' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
De luni de zile, cînd mă așez la calculator, dau cu ochii de o lucrare a lui Ștefan Râmniceanu. Îmi proptesc privirea de ea și las gîndul să zboare. Este un fel de tablou pe un lemn cu carne de cîțiva centimetri si de culoarea aurului. Este o lucrare în stilul unui basorelief și nu depășește formatul unui bloc de desen. Am tot amînat să-i găsesc un loc pe peretele bibliotecii, mai ales că este lipsit de clasicul inel sau clemă de agățat. L-am așezat pe dușumea, proptit de o canapea, cu gîndul că, într-o bună zi, va avea locul potrivit. Numai că, la prima privire mai atentă, m-am trezit cu deja proverbiala întrebare în cazul artei moderne: Ce, Dumnezeu, reprezintă?
Conturul în relief al ciudățeniei aurii nu este nici simetric, nici în adîncime, ca să reprezinte ceva definit, un obiect sau o călcătură de animal. Pe mijlocul imaginii, în partea de jos, se află un soi de adîncitură, ca o despicătură de unghie la o copită de cerb sau de oaie. La mijloc, se văd cinci fire ca parte dintr-un grilaj miniatural, fără nici o funcție. Pe partea stîngă, are o urmă de călcătură apăsată, iar, în partea dreaptă, o protuberanță ca o umflătură de aur. Aș fi putut să o pun pe seama unui animal fantastic sau preistoric, dacă n-ar fi fost gaura perfect rotundă din partea superioară a compoziției. N-avea cum să fi existat un dinozaur sau un inorog cu un cui sau corn gros de 9-10 centimetri, crescut în vîrful copitei, și nici un animal cu o călcătură care să lase o urmă asimetrică dar cu o gaură cilindrică și cu un fund negru-beznă, de parcă ar fi un vizor într-un mormînt.
Ştefan Râmniceanu şi timpul zidit în trup
De cele mai multe ori, cînd încerc să mă adun la un subiect, sau, să caut o cheie la o ușă închisă, dau drumul la muzică și mă întorc în fața acestei lucrări indescifrabile, pregnantă, de mare impact vizual, dar fără o cheie disponibilă. Mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat pe Ștefan Râmniceanu ce reprezintă. În simplitatea răspunsului, se afla însă o groapă și mai adîncă.
–Ce să reprezinte? O urmă!
Dar nu este urmă de om și nici de animal, nici de mecanism și nici de vehicul. Nu arată nici a piatră șlefuită de ape, nici a meteorit, nici a bulgăre de aur, străpuns de o vizetă rotundă. Nu-i nici urmă de farfurie zburătoare și nici călcătură de marțian. Nu arată a nimic din gospodăria sau din viața unui om. Și nici din trecerea unui animal. Vrînd-nevrînd, gîndul m-a dus la iscusința indienilor și a vînătorilor-cititori de urme, la cei care îti spun și vîrsta și greutatea și sexul ursului care a călcat pe acolo, cu două-trei zile înainte. Dar nici ei nu mi-ar fi de mare folos.
Zidul dintre noi
Ar putea fi vorba de o parte dintr-o biserică sau de un castel prăbușit, ceva dintr-o așezare peste care timpul a turnat un praf gros și a țesut vegetație. După sute de priviri asupra lucrării lui Râmniceanu, am renunțat la toate încercările de descifrare epică. Ce poți desluși despre un om cînd stai în mijlocul casei goale pe care a părăsit-o de niște ani? Sau, din mijlocul unui apartament în care au mai locuit cîteva familii și nici acelea nu mai sunt?
Dar, dacă te afli în fața ruinelor acoperite în mare parte de blana cîmpului? Nu vi s-a întîmplat să vă întoarceți la o casă în care ați locuit sau ați copilărit? Ce vă mai spune și despre cine? Și strada pe care se află nu mai duce la aceleași povești! Casa de aur a copilăriei mele s-a prăbușit în urmă cu cîteva decenii. Prunii și perii crescuți peste sunt deja groși și bătrîni. Un străin nu poate spune mai mult decît „parcă în locul acesta ar fi fost o căsuță”. Sau, cu un pic de ochi, să exclame, ar putea fi!
Cu o foame nebună, timpul începe să ștergă urmele de prin toate locurile, în chiar clipa în care le-am părăsit. Le ronțăie cu adevărat și cînd suntem acolo, dar nu avem timp și ochi ca să-i vedem dinții. Această corodare accelerată a născut în noi și dorința de a o stopa. Sau măcar de a o încetini. Oprirea timpului este sinonimă cu schimbarea condiției umane. Puținătatea zilelor între înfloritul mărului și căderea fructului pătruns de vierme a rămas nedezlegată de la începutul mersului în două picioare. De ce? Așa cum nu se văd urme pe drumul păsărilor călătoare, la fel nu rămîn sau se șterg după mersul omului pe pămînt, și el într-un fel de zbor cu glob cu tot.
