca model răul (Peter Pohl, Suedia).

La un moment dat, publicul se plictiseşte şi de cărţile care şochează (Juan Goytisolo, Spania). Literatura răului a devenit un loc comun (Jannifer Egan, SUA), un fel de kitsch (Rana Dasgupta, Anglia).

Scrieţi, s-a adresat Herta Müller celor prezenţi, că merită! Timişoreanca Herta Müller, laureată a Premiului Nobel, ştie ce spune. Cea de-a zecea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură s-a desfăşurat în jurul numelui ei.

La festival au avut loc mai multe dezbateri, inclusiv pe tema represaliilor şi a rezistenței în ţările Europei de Est, în cadrul cărora s-au organizat şi lansări de carte. Autorii prezentau în rezumat volume de-ale lor, urmând să trezească interesul celor prezenţi, în mod special al traducătorilor şi editorilor.

Doamnei Anelli Ute Gabani, directorul Institutului de Studii Est Europene din Berlin, bună cunoscătoare de română, i-a aparţinut propunerea să fiu invitat la acest festival, unde aş lansa şi romanul „Tema pentru acasă”.

Scriitorul şi jurnalistul german Helmuth Fraudorfer, născut şi cu studii româneşti la Timişoara, aflând că romanul a avut mai multe lansări în şcolile din republică, s-a interesat de la microfonul conferinţei dacă profesorii nu se tem să vorbească despre el, dacă elevii care o citesc nu au probleme.

Din păcate, aceasta e impresia pe care a lăsat-o în ţările Europei Occidentale regimul Voronin, că o carte care ar trata crimele comunismului ar putea fi pusă pe rug cu tot cu cititorii ei.

Alexandr Daniel (Moscova), fiul cunoscutului disident rus Iuli Daniel, a menţionat că dictatura şi comunismul sunt noţiuni sinonime. „Din păcate, comunismul n-a avut o Ana Frank. Această datorie le revine scriitorilor. „

Condeierul rus pregăteşte „Dicţionarul disidenţilor”, apărut deja în poloneză, unde un loc aparte îi este rezervat basarabeanului Gheorghe Ghimpu.

A făcut acum un an o călătorie pe traseul de 130 kilometri de lagăre de pe Peninsula Kolâma, de la Ugner la Vorhoiansk, „Drumul spre Topolinoie”. Din sutele de lagăre staliniste s-au păstrat doar câteva (Elcen-1, Elcen-2), din celelalte au mai rămas doar rămăşiţe, inclusiv la Zarianka, unde se desfăşară acţiunea romanului „Tema pentru acasă”.

Tot el povesteşte că în muzeul de la Inta, lângă Polul Nord, este prezentată pe larg „tema moldovenească”. Ca şi la muzeul de la Asina, localitate din regiunea Tomsk, unde prezenţa moldovenilor e considerabilă.

Scriitorul Wladimir Romanowski din Bielorusia e născut în „Elghen”, lagărul pentru femei de pe Peninsula Kolâma. A trecut de mai multe ori prin Zarianka.

Anatoli Bergher, din Sankt Petersburg e un poet cu o biografie deosebită. În 1969 a fost arestat şi condamnat la închisoare pentru… 4 poezii. Prietena lui, Elena Frolova, cea care ulterior i-a devenit soţie, l-a urmat în Siberia şi l-a ajutat să reziste.

Iată una dintre acele poezii, pentru care procurorul i-a spus că „merita să fi fost împuşcat” şi pe care am tradus-o în timpul lucrărilor Festivalului.

În amintirea poetului Kliuev

Şi tremură ţara de frică.

Şi lauda-şi poartă preaplinul.

Suplicii, şi pâre, şi gloanțe

Îi scriu ţării mele destinul.

Se-neacă-n cuvinte discursul

Şi moare ţăranul cuminte

Şi pe pământul patriei mele

Nu mai e loc de morminte.

Pâraie de sânge murdar

Prin Moscova susură trist

Şi nu mai există Rusie

Pe rusescul pământ stalinist.

Sovietică este şi moartea:

Lui Kliuev mormânt i-i cuvântul,

Cum sufletu-şi dă-ntr-o baracă

Poemele-i le împrăştie vântul.

Şi ochii înguşti i se-nchid

Lăsându-şi fruntea pe-o sagă,

Dispărând în pustia ce creşte

Să acopere ţara întreagă.

P.S. O lume care nu citeşte devine agramată chiar dacă e conectată la internet este o altă concluzie a acestui Festival.

P.P.S. M-a bucurat prezența la acest festival a tinerei autoare din Moldova Nicoleta Esinencu, a cărei lucrare „Tranzit prin Odesa” a lăsat o bună impresie participanţilor la acest Festival.