Până la sfârşitul lunii august, la “Pavilionul Arsenal” din Veneţia este deschisă expoziţia “Re-Architectura, a recicla, a reutiliza, a reinvesti, a reconstrui”. 15 colective de arhitecţi îşi expun proiectele, unele realizate, menite să reînnoiască normele comenzilor publice prin intervenţii spontane, efemere, la a căror elaborare şi finalizare să participe locatarii zonelor respective. Cele 15 echipe au în comun convingerea că este posibilă şi o altfel de metodă de a reconstrui oraşul.
“AAA”, Atelier d’architecture autogérée (Paris), “André Jacque Architects” (Madrid), “Assemble” (Londra), “Bruit du Frigo” (Bordeaux), “Collectif ETC” (Strasbourg), “Coloco” (Paris), “DUS Architects” (Amsterdam), “Ecosistema Urbano” (Madrid), “Exyzt” (Paris), “MUF Architecture/Art” (Londra), “Practice Architecture” (Londra), “Raumlabor” (Berlin), “Rotor” (Bruxelles), “ZUS” (Zones Urbaines Sensibles) din Rotterdam şi “1024 Architecture” (Paris), formate din arhitecţi, dar şi din graficieni, artişti sau peisagişti, îşi prezintă propunerile, unele dintre ele cu valoare de manifest.
Aceste proiecte efemere sunt plasate sub poduri, pe acoperişuri, în clădiri industriale dezafectate, în spaţii moarte din interiorul comunităţilor urbane şi sunt menite să dureze câteva săptămâni sau câteva luni.
The Roof, exemplu de arhitectură modulară
Unul dintre cele mai apreciate este “Cineroleum”, constând în transformarea în sală de cinematograf a unui service din cele 4.000 dezafectate, existente în Marea Britanie. Dar şi un teatru amenajat pe spaţiul pietonal sub una dintre pasarelele periferice londoneze. Exemplul transformării unui service în cinema, la iniţiativa “Cineroleum”, arată că spaţii destinate trecerii sunt potrivite reconvertirii în locuri animate de alte activităţi, cum ar fi filmele sau concertele. Se obţin în felul acesta, pornind de la o structură preexistentă, cu căi uşoare de acces, cu o parcare, un rezultat estetic şi un dinamism al mediului urban, cu costuri reduse. Este o experienţă pilot, realizată în mai puţin de trei săptămâni, graţie participării voluntarilor.
În Paris s-a născut pe un drum îngust abandonat în arondismentul 20, închis din anii ‘80, un “spaţiu cultural ecologic”. Proiectul, intitulat “Passage 56”, a fost realizat împreună cu locuitorii zonei. “Evoluţia percepţiei locurilor a fost foarte interesantă. La început oamenii au fost reticenţi în faţa ideii de a face ceva. Acum, sar pe fereastră pentru a ajunge în pasaj”, povestea arhitecta Doina Petrescu, membră a “AAA”.
Capitelul Ciupercă din Saint Denis
La Tilburz, în faţa imobilelor insipide, arhitecţii grupului “MUF” au avut o intervenţie minimală, dar eficientă. Au săpat o “groapă”, creând o denivelare în platoul tern din faţa blocurilor. S-a creat astfel un spaţiu imens, ce devine uneori o bancă pentru locatarii care vor să stea în aer liber.
Fiecare proiect este o încercare de a îndepărta rigiditatea oraşului şi a spaţiului cotidian.
“Atelierele de urbanism utopic”, organizate de “Le Bruit du Frigo”, au dus la identificarea mai multor spaţii în Bordeaux, în care au fost testate proiectele imaginate de locatarii lor.
Berlinezul “Raumlabor” a dorit să deschidă o Operă într-o veche staţie de metrou.
Adepte ale experimentului, colectivele bulversează schemele clasice ale comenzilor publice, privilegiind “auto-comanda” şi modalităţi de finanţare alternative. Pasarela “ZUS” din Amsterdam, de exemplu, a fost finanţată parţial de particulari, ale căror nume apar pe lucrare.
Folly over a flyover, cinematoraf, cafenea şi spaţiu pentru evenimente construit în 4 săptămâni de colectivul Assemble si de voluntari
O altă temă recurentă este jocul cu efemerul. O arhitectă de la “DUS Architects” a proiectat un hotel în care pot fi cazaţi gratuit cei care organizează un eveniment în piaţa publică.
„Folly over a flyover”, cinema, cafenea şi spaţiu destinat diverselor manifestări, a fost construit în patru săptămâni de colectivul “Assemble” şi de voluntari sub artera A12 de la Hackney Wick, Londra.
“Agence 1024”, contactată de Serviciul Arheologic al oraşului Saint-Denis pentru a regândi platforma serviciului arheologic şi pe cea pedagogică, a creat un capitel-ciupercă, ridicat deasupra unei clădiri din secolul al XII-lea. Numită “Fabrica oraşului”, construcţia este deschisă publicului, mai ales copiilor şi studenţilor în arhitectură.
Pasajul 56, dintr-un loc închis la un spaţiu cultural ecologic, îngrijit de locatari
Construcţiile modulare la scară mare, constituite din module prefabricate efemere, demontabile, seduc din ce în ce mai mult publicul.
La “Minerva Harbour” din Amsterdam, “The Roof” este un concept de birouri destinat să dea întreprinderilor fiabilitate în aranjarea localurilor lor. Arhitectura este compusă dintr-o structură-grilă, pe care sunt plasate diferite module. Acoperişul larg, care acoperă clădirea, este în acelaşi timp un element unificator şi un spaţiu comun, semi public al ocupanţilor acesteia.
Cele 30 de proiecte prezentate, aflate în diferite faze de concepţie, sunt expuse prin intermediul video-urilor, desenelor, planurilor şi fotografiilor, dar şi în discuţii menite să clarifice o serie de cercetări experimentale, inovatoare.
Sala de cinematograf Cineroleum
Şase “martori”, mari nume ale arhitecturii, urbanismului şi culturii, ca Jean Blaise, Didier Fusillier sau Maud Le Floc’h, comentează pentru public, pe un mare ecran plasat în expoziţie, munca tinerei generţii de arhitecţi.
Aceste intervenţii, considerate până de curând utopice, par să se dezvolte, ele răspunzând provocărilor urbane de ecologie, căutare a unor noi forme de socializare sau recucerire a unor spaţii.
Service-ul înainte de a deveni cinematograf
Proiectele prezentate la “Pavilionul Arsenal” sunt bogate şi diversificate, deschizând multiple posibilităţi de reabilitare a spaţiilor uitate, cum ar fi cel al unui pod ale cărui structuri inferioare sunt reamenajate în scopul favorizării vieţii sociale şi ludicului. Concepţiile modulare se sprijină pe structuri realizate industrial.
Micro intervenţii sau strategii urbane, proiectele transformă zonele neocupate în oportunităţi. Locuri virane între clădiri, mari ansambluri dezafectate oferă posibilitatea de a reînvesti spaţiul urban prin reconstruire mai curând decât prin extindere. Şi întotdeauna apelând la reciclarea a tot ce poate fi transformat.
