Emmanuel Macron va fi reales președinte, pe 14 aprilie, sugerează toate sondajele de opinie făcute în Franța. În primul tur al alegerilor prezidențiale, pe 10 aprilie, Macron a obținut 27,6% din voturi, iar Marine Le Pen, lidera Adunării Nationale, a obținut 23,4%, la o prezență de circa 75%.
Rezultatele arată că Franța politică este împărțită în trei: duminică, circa 32% din electorat a votat pentru o viziune apropiată de cea a lui Macron, 31,5% au votat pentru extrema dreaptă, iar aproape 33% au votat pentru o mulțime de candidați de stânga.
În turul al doilea, totul va depinde de cum va înclina stânga franceză – către dreapta lui Le Pen sau către un Emmanuel Macron lipsit de orice identitate politică? Sondajele arată că electoratul stângii nu va vota pro-Macron, ci mai degrabă anti-Le Pen, iar asta îi va asigura președintelui în exercițiu încă un mandat.
Emmanuel Macron, un politician detestat de o bună parte dintre francezi, a avut marea oportunitate de a renunța la campania electorală. Războiul din Ucraina i-a oferit justificarea perfectă pentru a abandona toate temele legate de economie, societate, toate protestele care au marcat primul său mandat, de a face uitată toata aroganță de care a dat dovadă vreme de cinci ani. Pentru că în Ucraina este război, Macron vrut să lase imaginea că este total implicat în politica externă și de securitate a țării sale, profitând și de faptul că Franța deține acum președinția rotativă a Consiliului UE.
Apoi, tot războiul din Ucraina este cel care a dus la prăbușirea în preferințele electoratului al lui Eric Zemmour, candidatul situat cel mai la dreapta, un politician care nu a condamnat războiul din Ucraina și care a dat impresia că acceptă poziția Rusiei.
Oricât de mult a încercat să-și ”detoxifice” imaginea, războiul din Ucraina nu a prins bine Adunării Naționale și Marinei Le Pen. Condamnarea acțiunilor Rusiei nu a reușit să facă uitate vizitele lui Le Pen la Moscova și acuzațiile că fostele sale campanii electorale ar fi fost finanțate de bănci din Rusia.
Marine Le Pen, candidată prezidențială care susține retragerea Frantei din structurile militare NATO, a obținut peste 23% din voturi în primul tur. Jean-Luc Melenchon, candidatul Franței Nesupuse, de orientare socialistă radicală, este anti-NATO, anti-UE, este anti-piață. De fapt, Melenchon este anti-american, este un politician care consideră că SUA este un hegemon în decădere, iar pe Macron îl vede nu ca pe un președinte al Franței, ci ca pe un soi de agent NATO ajuns în fruntea țării. Acest candidat a obținut peste 21% și i-a dat fiori reci Marinei Le Pen, cu trecerea sa de pe locul al cincilea în sondaje, până aproape de locul al doilea. Al patrulea candidat din primul tur, Eric Zemmour, este anti-NATO, un politician care a spus că Franța are nevoie de propriul Putin. Adunând procentajele acestea, vedem că peste 51% dintre francezii care au votat nu văd NATO cu ochi buni. Ne putem întreba cum ar fi arătat alegerile din Franța, dacă nu ar fi fost război în Ucraina.
E drept, războiul din Ucraina nu a dat o mână de ajutor tuturor ”atlantiștilor” din Franța. Valerie Pecresse, candidate Republicanilor, cea de care Macron ar fi avut a se teme cel mai mult în turul al doilea, abia de a depășit 4% din voturi, un rezultat catastrofal, având în vedere că Republicanii au câștigat ultimul scrutin (cel regional), în 2021. Acum, Pecresse a ajuns să ceară donații, pentru a-și plăti campania, rezultatul slab nepermițându-i să-și achite datoriile din banii pe care ii va primi din partea statului.
