Destinul unui artist. Ion Lazăr a luat-o de la capăt de mai multe ori

În ziua de 14 octombrie a anului 1934 în satul Cigmău se năștea viitorul tenorul Ion Lazăr. A fost solist al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca în perioada 1967–1985. Un artist care a fost considerat unul dintre tenorii de elită ai instituţiei, cu un repertoriu vast, cuprinzând cele mai dificile roluri.

Culegând date și apoi editând volumele cărții „Oamenii din Ținutul Orăștiei” nu de puține ori, recitind ce fișasem, m-am întrebat „Ce au avut Oamenii aceștia în plus față de cei de azi?”, unul dintre răspunsuri a fost tenacitatea. Cerbicia cu care își urmau traiectul de viață propus, înotând împotriva curentelor aduse de diferitele sisteme statale.

Ion Lazăr, după cum vom vedea și în datele biografice de mai jos, este nevoit, pentru a-și atinge visul să o ia de la capăt de mai multe ori. Într-o vreme în care rușii, mână-n mână cu comuniștii români, pătrund tot mai adânc în toate domeniile vieții, multe se schimbă. Sunt închise școlii și retrasate traiectele celor tineri pentru a devenii acel „om nou”.

„Om” ce nu se potrivea cu năzuita viitorului tenor și scriitor Ion Lazăr ce s-a născut la 14 octombrie 1934 în satul Cigmău, fiu al gospodarilor Irimie și Ileana. La șapte ani a devenit școlar învățând în satul natal, unde datorită începerii celui de al doilea război mondial nu mai avea un dascăl definitiv având învățători din satele vecine. În 1946 este înscris la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie, considerat ca una din cele mai renumite școli din Ardeal. La cursul superior, clasele V-VIII, se purta uniformă, chipiu și număr matricol pe mâneca stângă a hainei. Avea ca materii îndrăgite muzica, desenul, religia și lucru manual, la acesta din urmă îl are ca profesor pe dl. Partos (legător și librar renumit în zona Orăștiei), la sfârșitul clasei a VI-a își compactează singur manualul de franceză. La sfârșitul clasei rușii, mână-n mână cu comuniștii români, pătrund tot mai adânc în toate domeniile vieții, iar reforma din 1948 desființează ambele licee din Orăștie, astfel este nevoit să facă clasa a VII-a la Folt, lângă Orăștie, unde îi are ca dascăli pe Aron Demian și Olimpia Lupan ce au fost dați afară de la liceele orăștiene. Se înscrie pentru clasa a VIII-a la Școala Pedagogică din Deva, unde studiază doar patru săptămâni fiind retras pe motive medicale.

Nevoit, se întoarce la Orăștie unde se înscrie în 1949, anul I la Școala Tehnică Agricolă ce se înființase în fostul liceu „Desina Doamnă”, Liceul „A. Vlaicu” fiind degradat la școală profesională de chimie. Aici îl regăsește pe profesorul de Română Aron Demian și-l are ca dascăl de muzică pe profesorul Ioan Popa. Termină Școala Tehnică Agricolă în vara lui 1953, cu diploma de Tehnician Agricol și datorită mediilor bune, primește o repartiție pentru învățământul superior.

În primele zile ale lunii martie 1953 a trăit: „…un eveniment de neuitat. La un moment anume toate clopotele bisericilor din Orăștie au început să sune minute în șir. Motivul era moartea lui I. V. Stalin. El au vrut să ne convingă că nu este Dumnezeu şi că «religia este opium pentru popor». Totuși, mi s-a părut straniu ca la moartea unui ateu înverşunat să se tânguie clopotele bisericilor din întreaga ţară. Nici unul dintre noi n-a cutezat să spună ceva, dar am citit în privirile tuturor, un sentiment de ușurare şi chiar de bucurie.”

În toamna lui ’53 se înscrie la Facultatea de Agronomie și Medicină Veterinară, secția Medicină Veterinară din Arad, la care renunță „convins definitiv că nu oi putea profesa niciodată această meserie”. După două luni revine la Orăștie unde se angajează ca șef al organizării producției la Întreprinderea de industrie locală „I C. Frimu”.

În vara anului 1954 dă examenul de admitere la Facultatea de Filologie din Cluj, însă nu este admis, apoi încearcă înscrierea la Facultatea de Teologie din Sibiu, dar și de astă dată are o altă surpriză neplăcută. Fiind absolvent al Școlii Tehnice Agricole a fost îndrumat să-și completeze studiile la Seminarul Teologic din Caransebeş, unde a zăbovit timp de doi ani luând examenele de diferență.

În anul 1956 se înscrie la Institutul Teologic din Sibiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă, fiind absolvent al promoției 1960.

