' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Trenul deșertăciunilor trage în Gara de Nord. Ninge tomnatec. Tomnatec? Uită-te la mine, zice Aurel Vlaicu. Tu ești Gagarin? Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Titulescu caută și el un loc în vagonul cu numărul 1986.
Tocmai acolo, ce să fie oare? Paulo Fresu slobozește un ton înalt, din trompeta lui măiastră, îl scapă pe fereastra vagonului cu numărul 1925. 1925? Tocmai atunci? Cineva a încurcat rău borcanele. Hercule Poirot mă întreabă de Vogoride. Eu îl întreb pe conductorul blondin de Vogoride, un val electromagnetic șterge clipa asta, momentul ăsta, uite-așa.
Einstein zice că în vagonul cu numărul 1957 e un tip care zice că universul e vălurit și că Big Bang-ul e o gogoriță, cum așa, zice Angela Merkel, Gorbaciov e supărat că nu știe care a plecat hai-hui cu valiza lui, undeva prin vagonul cu numărul 1944. De ce tocmai acolo? Și nu aici? Acum și aici, în simultaneitatea vălurită. Vogoride are el niște idei despre asta. Vogoride ăsta al tău știu unde se ascunde Troțky, zice Stalin, sfredelindu-mă cu privirea lui oțelită de avântu-i revoluționar, nu mișcă nimeni strigă un polițioto, gata, gata să ne arestuiască, nu știu care a făcut o crimă în Orient Expres, lumea se agită, vagonul cu numărul 1984 e blocat, se zvonește, Orwell ar de gând să ia niște ostatici, niște cititori fervenți din Cadrilater.
Enrico Fermi umblă un aparat de radio după el, ascultă Europa Liberă. Ce zice Caraion la Europa Liberă? Cine întreabă, dacă nu e cu supărare, întreabă Bodnăraș, pornit să tragă și el cu pistolul pe Calea Victoriei. Nu e Calea Victoriei, e Orient Expres, nu e Alba Iulia, e Istanbul. Un turcit râde cu gura până la urechi, s-a urcat la Balcic, se duce la război, Primul Război Mondial cică nu s-a terminat, Kissinger are el ceva de spus în privința asta, ascultă Reagan, îmi zice, adică eu sunt Reagan, așa zici? Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Și câte vagoane are Orient Expres, vrea să știe o duduie din Olanda, cică ar fi o principesă, acolo, ceva mai răsărită, niște vikingi urcă la Sofia și coboară la Berlin, și la București coboară și se îmbată criță, unde, tocmai în vagonul cu numărul 1965.
Nu cumva în vagonul cu numărul 1968? Nuuu, în vagonul cu numărul 1968 e un tip, Svoboda care se tot ceartă cu Depardieu, au și ei o pricină, Depardieu zice că el ar fi de fapt Cyrano de Bergerac, Svoboda nu-l crede, dumneata ești agent sovietic, întregul tren o ia razna, trecem printr-o avalanșă de zăpadă pe Coasta Dalmației, nici în Făgăraș nu scăpăm de avalanșe, Arsenie Boca ne oprește enigmatic la barieră, la Giurgiu, are ceva să ne zică, nu ne zice, un val electromagnetic pornește o cometă peste Europa, se face seară de vară.
Se aude un tulnic. Din vagonul cu numărul 1920 apar niște avangardiști puși pe fapte mari, Tristan Tzara zice o poezie fără rimă, Zinoviev se ascunde de el pe o străduță din Galați, sau din Paris sau din Toronto, e jocul de-a v-ați-ascunselea, vezi, poeții sunt orgolioși, copilăroși, n-ai ce să le faci, ei se ascund unii de alții, unii-ntralții, Beniuc se ascunde de Bacovia, Sorescu se ascunde de Dinescu, Pound se ascunde de Osho. Osho se ascunde prin Gradina Icoanei, se ascunde, cred, de Nichita Stănescu, păi da. Nichita Stănescu zice el un vers de-al lui și se ascunde de Rimbaud chiar la el în cămară, călare pe un cal călare, nu e de glumit.
12 august 1345, New York: Acum cinci ceasuri am ajuns în sfârşit la New York după o serie de peripeţii care mai de care mai haioase. Dimineaţă am coborât în port. Mi-a spus cineva că o să găsesc termite gustoase la restaurantele apolodoriene din New York. Le-am căutat, le-am găsit.
