Tottenhamul lui Drăgușin, cea mai urâtă finală europeană  

 Numai inteligența neartificială a șefilor UEFA putea născoci asemenea năzbâtii. Finala Europa League a avut loc miercuri seară pe stadionul San Mames din Bilbao și a fost una sută la sută made Premier League, cu două nume sonore, Tottenham și Manchester United. S-a impus gruparea londoneză cu 1-0, în urma autogolului lui Luke Shaw din prima repriză.

Până aici totul intră în tiparul normal. Nu conteaza în Europa pe ce loc termini sezonul actual în campionat, pentru că finala este pentru sezonul anterior. Acum, după cele mai proaste sezoane din ultimii 30 de ani cele două vor încheia absolut dezonorant pentru ele, una lângă alta, imediat deasupra liniei roșii a retrogradării. Tottenham e pe 17 și United o treaptă mai sus.

UEFA, pentru a spori interesul și pentru celelalte două competiții ale ei, a venit de mai mulți ani cu găselnița de a premia echipa câștigătoare cu calificarea într-o competiție superioară: din Conference League în Europa League și, mai ales, din Europa League în Champions League.

Dar parcă este totuși mult prea de tot să vedem echipa de deasupra liniei de retrogradare din Premier League mergând pe baza acestei reguli în Champions League. Nu pare deloc firesc, UEFA ar fi putut dicta în astfel de excepții să joace în Champions League mai degrabă prima echipă clasată sub linia de demarcare a spațiului Champions League.

Revenind la cea mai urâtă finală din istoria cupelor europene – caracterizarea aparține, la unison, presei engleze, să spunem că fotbalul prestat de jucători care împreună depășesc la preț suma de un miliard de euro cu ușurință, a fost de-a dreptul jenant, justificând locurile din campionat.

United a arătat literalmente groaznic iar antrenorul Ruben Amorim a declarat că nu demisionează dar dacă șefii de pe Old Trafford vor decide despărțirea va pleca a doua zi, fără a cere vreo compensare, pentru  că este sub contract. La Spurs încă nu e clar dacă Ange Postecoglou și-a salvat postul sau va rămâne cum a anunțat conducerea, divorț, aici însă cu substanțiale despăgubiri.

Radu Drăgușin, internaționalul român care era titular în apărare până în februarie, când a făcut ruptură de ligamente și abia prin octombrie-noiembrie ar putea reveni pe teren, a fost spectator și s-a bucurat ca un copil de acest succes, care în Europa e primul după o pauză de 41 de ani și per ansamblu după 17 ani. Învesmântat în steagul tricolor a urcat și el pe podium, primind medalie și având secundele lui de glorie când a ridicat trofeul.