Tricolorii s-au răzbunat cu goluri pentru imnul huiduit

Tricolorii s-au răzbunat cu goluri pentru imnul huiduit. România a arătat, dar să fim drepți, abia de pe la jumătatea primei reprize, ca o echipă națională cu indentitate și ADN de învingător. Până atunci vedetele kosovare de la cluburi de top din Europa ne cam masaseră în fața careului propriu.

Dar, din momentul în care am devenit din ce în ce mai siguri și am început să avem tot mai mult posesia balonului filmul s-a rupt definitiv pentru toate numele grele ale gazdelor din Premier League, Ligue 1, Serie A, Bundesliga și La Liga. Au devenit ca niște mori care macină în gol, în timp ce tricolorii marcaseră deja prin Dennis Man, era să spun Dennis pericol public, dar mai avem un Dennis, pe Drăguș, care și-a pus și el autograful spre final pe o victorie la scor de neprezentare.

Succesul categoric, putea fi mult mai rău pentru gazde dacă Mihăilă nu fulgera de două ori barele, al doilea șut dacă era gol era capodopera primei etape din Liga Națiunilor. Dar el s-a clădit pe trei aspecte: EURO 24 a creat după mult timp un grup unit în vestiar și a redat încrederea în forțele noastre. Apoi venirea lui Mircea Lucescu pur și simplu i-a fascinat pe jucători.

Însă la Prishtina factorul 3 a avut de această dată cel mai mare impact, cum a spus bine după meci și Răzvan Marin. Nici nu mai trebuia să le spună nimic Il Luce, pentru că deja adrenalina se stârnise la maxim după ce tribunele înțesate la refuz huiduiseră din rărunchi imnul României.

Bine, unii vor spune, pe bună dreptate, că la București, în preliminariile EURO 2024, la acel 2-0 cu foarte mult tam-tam făcut de kosovari care au părăsit terenul când au văzut bannerul cu Kosovo e Serbia, s-a aprins scânteia. Cu un mare amandament. Imnul Kosovo nu a fost fluierat. Doar bannerul sau scandarea Serbia au fost reacțiile fanilor români și s-a văzut cât de deranjați au fost oaspeții.

La Prishtina am avut și steagul unei temute organizații teroriste din Kosovo chiar în spatele băncii noastre, am avut imnul huiduit, fiecare atingere de balon a jucătorilor noștri a fost mult timp huiduită, pe final a intrat cine a vrut și cine nu a vrut pe teren pe lângă niște stewarzi de plastilină iar în drum spre vestiare s-a aruncat la greu cu pahare cu apă în capul tricolorilor.

Va urma în noiembrie returul de la București. Minunat ar fi dacă suporterii noștri nu ar încerca o răzbunare și s-ar limita doar să își susțină favoriții. Dar mă tem că nu va fi așa. Cu siguranță, după ce peste tot presa internațională a arătat comportamentul așa zișilor suporteri kosovari, UEFA nu va sta nepăsătoare și probabil că pe lângă amenzi usturătoare se pot lua și sancțiuni de suspendare a terenului sau de a se juca unul sau mai multe meciuri cu porțile închise de către elevii lui Franco Foda.

Tocmai de aceea ar fi bine să nu răspundem cu aceeași monedă la București, pentru că astfel lovim în echipa națională, pe care zicem că o iubim și o susținem. Tricolorii sunt pe un drum bun, după foarte mulți ani și putem spune acum că așa cu arată lucrurile Mondialul american din 2026 nu ar mai fi o himeră.