Unde nu-i frică, vai de pepeni!

Pregătirea și trecutul profesional al domnului Radu-Dinel Miruță îl recomandă cu prisosință pentru a fi urmatorul locatar al Palatului Cotroceni, constituind o logică succesiune de la un matematician la un “aitist” specializat în circuite și contacte, esență a oricărei economii, a oricăror afaceri, a politicii externe și, nu în ultimul rând a deplasărilor turistice..

Urmare unei recente intervenții televizate, domnul ministru al Economiei a pus cu o fermitate la care nu ne așteptam, punctul pe “i”.  A închis astfel gura celor rău intenționați care (se) întreabă mai mult în gând și în șoaptă și surprinzător de rar în public “Chiar nu este nimeni vinovat pentru situația în care România, în urma celor mai mari împrumuturi din istorie, a ajuns în situația de a “nu mai avea bani” declarând cu perfidie că “nu mai avem vreme să arătăm cu degetul spre vinovați!”   De ce cu perfidie?

În primul rând, întocmirea și citirea unei liste scurte în primă instanță nu i-ar fi luat mai mult de 10-15 minute, pentru ca, așa cum tot dumnealui mărturisește, pentru “îi știe orice om care a trăit în țara asta în ultimii ani”, neîndoielnic incluzându-se și pe sine printre aceștia din urma, iar lista nici nu trebuia să o scrie, putea doar să o dicteze secretarei…

În al doilea rând, mult mai important, prin acest crez politic al evitării învinovățirii predecesorilor indiferent de consecințele actelor lor, evită posibila instituire a unei noi abordări căreia, puțin probabil, dar nu imposibil, el și colegii săi de Guvern și partid ar putea deveni nedorite subiecte de cercetare…

În al treilea rând, nu dumnealui trebuie să ne arate vinovații : o armata de magistrați are ca atribuții de serviciu identificarea și sancționarea conform legii. E drept, nici magistrații nu au timp pentru că ei muncesc de «trei ori mai mult decât colegii lor europeni”, conform concluziilor domnului președinte Nicușor rezultate în urma aplicării unei complicate formule matematice care pentru noi rămâne misterioasa!  Sigur, am fi curioși să vedem o statistică din care să rezulte procentul hotărârilor judecătorești din prima instanță care nu au fost modificate nici măcar de ultima instanță! Astfel, am putea, noi, cetățenii cărora ni s-au tăiat pensiile pentru a plăti în continuare pe cele speciale, am putea aprecia cât de cât calitatea și probitatea actelor de justiție!