Timp de şase zile s-a desfăşurat la Ploieşti Festivalul de Teatru Toma Caragiu, cu genericul Întâlniri regizorale. Au fost şase zile cu săli pline, dovadă că manifestarea teatrală atrage publicul, care a devenit tot mai curios, tot mai interesat, lăsându-se provocat. Gazda – Teatrul „Toma Caragiu” – a avut grijă ca această a V-a ediţie să ridice ştacheta, să se adreseze diverselor categorii de public, inclusiv elevilor şi studenţilor, ademeniţi şi prin evenimente colaterale. Spectacolele selectate de criticul Andreea Dumitru poartă amprenta unor regizori profesionişti, cu experienţă în artele scenice, dar şi a unor tineri creatori, afirmaţi în ultimele stagiuni: Victor Ioan Frunză, Cristian Juncu, Răzvan Mazilu sau Sânziana Stoican, Mariana Cămărăşan, Andreea şi Andrei Grosu, Horia Suru, Dragoş Alexandru Muşoiu.
Selecţionerul (pentru a doua oară în această postură la Festivalul „Toma Caragiu”) invita publicul, după o primă ediţie consacrată Întâlnirilor regizorale, care a inclus şi un program-pilot de promovare a tinerilor profesionişti, să reflecteze, împreună cu specialiştii în domeniu, la întrebări „mai curând subînţelese în spaţiul discursiv al ultimelor stagiuni”: Cum se reinventează un artist? Ce înseamnă tinereţea în artă? Întrebările selecţionerului au vizat prezenţa în festival a unor artişti precum Oana Pellea, Gabriela Popescu, George Mihăiţă, Felicia Filip, Claudiu Bleonţ, Oxana Moravec alături de tineri actori sau de „nuclee de excepţionali tineri actori, grupuri de creaţie consolidate pe scene independente şi în teatre de stat”, după cum menţiona Andreea Dumitru.
Din spectacolul Mobilă şi durere
De remarcat bucuria accentuată, alături de emoţie, în deschiderea festivalului a directorului Teatrului „Toma Caragiu”, Raluca Nicolescu (când e actriţă e Raluca Zamfirescu). Referindu-se la noile generaţii de regizori sau actori, ea spunea: „Evenimentul primăverii sau primăvara teatrului la Ploieşti – cea de-a V-a ediţie a Festivalului de Teatru «Toma Caragiu» – are o accentuată amprentă a tinereţii (…)”. Frumoasa dorinţă a directorului şi a echipei sale – de a avea în acest an „spectacole debordând de imaginaţie, inteligenţă, umor, talent” – s-a îndeplinit.
Festivalul s-a deschis la sala Teatrului „Toma Caragiu” cu Mobilă şi durere, spectacol al Centrului Cultural pentru UNESCO Nicolae Bălcescu din Bucureşti, realizat pe textul lui Teodor Mazilu de Victor Ioan Frunză (direcţia de scenă) şi Adriana Grand (scenografia), cu echipa de actori pe care acest cuplu a creat-o, a adus-o în faţa publicului, dezvoltând talentul fiecărui interpret (producţie cu cinci nominalizări la Premiile UNITER, ediţia 2015). Publicul şi-a arătat admiraţia pentru o asemenea creaţie, în care au jucat Adrian Nicolae, Sorin Miron, Andrei Huţuleac, Irina Bucescu, George Costin şi Nicoleta Hâncu! Un spectacol valoros! Valoare e cuvântul prin care se caracterizează şi textul, şi direcţia de scenă, şi scenografia, şi jocul actorilor. Acţiunea e în Bucureştiul anului 1974. Deci în comunism. Şi aşa cum este anunţat spectatorul în caietul program al festivalului, „… se amestecă bine şi se râde. Şi se râde… Până când devine clar că 1974 nu era chiar atât de departe (…). Şi nu se mai râde… Se fluieră. A pagubă. Cât se poate de românesc…”.
Cei trei din ActOrchestra
Au urmat alte producţii montate pe diverse scene. Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova a prezentat „Spargerea”, după nuvela Jaf armat a scriitorului Răzvan Petrescu, dramatizarea şi regia aparţinând lui Dragoş Alexandru Muşoiu. Distribuţia i-a inclus pe Claudiu Bleonţ, Iulia Lazăr, Angel Rababoc, Adrian Andone, Cătălin Vieru, Iulia Colan, Gabriela Baciu, Anca Dinu, Eugen Titu. Scenografia la această comedie neagră o semnează Andreea Simona Negrilă. A prins la publicul din Ploieşti. În acest spectacol personajele „traversează situaţii grave, tratate în cheie comică, umorul macabru devenind ecoul dramatic al echivocului generalizat”.
