Am intrat în Polonia prin nord, pe la Swinoujscie, foarte aproape de Marea Baltică. Se făcuse seară şi mă grăbeam să ajung la un hotel rezervat la 200 de kilometri de graniţă. La un moment dat şoseaua tăia pădurea în linie dreaptă şi arăta de parcă trecea printr-un incendiu. Am redus viteza maşinii şi am oprit în faţa unui arc de flori şi de foc. Era ca o poartă enormă construită de flori şi luminată de candele şi lumânări aprinse. Portretele unui preot tânăr aşezate din loc în loc m-au lămurit. Mă aflam de unul singur aproape de locul în care preotul Jerzy Popieluszko fusese prins de urmăritorii săi, doi ofiţeri ai securităţii poloneze, şi înecat. Probabil că acolo, în bazinul Vistula, la Wloclawek, fusese recuperat în octombrie 1984. Să ne înţelegem. Era octombrie 1984, în plin comunism, pe vremea revoltelor poloneze şi a Solidarităţii. Părintele Popieluszko, cel care se alăturase protestatarilor şi îi încurajase să lupte împotriva comunismului, devenise şi un simbol al libertăţii, şi al rezistenţei poloneze.
Pe măsură ce traversam ţara (în acel an de sărăcie de tip comunist – o sărăcie în care găseşti din plin mai ales lucruri de care nu ai nevoie!), am început să înţeleg nu doar fapta tânărului preot (beatificat anul acesta), ci şi marea forţă a bisericii poloneze. Imaginea aceea de noapte m-a determinat să-i caut şi biserica în care slujise. În prima clipă mi s-a părut obişnuită. Nu măreaţă, nu dichisită, nu păzită de ofiţeri sau de credincioşi. Dar de îndată ce-am intrat în curtea bisericii am văzut că acolo era o altă Polonie. Toate zidurile, de jur împrejur, de la bază până la vârf, erau pline cu bannere şi lozinci anticomuniste. Iar în biserică, de jur împrejur, mai puţin în altar, pictura era acoperită cu fotografiile preotului ucis de serviciile secrete ale statului polonez.
Am priceput. Polonia oficială era una, Polonia adevărată era alta. Iar polonezii supuneau comunismul la prima mare încercare din istoria sa. Cât a mai durat comunismul în Polonia, Lech Walesa, preşedintele sindicatului Solidaritatea, Papa Ioan Paul al II-lea şi Josef Glemp, primatul bisercii poloneze, erau mai puternici decât statul şi generalul Wojciech Jaruzelski.
După o vreme am ajuns şi la Czestochowa, nu departe de Cracovia. Acolo, la Jasna Gora, într-o cetate niciodată cucerită, se afla şi se află icoana Madonei Negre, o icoană a Sfintei Fecioare cu o tăietură de sabie pe unul dintre obraji. Este unul din locurile sfinte ale Poloniei. Se spune că icoana e făcătoare de minuni. Pe tot interiorul bisericii şi chiar pe din afara ei poţi vedea ochi de cristal, braţe din aur şi argint, picioare miniaturale din pietre semipreţioase, tot felul de ofrande aduse de cei tămăduiţi. Un preot m-a condus şi în muzeul bisericii. Eram în faţa unui tezaur în toată regula. Am făcut greşeala să întreb cât valorează. Preotul m-a privit dintr-o parte şi mi-a răspuns:
– Stimate domn, biserica poloneză poate plăti oricând toate datoriile statului polonez. Dar pentru comunişti nu dă nici un dolar.
Eram în plin comunism, în plină lege marţială. Polonia lucra din greu la şi ştia mai devreme ce avea să se petreacă peste numai câţiva ani.