30 iulie 1759, Casablanca: Termitele prăjite în New York sunt ceva mai crocante decât cele pe care le-am înfulecat la Moscova anul trecut. Chelnerul era un soi de ucrainian turcit care o stâlcea binişor pe româneşte. S-a aplecat încet la urechea mea şi mi-a şoptit, mister, sunteţi urmărit, aveţi grijă. Am privit uşor peste umărul lui. Salonul era impecabil. Frumos decorat cu termite din sticlă ce scoteau sunete melodioase. Undeva, printre palmierii de porţelan, o tipă bine se binocla la mine. L-am întrebat pe chelner dacă nu cumva tipa e de la FBI. El a negat.
19 septembrie 2036, Toronto: Când vorbeşti de cutremur ideologic şi de schimbare de semne, unii români o dau cotită şi ţipă ca din gură de şarpe! Anarhie! Săriţi, suntem violaţi! Vai, poliţia! Au fost siluite ideile noastre călduţe! La spânzurătoare cu uzurpatorii filozofiilor mucegăite! Aşa strigă de mii de ani românii care, atunci când vine câte un cutremur ideologic necesar, istoric, natural, cosmogonic, se sperie foarte. Şi, tocmai ei, care până atunci, când nu se trăgea cu muniţie de război, se cufuresc foarte tare. Tocmai ei care, la cenacluri, simpozioane, sesiuni de comunicări, sindrofii telectuale sau la emisiuni TV vorbeau cu dezinvoltură despre schimbarea lumii! Ha, ha, ha! Dar s-o experimenteze pe curuţul lor, cum e? E nasol, dom’le!
24 martie 3058, Sidney: Chiar pe bune ne schimbăm? Bibliotecile şi librăriile din România sunt pline ochi cu tot felul de cărţulii scrise de români prin simpatie, imitaţii ordinare după şuvoiul ideilor mondiale. Hoţi, imitatori, farsori în România, cu miile, ca în orice altă şară a lumii. Dar să-i pui pe scribălăii ăştia de tarabă, furăcioşi în toate cele să-şi pună capu la contribuţie, vai, ce perversitate! Clizma Intelectuală Românească de care e plină bibliotecimea românească se fandoseşte, se boieşte astfel încât ăia care n-au experienţă cad uşor în laţ. Idei furate cu roaba de tot felul de telectuali făcuţi la normă de Fabrica Utopic-Comunistă Românească sunt pretutindeni.
19 septembrie 2036, Toronto: Când vorbeşti de cutremur ideologic şi de schimbare de semne, unii români o dau cotită şi ţipă ca din gură de şarpe! Anarhie! Săriţi, suntem violaţi! Vai, poliţia! Au fost siluite ideile noastre călduţe! La spânzurătoare cu uzurpatorii filozofiilor mucegăite! Aşa strigă de mii de ani românii care, atunci când vine câte un cutremur ideologic necesar, istoric, natural, cosmogonic, se sperie foarte. Şi, tocmai ei, care până atunci, când nu se trăgea cu muniţie de război, se cufuresc foarte tare. Tocmai ei care, la cenacluri, simpozioane, sesiuni de comunicări, sindrofii telectuale sau la emisiuni TV vorbeau cu dezinvoltură despre schimbarea lumii! Ha, ha, ha! Dar s-o experimenteze pe curuţul lor, cum e? E nasol, dom’le!
24 martie, Sidney: Chiar pe bune ne schimbăm? Bibliotecile şi librăriile din România sunt pline ochi cu tot felul de cărţulii scrise de români prin simpatie, imitaţii ordinare după şuvoiul ideilor mondiale. Hoţi, imitatori, farsori în România, cu miile, ca în orice altă şară a lumii. Dar să-i pui pe scribălăii ăştia de tarabă, furăcioşi în toate cele să-şi pună capu la contribuţie, vai, ce perversitate! Clizma Intelectuală Românească de care e plină bibliotecimea românească se fandoseşte, se boieşte astfel încât ăia care n-au experienţă cad uşor în laţ. Idei furate cu roaba de tot felul de telectuali făcuţi la normă de Fabrica Utopic-Comunistă Românească sunt pretutindeni.