Teatrul Metropolis din Bucureşti a venit la Ploieşti cu N(AUM) după texte de Gellu Naum, în regia Marianei Cămărăşan, cu Oana Pellea şi Cristina Casian. Senografia aparţine lui Vladimir Turturică. E un spectacol de teatru „al cărui scenariu s-a cernit din universul domnului Naum, acolo unde alte legi guvernează realitatea”. Bucuria publicului de a vedea un spectacol inteligent, cu minunata Oana Pellea, s-a revărsat în aplauzele de la finalul reprezentaţiei. De altfel actriţa spune despre această montare: „Un univers, o uşă spre altă realitate, un vârtej de cunoaştere, un labirint de iniţiere: întâmplarea acestui scenariu şi spectacol ţine de întâmplătorul obiectiv. Senzaţia mea este că trebuia să mi se întâmple această întâlnire (…)”.
.jpg)
Oana Pellea în N(AUM)
A impresionat publicul, de asemenea, creaţia colectivă ActOrchestra din cadrul proiectului 9G la TNB – un spectacol de muzică şi pantomimă regizat de Horia Suru, cu interpreţii Petre Ancuţa, Florin Călbăjos, Emilian Mârnea. E „o poveste plină de umor, cu trei personaje pornite pe (mereu) imprevizibilul drum al supremaţiei pe scenă; un concert împachetat într-o poveste veselă, sonoră, ritmată”.
Într-un alt spaţiu, ca o scenă alternativă, s-au jucat Un tramvai numit dorinţă de Tennessee Williams (UNTEATRU), în regia cuplului Andrei şi Andreea Grosu, cu Mihaela Trofimov, Nicoleta Lefter, Liviu Pintileasa şi Richard Bovnoczki (frumos creat, frumos jucat!), şi cont(r)ACTe de Mike Bartlett (producţie ArCuB şi Teatrul ACT), regia Cristi Juncu, personajele fiind interpretate de Theodora Stanciu şi Diana Cavallioti, despre care Juncu spune: „E un fapt binecunoscut că un procent foarte ridicat al tinerilor absolvenţi de facultate îl reprezintă cei al căror vis e angajarea, urmată de o carieră stralucită, în cadrul unei companii de top. Prin intermediul unei tinere ambiţioase căreia nu-i aflăm decât prenumele, Ema, dramaturgul britanic Mike Bartlett ne introduce în dedesubturile parcursului unei astfel de cariere. Din acest punct de vedere, cont(r)ACTe poate fi considerat nu doar un spectacol de teatru, ci şi oportunitatea de a asista la un workshop de perfecţionare, la un training”.
Spargerea craiovenilor
Deşi spaţiul ales pentru aceste două montări se află la marginea oraşului, au venit foarte mulţi iubitori de teatru. Intenţia organizatorilor a fost de a căuta un public nou şi cred că l-au găsit.
În penultima zi de festival, teatrul gazdă a prezent la sediu o premieră demnă de atenţia criticilor şi a publicului: Menajeria de sticlă de Tennessee Williams, în regia Sânzianei Stoican şi scenografia lui Valentin Vârlan. Distribuţia i-a inclus pe actorii Oxana Moravec, Florentina Năstase, Ionuţ Vişan şi Cristian Popa. Mi s-a părut că directoarea Raluca Nicolescu este tare mândră de acest nou spectacol, montat în mandatul său. Poate şi-a dorit ca acest titlu să intre în repertoriul Teatrului „Toma Caragiu” nu numai pentru valoarea textului sau pentru actori, ci şi pentru amintirea rolului Laura, pe care ea l-a realizat în spectacolul Menajeria de sticlă în 1978, la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, spectacol memorabil, după cum menţiona criticul Roxana Croitoru. Şi cum spunea autorul, „piesa este o amintire şi, prin urmare, este nerealistă”. E foarte realist acest spectacol, iar directoarea are dreptate: e temei de bucurie.
Pentru închiderea Festivalului de Teatru „Toma Caragiu” a fost invitat spectacolul Teatrului de Comedie În plină glorie de Peter Quilter, în regia lui Răzvan Mazilu şi scenografia Iulianei Vîlsan. Un fel de glorie ce a încununat acest festival.
În general, selecţionerul şi-a propus să aducă în faţa publicului spectacole dintre cele mai diverse, ca modalitate de lucru cu textul, cu actorul, cu spaţiul. Criteriul de bază a fost, cu siguranţă, valoarea.
Menirea unui festival este şi de a forma un public, dar nu numai prin prezentarea diverselor spectacole. Pentru ca noile generaţii de spectatori să fie cât mai receptive şi mai informate s-a inclus în program o secţiune pentru studenţi şi liceeni – Artişti în dialog cu publicul tânăr. Discuţiile au fost moderate de regizorul Mihai Lungeanu. Prima întâlnire, cu tema „Metamorfozele artistului”, a avut loc la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti cu dansatorul, coregraful şi regizorul Răzvan Mazilu. Un auditoriu curios frământat de întrebări a găsit răspunsuri. Or, Răzvan Mazilu, artistul care a cucerit diverse categorii de public în diferite săli din ţară şi străinătate, este cumva ieşit din comun. Şi atrage, şi e ascultat!
Organizatorii la început de festival. Foto Sorin Radu
Într-o altă zi a venit la întâlnirea cu studenţii şi profesorii aceleiaşi universităţi actorul Claudiu Bleonţ, care a avut un cu totul altfel de discurs, căci tema propusă a fost Psihodrama cunoaşterii. Cumva a uimit asistenţa. S-a exprimat mai fără perdea, dar totul încadrat într-un fel de joc firesc, atractiv, punând în faţă libertatea de exprimare.
La Biblioteca Judeţeană Nicolae Iorga a fost evocat genialul actor Toma Caragiu, de la naşterea căruia se împlinesc, în luna august, 90 de ani. Toma Caragiu a trăit la Ploieşti, unde a făcut liceul sau şcoala, după cum mărturisea. Dar a fost, timp de 12 ani, directorul Teatrului din Ploieşti, a jucat foate multe roluri pe această scenă. De fapt, Toma Caragiu a înfiinţat teatrul.
Au fost prezenţi mulţi liceeni. Lor li s-a adresat directorul teatrului, Raluca Nicolescu, care a spus: „Pentru că se împlinesc 90 de ani de când s-a născut Toma Caragiu, pentru că teatrul nostru, la care sper că aţi fost din când în când sau veţi veni, se numeşte Toma Caragiu şi pentru că suntem în săptămâna în care în Ploieşti are loc unul dintre cele mai importante evenimente culturale – Festivalul de Teatru «Toma Caragiu» -, ne-am gândit că e foarte bine să venim şi să stârnim interesul publicului tânăr (…). Mă bucur că această sală este plină; înseamnă că există interes pentru frumos. Dorim să vă facilităm intrarea într-o lume minunată, să fiţi în contact mai direct cu ceea ce a însemnat Toma Caragiu. Desigur, mulţi dintre voi aţi văzut filme în care a jucat Toma Caragiu, aţi văzut la televizor sau aţi auzit la radio secvenţe umoristice. Dar nu ştiu câţi dintre voi cunosc mai multe despre Toma Caragiu actorul şi omul, actorul care a fost la Ploieşti, datorită căruia există teatrul nostru. De aceea am apelat la regizorul Mihai Lungeanu, de la Teatrul Naţional Radiofonic, care a venit cu tot dragul şi ne-a adus nişte emisiuni cu Toma Caragiu şi despre Toma Caragiu”.
Mihai Lungeanu a adus de fapt pentru această întâlnire cu liceenii spectacolul radiofonic Uriaşul Caragiu, scenariu radiofonic de Magda Duţu, regia – Toma Enache. Sunt amintiri, mărturii şi fragmente din Fonoteca de Aur, atât cu Toma Caragiu, cât şi cu alţi mari artişti, precum Liviu Ciulei, Anda Călugăreanu, Octavian Cotescu, Dem Rădulescu, Rodica Tapalagă ş.a. La înregistrarea acestui spectacol au participat Ion Caramitru, Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Mircea Diaconu, Valeriu Moisescu, Dan Mihăescu, Elena Caragiu. Sunt şi mărturii ale Matildei Caragiu-Marioţeanu (sora actorului) rostite de Ilinca Tomoroveanu. Spectacolul şi-a lăsat amprenta. A fost emoţionant şi plăcut! A fost o lecţie pentru liceeni, care, cu siguranţă, vor înţelege valoarea moştenirii lăsate de Uriaşul Caragiu.
Festivalul desfăşurat în perioada 12-17 mai a fost organizat de Teatrul „Toma Caragiu” şi Asociaţia Culturală Viitor Art, cu sprijinul Primăriei Municipiului Ploiesti. Şi aşa cum s-a spus la finalul festivalului, după ce anul trecut şi-a conturat noua identitate – ca spaţiu de reflecţie asupra noilor poetici şi practici regizorale –, Festivalul de Teatru „Toma Caragiu” a făcut un pas în direcţia anticipată de programul-pilot Noul val – chip de regizor, prezentând la această ediţie mai multe spectacole ale profesioniştilor afirmaţi în ultimele stagiuni. Iar Sânziana Stoican, Mariana Cămărăşan, Andreea şi Andrei Grosu, Horia Suru şi Dragoş Alexandru Muşoiu s-au regăsit pe afiş alături de regizorii familiari publicului ploieştean Victor Ioan Frunză, Cristi Juncu şi Răzvan Mazilu.
