Un referendum cât un sondaj de opinie

Referendumul din judeţul Alba are partea lui de humor negru. Cam aşa este humorul moţilor. Sec, dur, la limita unei înjurături. Aşa şi referendumul. Este încă o găselniţă de tip ”piarist”. Mă refer la testimonialele moţilor, filmate de cameramanii angajaţi de firmele de producţie tv. În loc să distribuie actori şi actriţe, au distribuit moţi, interpretând de un firesc copleşitor chiar rolul nenorocirii lor. Referendumul a fost iniţiat cam în acelaşi stil de public relations în favoarea proiectului Roşia Montană Gold Corporation. Sunteţi de acord cu redeschiderea mineritului la Roşia Montană? Da sau nu? Daaaaaaa! O fi vreun prost sau un strâmb care să zică nu? Greu de crezut. Chiar şi cei care nu-şi dau seama ce câştig aduce sau ce pierderi ar putea provoca ar răspunde la fel. Suntem de acord cu relansarea mineritului în Apuseni! Golănia acestei iniţiative stă în faptul că evită esenţialul. Sunteţi de acord cu relansarea mineritului pe bază de cianuri? Hâââmmm! Dar cu aprobarea şi cu începerea proiectului Roşia Montană Gold Corporation? Unii da, alţii nu. Câţi pentru „da” şi câţi pentru „nu”? Rezultatul acestui referendum organizat duminică în judeţul Alba are valoarea unui sondaj de opinie. Vom afla câţi dintre cei care au votat pentru parlamentare vor fi de acord cu începerea mult disputatului proiect Roşia Montană Gold Corporation. Pot fi în favoarea acestuia chiar în proporţie de 99%, tot aia înseamnă. Că părerea majorităţii localnicilor este pentru. Opinia lor favorabilă nu face însă proiectul mai puţin periculos şi nici nu-l integrează într-o perspectivă largă a resurselor statului român. Rezultaul referendumului nu face proiectul în cauză nici mai puţin legal şi nici cu adevărat legal şi fără efecte din punctul de vedere al mediului. Zăcămintele din Munţii Apuseni nu sunt nici ale moţilor şi nici ale judeţului Alba. Sunt ale României. Din acest punct de vedere, numai un referendum naţional poate fi semnificativ. Dar nici un asemenea referendum naţional nu poate obliga statul să aprobe utilizarea cianurilor şi nici implicarea României într-o aventură finaciară.

Fac parte dintre cei care se simt legaţi de Apuseni. Mă socot şi un susţinător al mineritului în zonă. Dar nu ca formă a unei aventuri economice. România a cedat hărţile geologice ale resurselor sale pe aproape nimic, apoi în condiţii neclare a acceptat un parteneriat perdant. Nici cumplita criză economică nu a cutremurat minţile celor care împing din greu la începerea acestui proiect perdant pentru ţară. Iar bieţii moţi, disperaţi de sărăcie şi de absenţa locurilor de muncă, sunt gata să ofere susţinere unei afaceri pline de necunoscute şi îndoieli.

Dacă politicienii români, dacă organizaţiile neguvernamentale păpuşate de Roşia Montană Gold Corporation ţin aşa de mult la viaţa moţilor, de ce nu susţin începerea unui minerit în exclusivitate al statului român? Nu poate România gestiona una dintre principalele sale resurse? Înseamnă că nu poate gestiona nici banii mai puţini pe care i-ar obţine de la RMGC. Ceea ce duce la concluzia simplă că nu poate gestiona nimic. Că se dă pe nimic şi se pregăteşte de o aneantizarea statală.

Să aibă referendumul din judeţul Alba rolul unui argument care să fundamenteze declanşarea şi legalizarea unei operaţiuni de prădare a resurselor minerale ale României?Poate un asemenea referendum să acopere o decizie chiţăită a lui Chiţoiu de a da liber unui proiect atât de contestat?

Un sondaj de opine nu este decât un sondaj de opinie!Resursele minerale ale ţării nu se risipesc şi nu se cheltuiesc după părerile unora de nu ştiu unde. Nici chiar pe părerile şi dorinţele minunaţilor noştri compatrioţi care locuiesc pe toate plaiurile Apusenilor.