Postul post revolutionar nu e practicat de persoanele religioase. Este specific celor care vor ca să slabeasca fizic si să se îmbogățească material. Postul post revolutionar este frate cu postul post modernist. Acesta din urma are în plus in fisa și obținerea de premii Nobel pentru propaganda si literatura propagandistica vulgara. Cele doua posturi au fost lansate pe piața de către Satana și se adresează sufletelor mici și păcătoase care sunt dispuse sa facă din pacat noua religie a umanității. Printre reprezentanții de frunte ai celor doua posturi se numără și persoane post mortem. Acestea, se zvonește, ca își continua postul în zone mai puțin explorate ale universului și ca au fost distribuite pe posturi injositoare pentru statutul de cetățeni cu doctorate luate la kg. și la metru cub, de care au beneficiat pe terra. Unii vizionari afirma ca distinșilor reprezentanți ai celor doua posturi li s-a confiscal bruma de inteligenta pe care o aveau, fiind înlocuită cu cântece despre pupincurismul absolut în materie de sluga și hotie cu înaltă calificare. Postul post revolutionar și cel post modernist este predat în familiile care au avut sau au funcții de conduce intr-un regim care urmează a fi dărâmat, precum si-n unitățile militarizate din Băneasa și alte locații mai puțin cunoscute noua. Mulți cursanți si-au luat doctoratul in ele și astăzi ne vorbesc, in baza fisei postului, despre orice, dar mai puțin despre dragoste, naționalism, empatie, respect fata de valori, om și credinta. Postul post revolutionar este în curs de a fi înlocuit cu cel a revolutiei corectitudinii politice. Acesta din urma e obscen și atrage ca un magnet mințile bolnave, schizofrenice, oligofrenice și bineînțeles frenetice.ps. nu lăsați promperistii sa va conducă, fiindcă ei sunt promotorii postului post prompteristic, latura fanatica a corectitudinii politice și infantila a inteligentei.
17 decembrie 1957, Berlin: Galoane de benzină n-am nici de leac, am tras chiulul la hoţia petrolieră de după 1989. Când s-a dat liber la furat fabrici, căscam gura după extratereştri, am pierdut rândul, prostul de mine. Când staliniştii au spart băncile din România, eu visam cai verzi pe pereţi şi am rămas fără slujbă şi n-am mai ajuns la împărţeala băncilor. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Sa fiu un patriot adevarat.
27 iulie 1985, Washington: Automobile de lux n-am că n-am garaj. Nu fac parte din găştile post-revoluţionare ba, mai mult, staliniştii m-au lăsat de două ori fără de slujbă dându-mă afară din serviciu pe motive imaginare. Ei, staliniştii, o duc bine. Au partide ochioase, au relatii grele in toată lumea, au servicii secrete sfidator de inteligente si bine pregatite, au armate si femei-spion cu silicoane si instalatii de filaj in poseta, au jacuzzi, au bombe si microfoane cât un vârf de ac, au armate de slugi, au pus laba pe o gramada de naivi si de trădători, au smartphoane, au conturi uriașe bine păzite in Elveția, au bambolere, baiadere, câte-un hogeac de lux. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Sa fiu un patriot adevarat.
Dar când ai fugit cu parul dupa femeia de serviciu, în Agnita, acuzand-o ca ti-a mâncat sendvisul? Alea, da vremuri, zise zerodoctul, dupa care se urca în pat, isi puse calul tare pe o perina în forma de roman paraias, care inițial era roman fluviu, se acoperi peste picioarele suferind de circulație periferica deficitara din cauza lipsei semafoarelor si a giratoriului și, cu gândul la soție adormi visandu-se președinte de harem. Pentru el fusese un coșmar. L-au umilit femeile auzind ca are sexul fluid. Partea proasta era ca taman atunci începea ca să curgă dintr-o stare în alta, deci omul nu era nimic. Și apoi, chiar dacă era ceva de capul lui și haremul comenta mai puțin, ca președintele tot nimic Era Socialista și ESTE.
