Pentru cine a privit cu atenţie toate seismele de la Palatul Victoria de după alegerile din 2008, un amănunt iese clar în evidenţă: Elena Udrea a lipsit doar din trei formule guvernamentale: Cabinetul Lucian Croitoru, Cabinetul Liviu Negoiţă şi, acum, încă neoficialul Cabinet Ungureanu. Istoria primelor două cabinete amintite este cunoscută: n-au ajuns deloc la Palatul Victoria. Ce se va întâmpla cu „echipa” Ungureanu vom afla joi 9 februarie. Până atunci însă se impune o întrebare: cum de Elena Udrea a fost bună pentru un cabinet PDL-PSD (unde posturile s-au negociat la sânge), cum de a fost bună într-un cabinet PDL-UDMR-UNPR, care avea de implementat „programele” lui Traian Băsescu, şi cum de nu a fost bună pentru cele două guverne care nu au ajuns să guverneze şi nu este bună pentru formula de executiv care va fi propusă joi Parlamentului?
La o analiză mai atentă, răspunsul este simplu în ceea ce priveşte lăsarea pe dinafară a Elenei Udrea în variantele „Croitoru” şi „Negoiţă”: se ştia cu certitudine că ambele formule de guvern nu aveau nici o şansă de a trece, la vremea respectivă, de Parlament. Din acest motiv Elena Udrea nu a făcut parte din respectivele echipe. Pentru că CV-ul ei nu trebuia să fie pătat cu respingeri în Parlament.
De ce nu a intrat Elena Udrea în componenţa nou propusului cabinet iarăşi nu este greu de explicat. Sunt două variante. Prima: formula Ungureanu este una de sacrificiu, adică nu va obţine voturi suficiente în Parlament. Atenţie, într-un parlament în care Opoziţia, adică senatorii şi deputaţii PSD, PNL şi PC, probabil nu va fi prezentă. De ce nu şi-ar trece actuala Coaliţie noul cabinet? Poate din calcule pragmatice, cei din zona Puterii au ajuns la concluzia că anticipatele ar salva mai mult PDL de la dezastru. O respingere a propusului Cabinet Ungureanu ar reprezenta un semnal clar că PDL vrea anticipate. Nu o declară expres, pentru că în acest caz ar da dreptate susţinerilor USL.
A doua variantă: Cabinetul Ungureanu trece de Parlament şi guvernează până la alegeri. Guvernează pe direcţiile impuse – ca şi până acum – de Traian Băsescu, deci nu va fi nici o deosebire faţă de mult detestatul şi incompetentul Cabinet Boc. Dar, în această situaţie, se crede – teoria aparţine consultanţilor principalului partid de guvernământ – că, la momentul alegerilor, Cabinetul Ungureanu nu va fi identificat cu PDL. Se mizează pe faptul că nefiind în faţă Elena Udrea, Anca Boagiu şi alte vedete PDL, ci no name-uri gen Nazarie, Baba, Petrescu, Mustea, electoratul nu-şi va îndrepta reproşurile spre partidul condus de Emil Boc. (Personal nu văd o reuşită a acestei strategii.)
Personal cred că această a doua variantă este cea pe care se va merge. Se încearcă nu atât salvarea PDL – oricum mortul de la groapă nu se mai întoarce -, ci salvarea vedetelor partidului. Chiar şi cu un PDL în Opoziţie din decembrie 2012, pentru Elena Udrea (în acest moment ea are „interzis” în Drumul Taberei, unde îşi are colegiul) şi vedetele partidului, prezenţa în Parlament reprezintă o salvare. A persoanei şi a afacerilor lor. Aşa se explică aşa-zisul pas în spate al Elenei Udrea şi al celorlalte stele din PDL. Un pas în spate care nu este deloc real (pentru că de fapt cei propuşi pentru portofolii sunt cărătorii de servietă ai foştilor miniştri), ci este doar o repliere strategică pentru evitarea dezastrului total.
Post-scriptum
Vreau să fiu foarte clar. Faptul că „rezervele” PDL nu-mi inspiră încredere nu înseamnă că „titularii” au valoare. Şi cei din echipa retrasă şi cei din echipa care urmează să ajungă la Palatul Victoria au acelaşi grad de incompetenţă şi de corupţie.
