Traian Băsescu: Să îmi reprezint statul

Ultimele patru-cinci zile au fost între cele mai urâte din câte am răsfoit în calendarul acestui regim. Zoaie pe pereţi şi judecăţi de doi lei ridicate la rangul de filosofie naţională. Şi ură de prostuloi transformată în prinţipuri şi judecăţi. Mai să crezi că Nelu de pe Baltă a fost promovat la Ministerul Culturii, iar Guţă cel Tălâmb a trecut la cârma bisericii. Peste toate, lupta oarbă între Preşedinţie şi Guvern. Şi între instituţii, şi între titulari. Am ajuns aşa de rău că diverse ieşiri şi contre par a fi fost puse la cale inclusiv de secretare şi de instalatorii de la Cotroceni şi din Piaţa Victoriei.

Ziua a început ca un atac la graniţe. Pleacă amândoi sau nu? Transmisii de pe traseu, de la Poarta Cotrocenilor, din faţa Aeroportului Coandă. Ce mai, febrilitate de ore premergătoare asaltului albanez asupra Chinei. Cucoanele mizericordioase îşi smulgeau părul. Să plece la copii sau să se ascundă cu televizorul sub patul din bucătărie? Şi întrebările hamletiene ale tele-gâştelor răpăiau ca mitralierele: “Cum încap amândoi pe un scaun?”.

Chiar n-am văzut o ţară mai chinuită de o aşa întrebare cretină lansată de câteva paparude extrem de vocale pe micul ecran.

Când s-a auzit că ”Băsescu îi face plângere penală lu’ Ponta” şi că îl suspendă cu 5 minute înainte ca premierul să intre în sala victoriei sale împotriva marinarului, unii mai slabi de înger au început să tremure:

– Mamă, Doamne, intrăm în insolvenţă!

Când s-a anunţat conferinţa de presă de la 14.30, ghicitorii de pe surse ştiau ce va urma.

– Îl doboară pe Ponta!

– Du-te, bă, neamule, că armata nu ţine cu Băsescu!

Mărturisesc că, în ciuda ifoselor de atotputernic şi multiştiutor, Traian Băsescu s-a purtat peste aşteptări. Calm, fără reacţii de Tamba, cu aceeaşi morgă, dar important căzut pe gânduri de piuneze. A făcut un pas înapoi. Adevărul este că ne-a surprins pe toţi. Cunoscut pentru înclinaţiile sale de circ şi aiureală, preşedintele de joi s-a comportat cu măsură. De bună seamă că nu cumpătarea reacţiilor îi este proprie. Ce gândeşte cu adevărat vom vedea abia în zilele următoare.

Un lucru am reţinut şi merită reprodus. La un moment dat, Traian Băsescu s-a exprimat cam aşa, interpretând afrontul lui Victor Ponta:

– M-au împiedicat să îmi reprezint statul!

Formularea aceasta demnă de regele Spaniei sau de regina Angliei nu face decât să ne arate imaginea marinarului despre sine şi despre rolul său în viaţa ţării noastre. Pe cale de consecinţă, cei care înţeleg bine limba română sunt invitaţi să îşi imagineze ce se va întâmpla în zilele şi săptămânile următoare.

Şi dacă rămâne singur într-o magazie, Traian Băsescu va aprinde fitilurile tunurilor sale imaginare spre a-şi apăra regatul ameninţat. Ca orice rege de mucava, omul nostru visează răzbunare. A fost rănit la ambâţ!