În mod atipic, politica externă a devenit tema principală a campaniei. Apoi, președintele în exercițiu și-a permis să organizeze primul miting electoral cu doar o săptămână înaintea alegerilor, până atunci mizând totul pe imaginea sa de mediator în relația Rusia-SUA, Rusia-Ucraina, pe imaginea unui președinte implicat la nivel global. Macron este președintele care a spus despre pensionar ”că nu au dreptul să se plângă de reducerile de venituri”, el este președintele care a spus că săracii Franței sunt ”oameni care nu reprezintă nimic”, cel care a spus despre greviști că sunt ”analfabeți” si ”pierde-vară”. Este evident de ce o campanie în care nu a fost nevoit să iasă în public a fost benefică pentru Macron. Iar primul miting electoral al lui Macron a avut loc în cartierul de afaceri al Parisului, în La Defense, unde președintele a anunțat că vrea să ridice vârsta de pensionare la 65 de ani.
Este ironic că Macron a pierdut în primul tur în fata lui Le Pen pe fiecare categorie de vârstă, cu excepția celei de peste 65 de ani, care a votat în mod disproporționat pentru președintele în funcție – 41%. Și din nou ar trebui să râdem de haosul din tabăra progresistă europeana, dacă ne amintim că o anumită parte a presei britanice scria, la momentul referendumului pentru Brexit, că cetățenilor trecuți de 65 de ani (majoritatea, împotriva rămânerii în UE) să li se interzică să voteze.
O surpriză din partea Marinei Le Pen în turul al doilea este puțin probabilă, dar nu este exclusă. Le Pen a reușit să adune foarte multe voturi pe finalul zilei de duminică, voturi din zona de centru-stânga și centru-dreapta. Asta pare să fie cea mai mare teamă pentru Emmanuel Macron. Le Pen poate conta pe cele 7% din voturi obținute de Eric Zemmour și cele 2% ale lui Nicolas Dupont Aignan. Va încerca să facă din turul al doilea al alegerilor un referendum împotriva ”elitelor” și a celor pro-Bruxelles, pentru a reuși să adune cât mai multe voturi din extrema stângă.
Toate cancelariile europene și presa afiliată lor, alături de Casa Albă, îl vor susține pe un președintele francez care declara că ”NATO este în moarte cerebrală” și care militează și acum pentru ”autonomia strategica a UE”, atât de detestată în America. Macron, cel care discuta cu Vladimir Putin despre proiectul gaullist al ”Europei de la Lisabona la Vladivostok” și stârnea criticile Washingtonului și ale statelor est-europene, este acum salvatorul Franței în fața extremei drepte și extremei stângi anti-NATO și anti-americane, în timp ce candidații partidelor tradiționale, Partidul Socialist (partidul majoritar în urmă cu doar un ciclu electoral) și Republicanii – primesc 1,5%, respective 4,3% din voturi.
Sistemul de vot din Franța cu greu permite partidelor antisistem să acceadă în parlament, cu atât mai puțin să ajungă la guvernare. Însă sunt multe semnale de alarma ce pot fi trase de partidele tradiționale europene din evoluția politică a Franței în ultimii cinci ani: stânga tradițională este distrusă, partidul prezidențial ”de unică folosință”, creat în 2016, a fost făcut praf și pulbere de Emmanuel Macron, extremele spectrului politic adună împreună peste 51% din preferințele electoratului.
@Flori Petre: ce stii despre „extremism” ca sa te afli-n treaba? a spune, la fel lui Stefan cel mare al lui Delavrancea ca tara ” nu-i a ta, ci a urmasilor tai si-a urmasilor urmasilor tai”, adica a alora care, de mii de ani, i-au construit civilizatia si cultura si i-au dat locul unic în lume pe care-l are, se cheama „extremism”? si-a fi patriot, asa cum e Putin, a actiona-n legitima aparare, fiindca interventia Rusiei în Ucraina-i în legitima aparare, în apararea rusofonilor arsi de vii de iubitii tai de ucrainieni care nu le-nregistreaza nici nasterile românilor din tara si le-au închis si scolile, se cheama, dupa capul tau, „extremist”? când Macron le scoate ochii demonstrantilor disperati ca n-au bani sa-si plateasca încalzirea de iarna, e, pentru tine o atitudine „normala”, de om cu scaun la cap, de condus o tara? la spitalul 9, acolo ti-e locul, draguta, în loc sa-ti etalezi „normalitatea”-n public (à la Hollande-Macron).
