Trump şi revoluţia clasei muncitoare

„O parte din campania preşedintelui ales al Statelor Unite a mers pe reducerea substanţială a taxelor pentru cei cu venituri modeste, o categorie socială în care se înscriu deseori şi americanii cu educaţie superioară. Însă sprijinul cel mai entuziast pentru Trump a venit de la cei care au venituri medii care stagnează şi un nivel scăzut al educaţiei”, scrie pentru Project Syndicate Robert J. Shiller, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2013, profesor la Universitatea Yale.

„Victoria lui Donald Trump pare să aibă la bază senzaţia fragilităţii economice sau frica susţinătorilor săi că îşi pierd puterea. Pentru ei, sloganul “Make America great again” sună mai degrabă “Make YOU great again”: puterea economică va reveni celor mulţi, fără însă ca americanilor de succes să le fie luat înapoi ceva.

Cei care au avut de pierdut de pe urma creşterii inegalităţilor nu vor politici guvernamentale care să pară o pomană. În general, ei nu vor ca guvernul să introducă taxe progresive, să vina cu taxe care să-i pedepsească pe cei bogaţi pentru a se găsi bani pentru ceilalţi. Redistribuirea le pare înjositoare, o etichetă a eşecului. Redistribuirea nu pare să aducă stabilitate, ci mai degrabă o relaţie de dependentă care poate să dispară în orice moment.

Săracii disperaţi pot accepta pomeni, pentru că simt că trebuie să facă asta. Pentrui ce care se consideră în clasa de mijloc, orice pare pomană nu este de dorit. În schimb, ei îşi vor înapoi potenţa economica. Vor să aibă control asupra propriei existenţe.

În secolul 20, comuniştii au politizat inegalitatea economică, însă s-au asigurat că această agendă să nu poate fi interpretata ca una a pomenilor pentru săraci. Pentru comunişti, care au preluat puterea printr-o revoluţie în care muncitorii au fost uniţi, a fost foarte important ca aceştia din urmă să se simtă emancipaţi.

Susţinătorii lui Trump cataloghează triumful sau drept revoluţie, deşi violenţa – cel putin cea din campanie – s-a limitat la insulte. A fost însă suficient de meschină cât să-i anime pe susţinătorii lui, care interpretează agresivitatea ca o dovadă a puterii.

Cu siguranţă că nu doar în America oamenii îşi doresc să aibă sentimentul împlinirii unei vocaţii, mai degrabă decât banii cu care să trăiască. A răspunde la creşterea inegalităţii prin impunerea unor taxe dure celor bogaţi şi transferând banii în buzunarul altora nu este un lucru bine văzut în nicio ţară din lume. Aceasta seamănă cu schimbarea regulilor jocului după terminarea partidei.

În volumul “Taxarea bogaţilor: o istorie a echităţii fiscale în Statele Unite şi Europa”, Keneth Scheve, de la Universitatea Stanford, şi David Stasavage, de la Universitatea New York, au folosit datele din ultimele două secole pentru a studia 20 de ţări. Au descoperit că nu a existat aproaope nicio tentativă a guvernelor de a introduce taxe progresive atunci când a crescut inegalitatea dintre veniturile netaxate. Katherine Cramer, autoarea “Politicii resentimentului”, a studiat situaţia din Wisconsin, acolo unde guvernatorul, la fel ca Trump, a fost extrem de popular în rândul clasei muncitoare. După ce a fost ales în 2010, Scott Walker a redus taxele celor cu venituri mari, a refuzat să majoreze salariul minim dincolo de pragul minim la nivel federal şi a respins aplicarea prevederilor reformei sănătăţii din perioada Obama, de pe urma căreia ar fi beneficiat cei cu venituri mici. În schimb, Walker a promis măsuri care ar fi redus forţa sindicatelor, măsuri care deseori sunt percepute ca factori ce reduc salariile muncitorilor. Cramer a intervievat muncitori din Wisconsin, încercând să înţeleagă de ce l-au sprijinit pe Walker. Ei au subliniat că valorile lor de sorginte rurală şi dăruirea pentru muncă au fost mereu fundamentul mândriei şi identităţii lor. Însă au subliniat şi senzaţia lipsei de putere în faţa celor pe care îi considerau avantajaţi pe nedrept. Cramer a concluzionat că sprijinul pentru Walker, pe fondul declinului economic, a reflectat furia muncitorilor din Wisconsin faţă de cei din marile oraşe, care i-au ignorat şi nu au făcut decât să-i impoziteze. Iar banii din taxele lor au mers pentru plata asigurărilor medicale ale angajaţilor guvernului si pentru pensiile lor, pentru beneficii pe care ei, contribuabilii, nu şi le puteau permite. Au vrut puterea ca pe un semn de recunoaştere, iar Walker părea că le oferă această recunoaştere.

Asememea alegători se tem cu siguranţă de efectul pe care dezvoltarea din domeniul IT l-ar putea avea asupra slujbelor lor. Oamenii de succes de azi sunt cei mai pricepuţi la tehnologie, nu cei care trăiesc în zona rurală din Wisconsin şi de aiurea. Aceşti alegători din clasa muncitoare simt că îşi pierd optimismul economic însă, ţinând mult la valorile lor, îşi doresc să rămână unde sunt acum.

Trump a vorbit pe limba acestui electorat, însă propunerile sale de până acum nu par să vină în întâmpinarea aşteptărilor lor. A subliniat că va reduce taxele pentru gospodăriile din America, spunând că asta va duce la dezvoltarea antreprenoriatului. A promis că va renegocia acordurile de liber schimb într-o nota protecţionistă, pentru a menţine slujbele în America. Însă asemenea politici nu vor schimba forţa economică a celor care au avut mai puţin noroc. Dimpotrivă, antreprenorii vor descoperi modalităţi mai inteligente de a înlocui slujbele cu computerele şi roboţii, iar protecţionismul va genera o ripostă a partenerilor externi, instabilitate politică şi, în cele din urmă, războaie.

Pentru a-şi satisface alegătorii, Trump trebuie să găsească modalităţi de redistribuire a puterii asupra veniturilor – nu doar asupra veniturilor şi nu doar prin impozitare şi prin investiţii. Din acest punct de vedere, Trump are idei limitate, precum subvenţionarea şcolilor pentru a îmbunătăţi educaţia. Însă forţele economice majore, precum inovaţia tehnologică şi costul redus al trasportului la nivel global, au dus la creşterea inegalităţilor în multe ţări. Trump nu poate schimba această realitate.

Dacă cei care nu au abilităţile cerute de economia actuală refuză redistribuirea, este greu de crezut cum ar putea Trump să le ofere o viaţă mai bună. Revoluţia lui Trump, aşa cum s-a prezentat ea până acum, nu pare deloc să aducă ceea ce susţinătorii ei vor cu adevărat: creşterea puterii economice a muncitorilor.”