O oră, o zi sau un an într-o bibliotecă, într-o memorie, într-o poveste, într-o lucrare cioplită sau turnată mai persistă ceva. Apoi, năvălesc și-l acoperă altele. Orice, oricât ar fi de prețios, este măcinat sau împins într-un cotlon, acoperit de praf, înghițit de rugină, supt de umezeală și de frig. Și gata! Nu mai există sau arată alfel, pe jumătate și ciudat, cu alt rost sau fără nici o logică.
Pas de-i citește sensul și de-i întoarce timpul!
Dintre toate semnele de pe pămînt, am rămas cu o minune devenită o urmă de neșters în spiritul uman. Cea a Învierii lui Iisus Hristos!
Orice incercare a sașilor si ungurilor deasi demonstra perenitatea pe aceste locuri si de-a stapani in continuare e sortita eșecului: ridica Dumnezeu o alta etnie – roma – …
„Trăim din amintirile pe care le purtăm cu sfințenie „. Ar fi ideal dacă ar fi cu sfințenie. Le păstrăm când ca pe un dar, când ca pe „un dat”. Eventual util și/sau necesar. Fără prezența amintirilor, nici o percepție a realităților noaste nu dobândește formă logică sau rațională. După forma, dimensiunea, sensul, starea și preponderența amintirilor, dobândesc mai apoi stare, formă și sens, toate cele care le sunt asemenea. Născut fiind cu liber-arbitru, fiecare individ în parte devine într-o fază primară iar mai apoi una aparentă, „responsabil” de formarea, starea, dimensiunea, sensul gândurilor, ideilor și faptelor lui. Responsabilitatea fiecăruia devine desigur mare dar cel puțin la fel de mare, ba chiar mai mare este responsabilitatea celor care influențează liberul-arbitru „cu știință” din exterior și în fața cărora acesta este complet neputincios, „victimă sigură” a propriilor simțuri și nevoi.
Din câte știm, conștiința începe să se formeze de la o anumită vârstă a trupului și nu concomitent cu el. Din punctul de vedere al gândirii logice poate ar trebui să deducem sau chiar să înțelegem și să acceptăm că nici nu moare sau nu poate muri odată cu el, ea nefiind nici trup, nici creație a trupului individual așa cum „se prezintă” situația în aparență. Dacă mai are și calitatea de a fi veșnică, asemeni timpului, atunci toate amintirile noaste rele ne pot face nu doar viața acesta grea ci chiar și veșnicia care derivă din ea. Pentru păcatele omului și ale întregii umanități a murit și a înviat Iisus! Poate că umanitatea s-a reformat cât de cât dar omul? Cât adevăr grăiește Mantuitorul când afirmă: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta”!
Pt Alcibiade: cata dreptate aveti, vis a vis de unguri! Isi „refac” urmele stapanirii! Noi suntem „tefelisti” prosti, ne vom trezi „morti”, vorba Oaiei Turcane! Sa stie romanii, de ce nu au avut au cladiri in orasele mari din Ardeal:au avut interzis secole intregi, atat din partea stapanirii unguresti, dar si a sasilor haini, in cadrul Unio Trium Nationum!In alte parti, in Bucovina de nord ucrainenii sterg urmele romnismului din acele locuri, chiar si inscriptiile de pe crucile de piatra, chestiune semnalata inca inainte de 90!
Traim din amintirile pe care le purtam cu noi cu sfintenie si daca Lumea nu mai arata ca in amintirile noastre schimbarea ne usureaza acceptarea ideii ca vom trece DINCOLO. Lumea nu se opreste prin disparitia noastra si totusi ea exista numai prin fiecare dintre noi! Poate unora le pare o contradictie, dar lumea materiala fara creierul care sa o perceapa e inexistenta
si nu conteaza cat de evoluat este acesta. Cu fiecare dintre noi dispare cate o Lume irepetabila si prin nasterea noastra
apar noi Lumi atat de diferite in identitatea lor aparenta! Odata cu disparitia fapturilor care o percep dispare si Lumea…
NU E O MINUNE CA A INVIAT CRISTOS! IN FIECARE AN MOR IN LUME SUTE DE OAMENI CARE APOI INVIE! CUNOSC O FEMEIE CARE A MURIT in spital si A INVIAT IN MORGA! PS. