Un fals politic grosolan

A luat sfârşit un eveniment politic de care mulţi români îşi legau o speranţă. Rezultatul este pentru mulţi dintre ei o dezamăgire. PDL a rămas cum era şi înainte. Ba aş zice că mai întărit, mai consolidat, mai unit. Atâta doar că în partea rea a lucrurilor. Acest partid şi-a mobilizat personalităţile şi personajele pentru a retransmite populaţiei acelaşi mesaj. Nu ne desparte nimeni! Suntem mai uniţi ca niciodată! De fapt, PDL n-a intenţionat să se reformeze. A vrut doar să spună simpatizanţilor şi electoratului că, în ciuda situaţiei dificile prin care trece ţara, partidul rămâne acelaşi. Şi conducerea sa, la fel. De fapt, congresul PDL a fost doar un test pentru Traian Băsescu şi pentru Vasile Blaga. PDL rămâne în subordonare absolută faţă de preşedinte. Iar Vasile Blaga, cel care îşi imgina că ar putea prelua controlul rafistolând doar o mică parte din limbajul şi atitudinea sa, a aflat răspunsul. Nu se bucură de susţinere suficientă pentru o asemenea încercare.

Congresul PDL rămâne un fals politic grosolan. O mostră de spoială democratică, mimată cu succes de o grupare politico-financiară cu frecvente răbufniri de bandă organizată. Ce dezbateri majore a prilejuit Congresul PDL? Despre relansarea economică? Nimic! Despre situaţia sistemului de sănătate? Ioc! Ceva legat de situaţia învăţământului? Nici vorbă! Sau de situa ţia justiţiei, de subordonarea totală a acesteia (în special a Parchetului) şi a serviciilor secrete? Nici un pâs! Dimpotrivă, reuniunea PDL ne-a convins de folosirea intensă a instituţiilor statului pentru obţinerea „armoniei de partid”. Principalele probleme ale Congresului PDL au fost mai degrabă de zona cancanului. Cine ţine cu cine, cum a venit îmbrăcată Elena Udrea, cum s-a purtat domnul Goe Paleologu, lacrimile chinuite ale lui Traian Băsescu, votul cu liste de nume stabilite în culise ş.a.m.d. Nimic din chestiunile majore ale României de astăzi. În fapt, Congresul PDL a sublinat o diferenţă de ani-lumină între starea populaţiei şi defilarea de opulenţă, putere, trufie şi incompetenţă a celor reuniţi în gruparea numită Partidul Democrat Liberal. Şi între democraţia adevărată şi carnavalul politic! Congresul acesta n-a fost nici măcar o reşamponare politică. Am putea să-l considerăm doar un timp câştigat în faţa populaţiei. Presat să ia nişte măsuri urgente şi drastice, Traian Băsescu a tot amânat invocând inclusiv acest congres. I-a păcălit pe români sau nu? S-ar putea ca aceste măsuri radicale din zona Executivului să urmeze destul de repede. Atunci tot falsul acesta politic a fost doar o modalitate sofisticată de a pregăti retragerea lui Emil Boc cu medalia reconfirmării politice în piept. Dar şi reconsolidat cu Boc, PDL nu poate fi sigur de succes în bătălii politice următoare. Este vorba de susţinerea în Parlament a unui nou guvern. Chiar vor vota până la unul şi cei din echipa Blaga? Cum relansează economia şi instituţiile statului acest guvern sau următorul condus de un premier PDL sau mascat PDL-Băsescu? Cum vor recalifica partidul pentru alegeri după tratamentul cu fluierături din partea populaţiei? Deocamdată, nici PDL, nici Emil Boc şi nici Traian Băsescu nu au un răspuns la aceste întrebări. Cu promovarea lui Teodor Baconschi în funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului (până acum, un soi de zero comic!) nu se schimbă nimic.

Ce vor face Vasile Blaga şi cei câţiva care i-au rămas fideli? Alegerea lui Frunzăverde ca prim-vice nu-i decât o compensaţie individuală. Tare mă tem că Vasile Blaga s-a grăbit promiţând ceva în legătură cu viitorul său politic. A ales el anonimatul în PDL? Cere el o păsuire sau închiderea unui dosar? Sau pur şi simplu aşteaptă să vadă când apropierea unei execuţii îl va obliga să schimbe promisiunea?

Simulacrul de congres nu are nici o valoare pentru situaţia României. E doar un soi de mare farsă jucată mai ales populaţiei, un soi de mimare bombastică a unui cadru democratic. Probabil că în stilul în care se va petrece şi derularea alegerilor din anii următori.

Adică la comandă şi pe baza unei contrafaceri fără fisură.