Rămas singur, Prostamol fără Mol Plavanis se privi în oglinda. Se privi și se privi pana când oglinda ii zise: ma deranjezi. Pleacă. Izgonit din propria casa, zero lui Doctu concluziona: viata președinților e ca un teren. Unii deștepți se urca singuri, altii, prosti sadea, sunt ajutați sa urce si ținuți cu forța în el. Spre exemplu, eu am dorit sa merg la mama, după primul tur de stadion, dar nu m-au lăsat sa cobor. Le era frica ca o sa cer azil politic în Germania. Doamne ce neghiobi!! Uite!6 își zise. Îl vezi pe securistul ala? Îmi monitorizează fiecare gând. Dar ce crede ca eu sunt prost sa gândesc? Nu gândesc domnule. Refuz sa gândesc. Și chiar dacă as vrea sa gândesc, nu știu si nici nu pot. Spre exemplu m-au pus ca să-mi exprim un punct de vedere despre situația din Ucraina. Am zis. Pana aici. Ce aveți cu mine? De asta m-ati ales președinte ca să ma umiliți? S-au uitat chiorâș la mine, dar nu m-am lăsat. Ce credeți? am adăugat. Gândurile vine la comanda? Și apoi cine e tanti asta Ucraina? Știți foarte bine ca soția e foarte geloasa și nu suporta concurenta. In urma cu 19 ani, o urma mare de stateam amândoi în ea, i-am făcut ochi amari de dulci unei domnișoare. S-a prins ca ceva nu era in regula cu mine și m-a descusut de mi-au căzut și mâinile și picioarele. Va imaginați cum aratam? Îmi era mila de mine, atat de mila încât de fiecare data când ma vedeam imi dădeam de pomana. Mi-a fost mila 5 ani. După ce nu mi-a mai fost mila, mi-am numărat banii. Fusesem cam zgarcit, dar asa sunt eu. Și apoi dacă Dumbezeu a fost zgârcit cu mine, de ce n-as fi și eu zgârcit? Se mai uita odat, pe furis în oglinda și duoa care o intreba: oglinda, oglinjoara cine-i cel mai fără de inima din tara? Tu , stăpâne. Nimeni nu este mai fără de inima decât tine. Îți amintești când i-ai dat un pumn femeii acelea care intreba despre nepoți? Ala, da pumn.
O tren a deșertăciunilor, totul este deșertăciune. Un președinte vine, altul pleacă și președinții nu se termina niciodată. După ce citi aceste cugetări de pe prompter, Pasa Plavanis le facu semn celor 400 de hoți alogeni antinationali sa urce în vagoane și începu un lung proces de adulmecare,cu nasul sau de pupincurist al Licuriciului cu varza de Bruxelles, un miros de genunchi frageziti în 63 de ani de studii anatomice. Ghidat de mirosul care-i excita singurul neuron coborât în semn de protest, fata de atitudinea sa de sluga, din zona superioara în cea pelviana, se îndrepta spre compartimentul prezidențial cu sase camere, dotate cu inclazire globala, fapt i-a permis ca să economisească cei 320.000 euro pe care trebuie ca sa-i plătească statului roman și pe care nu intenționează sa-i plătească decât atunci când va începe ca să facă naveta pe Luna săptămânal. Ajuns în apartament, o zări pe Frumoasa din Pădurea Alungita pozandu-si genunchii: extaziat, zerodoctul incepu ca sa recite cu gura plina de bale: O, sunt frumosi cum numa-n vis/ un demon mi se arata/ si de aceea doresc ca sa ma întind si să admir, Palatul de Cleștar, dar și de varza roșie murata, cu ochii mei miopi de cal Troian. La auzul complementului de loc, soția se ridica pe vârfuri, își acoperi umărul stâng cu una bucata papagal care urla cât îl ținea gura: a venit amantul cu trenul de patru, și cu zâmbetul tipărit pe buze la Tipografiile Coresi, îi spuse ca e foarte obosita. Zerodoctul casca ochii pana ce căscatul deveni contagios și se transmise pe cale virala soție. Draga, zise soția, ești sigur ca nu e infestat cu covid ? Cine? Căscatul. Dupa aceste cuvinte înduioșătoare care exprimau la superlativ modul în care se comunica inteligent în naveta săptămânală, genunchii națiunii se retrasera în camera de noaptea mintii.
chiar este posibil să călătorești astfel pe linia timpului ca într-un Orient Expres – în vibrația energiei Observatorul creeaza Realitatea. „Dacă vrei să cunoști secretele universului, gândește în termeni de energie, frecvență și vibrație.” Nikola Tesla.