La ședința BPN al PSD, Victor Ponta și Cătălin Ivan nu mai figurau în baza de date a partidului. Sorin Grindeanu urmează să fie operat din aceeași bază de date de președintele organizaţiei PSD Timiș. Orlando Teodorovici, după cîteva zile în care a părut ca și recuperat de echipa Dragnea, a fost repede destituit de premierul Mihai Tudose. Sebastian Ghiță nu mai este de mult membru PSD, deși a fost vicepreședinte cu probleme IT, în timp ce, zic cei care știu mai multe, cu acordul lui Traian Băsescu, îndeplinea și funcția de director adjunct al SRI. A mai dispărut din peisaj și fostul ministru al Sănătății Nicolae Bănicioiu, locotenent al președintelui PSD Victor Ponta. Bejinariu, și el personaj important în PSD pe vremea aceluiași Ponta, s-a topit pe neașteptate. Zgonea parcă și-a luat și numele cu el și n-a mai lăsat nici o urmă. Mirel Palada, o scurtă vreme doar trompetă pentru bătălii zgomotoase, a dispărut înainte de spargerea găștii. Tot fără nici o influență este și garda veche a lui Adrian Năstase. De la Miron Mitrea la Dan Ion Popescu și Viorel Hrebenciuc, la „intermediarii“ ca Dan Nica, n-a mai rămas nici măcar o învățătură. Au dispărut și Dan Nica și Constantin Niță, și Ion Chelaru, și Rodica Nassar. Marian Vanghelie este doar o partitură pitorească, Titus Corlățean este ca și radiat, Ioan Rus a rămas să tragă sforile cu Vasile Dîncu la Cluj. Din toți aceștia supraviețuiesc doar numele PSD și o bună parte din practicile folosite.
Acum sunt la modă Firea, Dragnea, Olguța și Shhaideh, Ana Birchall (din rațiuni de sponsorizare) etc. Adică nimeni. În afara lui Dragnea și a cîtorva doamne gureșe (pe apariții pe micul ecran, nu pe proiecte). Cei mai mulți dintre conducătorii PSD-ului sunt niște anonimi. Doar jurnaliștii și moderatorii ce mai au habar de ei. Pe lîngă vicepreședinții dispăruți în vîltoarea alegerilor, mai există vicepreședinți ai partidului de care electoratul de stînga n-a auzit niciodată. Mai degrabă știu de politicieni bulgari, unguri sau moldoveni. Nu criza de popularitate este alarmantă. Absența unei identități politice ar trebui să sperie.
Ceva nu-i în ordine în PSD! Că Liviu Dragnea, Olguța Vasilescu și Gabriela Firea sau Rovana Plumb nu realizează este treaba lor. Să fie sănătoși și sănătoase. Într-o bună zi, vor pricepe sau viața îi va sili să afle ce nu merge în PSD. Pentru noi, un partid de stînga rămas doar la condiția de gașcă de afaceri și învîrteli, de sforărit și trompețit este un pericol. Scade calitatea politicii românești pînă la comportamentul de bandă sau de adunătură. Mai rău, împiedică orice tentativă de înnoire.
Dacă toți cei din echipa lui Victor Ponta ar fi rămas în PSD, lucrurile nu s-ar fi schimbat cu nimic. Cu ei sau fără ei, PSD-ul ar fi fost același. Ceea ce înseamnă că situația de acum are cauze mult mai adînci. Rămîn la părerea că PSD-ul a apărut din nevoia unei mase critice din aparatul PCR de a se salva și de a păstra puterea. De acolo vin cele mai multe practici, de la teama de libertatea presei la respingerea oricărui punct de vedere diferit de cel al conducerii partidului. Selecția conducerii PSD (PDSR) nu a pornit de la un ideal democratic, ci de la nevoia de salvare a unui eșalon politic amenințat de decontul trecutului. Primul scop al nucleului de bază al PSD n-a fost o Românie democratică, ci menținerea controlului asupra puterii și asupra felului în care au fost cîntărite în tribunale așa-zisa revoluție din decembrie 1989 și mineriada din 13-15 iunie 1990. De la aceste condiții speciale s-a născut oportunismul politic de tip PSD și tot de la aceste cauze România n-a avut un ideal politic european. A ieșit din comunism dominată de interesele personale disperate ale celor din clanul de putere. În tot comportamentul grupului de putere care a generat PSD-ul nu era nici urmă de ideal. Așa se explică de ce și acum lucrurile sunt la fel. Idealul PSD este foarte greu de prins în cuvinte. Măriri de salarii și pensii (promisiune repetată din 1990 pînă astăzi cu aceeași monotonie și fără nici o soluție serioasă). Valori morale? Știe cineva vreuna pentru care liderii PSD să fi intrat în conflicte puternice? Ce oameni cu adevărat de stînga au reușit să influențeze deciziile partidului? Sunt extrem de amuzante declarațiile de stînga ale lui Codrin Ștefănescu (autointitulat Vocea revoluției), în vreme ce într-o casă de-a sa stau adunate zeci și zeci, dacă nu chiar sute de capodopere ale artei românești (de la Nicolae Grigorescu la Ion Andreescu și Ștefan Luchian), iar PSD-ul de pe vremea lui Adrian Năstase mai are de plătit tablouri dispărute la valoarea de inventar de pe vremea PCR.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.