@@ileana: voiam sa-ti raspund mai repede, dar nici mai târziu nu-i bai. Mai ales ca vad ca fosti alegatori si mai ales alegatoare de-ale lui Melenchon – care decretase „nici un vot pentru Marine le Pen”-, dupa experientele cu tipul si partidul pe care cu dezonoare-l conduce, tocmai pe ea or s-o voteze. În mod declarat, raspicat. Ori, tocmai de ei si de ele depinde ca tara sa se descotoroseasca de individul actual de la Elysée. Despre ceilalti, stiam cum voteaza, sunt previzibili. Alegatorii lui Melenchon, însa, devin o surpriza placuta. Nu stiu câti dintre ei, însa lume simpla si sincera.
(III): 3. si-mpotriva Rusiei (fara sprijinul careia, Franta n-ar fi câstigat batalia de la Verdun, datorita careia, si victoria-n WW1: rusii o ajuta, si cu premeditate, obligându-i pe nemti sa-si disloce trupe la Est. Tradarea „elitelor” de STÂNGA ale tarii: dintotdeauna: si privind Rusia, si fata de de Generalul de Gaulle). MLP: a facut tot posibilul, si, poate, sa si reuseasca, ceea ce-i doresc, în al doilea tur. Daca parte a alegatorilor lui Melenchon îsi aduc aminte ca-s francezi, nu islamo-de stânga, MLP ar putea sa câtige. Alfel, Macron, în ciuda ilegitimitatii (scor foarte prost), o sa-si aroge iar toate puterile, cu toata pleava mahalelor (pardon, a „cluburilor de noapte „shic”) si restului mafiotilor „stilati” à la Castaner. Plus ca, daca Macron îsi pasteaza, înca 5 ani, locul la Elysée se va putea vorbi de Califatul Islamic Francez. De ce? fiindca tipul, împotriva Rusiei, conteaza pe gazul din ALGERIA si-alte parti ISLAMICE de-ale lumii. Asa ca mentin acuzatia de promiscuitate privindu-i pe francezi. @Marele Urs : O sotietate fara printipuri, care va sa zica ca nu le are. Azi, ca mâine … la fel. @GG: Macron ESTE Licuriciul. Agatare obscena de Clinton-i et comp.
(II): Dupa fiecare atentat, si „unitate nationala”, care dureaza minutul de reculegere, dupa care, urile-mpotriva MLP, inclusiv fiindca femeie, au dreptul public de-a reizbucni, ba înca si mai vehement. Din cauza de mass-media. Trump, despre ultimele, îl citez „curve criminale” = „criminal press-titutes”). 2. Macron-afacerea Benalla. Ultimul, factotum, mai rau decât Figaro-n Barbierul din Sevilla. Secrete grave, de stat, strategice, pe mâna individului. Bataus. Mafiot. Fi fara sa fi patit nimic. + fotografiile lui Macron + madamei, la ELYSEE, c-un grup de travestiti. Plus ale individului, singur, alaturi de-un grup în care si-un negru puber, ultimul facând un semn „clasic” cu degetele. Mesajul lui, adica, adresat unui … sef de stat. Fara ca nimeni sa-l fi pedepsit pe Macron, nici macar în urne. Promiscuitate ca popor, asta dovedind francezii. Macron mergând, însa, acuma, FIINDCA -national)-SOCIALIST,
(I): @Marchievici draga, Macron sper sa piarda fiindca tradator. Si anume: de stânga, socialist, partid pe care-l fura (dpdv al fondurilor, întâi, numeric si politic, dupa). Cheltuielile în campania electorala trecuta a tipului = obiect al unei anchete penale (confidentiale, „discrete”. Macron n-ar avea un „partid”. Ar avea o „miscare” (legea din 1901). O „asociatie”, fiindca asa-i înregistrat „En Marche” (gura pacatosului, cu alte cuvinte. Asociatie. De raufacatori („association de malfaiteurs”, termen penal consacrat), în toate întelesurile cuvântului. Hoti (Richard Ferrand, presedintele Adunarii Nationale, delapidari de zeci de milioane), Macron însusi, Benjamin Griveaux, un fel de geaman, hot si violent, si el + Castaner, prietenul devotat si cartofor de profesie, individ de-o brutalitate … exemplara, + afacerile, de la Benalla, la „fetitele” travestite de la … ELYSEE, fiindca asta a ajuns un palat … prezidential. Resedinta unei Pompadour, alta data, ce-i drept. 1. politica interna a individului: a distrus tot ce-i mai ramasese de la Hollande, industria nucleara, alta data, mândria si scutul Frantei, inclusiv. Clasa muncitoare: la fel. „Presedintele bogatilor” : de asta fusese acuzat si Sarkozy (si chiar de socialisti, Martine Aubry, Hollande, din partidul, de fapt, al miliardarilor, fiindca socialistii sunt, prin traditie, miliardari – cf. Fabius, DSK si Anne Sinclair, si resturile). Pecetea de „presedinti ai bogatilor” ai celor de mai sus, nu-i profita, însa, Marinei le Pen, pe care acelasi proletariat de tip Melenchon, adica „islamo-stângist”, n-o voteaza. Melenchon, nici el, marxistul, nefiind sarac lipit pamântului. Ba chiar, deloc. Proletariatul islamo-stângist = distrugerea Frantei. Nu fiind „stângist”, ci fiindca „islamo” (adica musulman. Cu pretentii WOKE din ce-n ce mai violente si antisemit.