Fiind hotărât să devină artist renunță la preoție și urmează Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, din București, secția canto, clasa Prof. Ana Tălmăceanu şi Ionel Tudoran unde absolvă în 1965.

Prin repartiţie, în 1965, Ion Lazăr a ajuns la Opera clujeană, fiind angajat mai întâi în cor şi apoi solist. Cu toate acestea, datorită calităţilor sale remarcabile, încă din vremea în care era membru al ansamblului coral, Ion Lazăr evolua pe scenă ca solist. Conform amintirilor depănate în cartea sa, „Memoriile unui artist” primul pas în marele repertoriu de tenor l-a făcut în 1967, când a debutat în rolul Pinkerton din opera „Madama Butterfly” de Giacomo Puccini. A fost angajat ca prim solist la Opera Națională din Cluj-Napoca până în anul 1991.

Din repertoriul său de operă amintim doar câteva roluri : în „Erani” de G. Verdi rolul lui Erani, în „Aida de G. Verdi” rolul lui Radames, în ,Don Carlos’ de G. Verdi rolul lui Don Carlos, în „Madama Butterfly” de Puccini rolul lui F.B. Pinkerton, în „Tosca” de Puccini rolul lui Mario Cavaradossi, în „Fanciula de West” de Puccini rolul lui Dik Johnson, în „Carmen” de Bizeţ rolul lui Don Jose, în „Samson şi Dalila” de Sain-Saens rolul lui Samson, în „Cavalleria Rusticană” de P Mascagni rolul lui Turiddu, în „Boris Godunov” de M Musorgski rolui lui Cneay Suiski, În „Onoapte furtunoasă” de P. Constantinescu rolul lui Chiriac, în “Geniul Pustiu” de G. Dumitrescu rolul Poetului, în “Horia” de N Bretan rolul lui Crisanin „Lăsaţi-mă să cânt” de G Dendrino rolul lui Ciprian, În „Ana Lugojana” de F. Barbu rolul lui Iancu, în „Michelangelo” de A. Mendelsohn rolul lui Gherardi, în „Stejarul din Borzesti” de T. Bratu rolul Vestitorului, în „Bestiar caragialesc” de A Vieru rolul lui Marius Chicos Rostogan, în „Dreptul la viaţa” de T. Jarda rolul lui Colonelului. Valoroasă să voce a fost înregistrata pentru posteritate în „Toşca” de G Puccin, „Cavalleria Rusticana” de P. Mascagni, „Horia” de N. Bretau şi „Aida” de G. Verdi. A performat în turnee atât în ţară, ca invitat al operelor din Iaşi, Timişoara, Bucureşti, cât şi în străinătate, alături de ansamblul Operei din Cluj-Napoca, în Italia, Germania, Ucraina, Elveţia, Bulgaria.

După Revoluţia din 1989, în baza studiilor teologice, Ion Lazăr a ales să activeze, timp de câţiva ani, în calitate de profesor de religie; de asemenea, a predate ore de canto în cadrul Seminarului și Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și a colaborat cu Liceul de muzică din municipiu. Ion Lazăr a scris şi o serie de cărți cu tematică religioasă, istorică, și muzicală.

Firea sa de artist s-a manifestat şi prin pictură, pictând pentru propia sa plăcere flori, peisaje şi pictura cu tematica religioasă.

A murit la Cluj-Napoca la 24 Februarie 2022.

Ultima dorință a maestrului Ioan Lazăr a fost să fie înmormântat în satul său natal, Cigmău, alături de strămoșii săi și în mijlocul consătenilor pe care atât de mult i-a iubit.

Recunoștințe: Membru de onoare al Operei Naționale Cluj; Diploma „Pietro Mascagni” -1972; Diploma de onoare „ 75 de ani Opera din Cluj”-1994; Diploma de excelenta-2003, Trofeul „Lia Hubic” -2004; Medalia „Meritul Cultural” 2004; Cetățean de onoare al orașului Geoagiu din anul 2016.

Cărți publicate: „Lumină din lumină”; „Împărăția Păcii sau Biserica lui Hristos în Sfânta Liturghie”; „Pedeapsa neascultării sau păcatul strămoșesc oglindit în stihia plăcerii sexuale”; „Stafia dezbinării”-2008; „Florilegiu melodic”-2009; „Harul muzicii” 2011; „Meandrele istoriei”, 2013; „Realități gânduri și atitudini”, Sibiu, 2013; „Memoriile unui domn de la țară” ed Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2014;

Memoriile unui artist”, ed Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016; Regele Solomon-Cântarea Cântărilor”, 2018.

Sursa text și foto: „Oamenii din Ținutul Orăștiei- Călindaru’ Foii Interesante”, Volumul II, coordonat de Dan Orghici și Adrian Ioan B. Secui, ed. Măiastra, 2023.