Comparativ cu alti lideri europeni galagiosi si periculosi prin postura slugarnica fata de licurici Macron straluceste.
Păi, puțintică istorie, Sárkőzy, Hollande, Macron. Mai ales ultimii doi detestabili, incompetenți și fuduli,. francezul la faza cu Hollande s-a prins, era deja sătul, totuși a ales (?) cumva pe Macron,.demn de Charlie Hebron. Erau drogați cu toții sau empatici cu mârțoaga lui ?? Acu au o șansă istorică, pot revoluționa nu doar franța ci continentul.. E ceva care n-ar trebui ratat..Dar, sunt francezi,. deci,..
lasa-ne, marcovitz
lasa-ne!
Bre,da ce fata a facut macroul ..Zici ca a vazut colectia de chilotei a Ilenei de Plescoi pusa la uscat pe sarma.Ghinion.
E singurul? Am cunoscut si noi nu una, ci doua situatii de presedinti detestati care au continuat sa fie in scaun , cu ajutor strain, desigur.
Esti optimista dar Macron are si el STS-ul sau. Chiar daca la buton nu este un om al lui Geoe ca la noi.
Domnule Marchevici. Constat ca va vedeti ca fiind un spirit enciclopedic (cel putin în domeniul geopoliticii), lucru care credeti ca va îndreptateste sa încercati sa acoperiti un evantai exagerat de larg de probleme de prin toate colturile si vagaunile lumii. Pareti sa aveti un cuvântnt, o fraza, o cugetare concludente de emis pentru absolut orice, toate trecând prin filtrul orientarii politice care în mod vadit va poseda. Va ajuta mult si documentatia ce vi se pune la dispozitie cu generozitate si din care va inspirati în „stilul” copié-collé. Bravo! In ce îl priveste pe Macron si pe Franta, viziunea D-voastra de talie demiurgica lasa sa va scape amanunte care determina, în mare masura, dinamica fenomenului politic la care asistam. Va asigur ca, neignorând partea mea de subiectivitate dar, în schimb, cunoscând foarte bine Franta si pe francezi (cunoaste-te pe tine însuti!) multe dintre concluziile sau începuturile, sugestiile de concluzii pe care le oferiti nu sunt concludente. In opinia mea, este cazul si în multe alte articole având drept obiect alte aspecte ale geopoliticii sau, pur si simplu, ale politicii.
Nu e sigur sa fie ales Macron, @Marchievici draga. I-am raspuns chiar acuma unui deputat si primar de dreapta, care scrie ca nu voteaza pentru individ. Sunt sigura ca toti votantii lui Zemmour (peste 7%), plus parte ai lui Pecresse (4,5%) plus votantii lui Jean Lassalle (2%), plus Dupont Aignan (2%) voteaza Le Pen. Plus votantii de stânga, ai lui Melenchon, partea neîndoctrinata, muncitorii, vreo 15%, în ciuda consemnelor individului, o voteaza pe MLP. Tipii prea bine stiind ca de la Macron n-au s-astepte în afara de somaj. TIPUL mi se pare-a nu avea rezeve de vot, nu Marine le Pen. Cred ca te-nseli, mai ales ca presa din Franta, la fel celei din SUA, si-amândoua, înversunate, ireductibile, sunt de stânga.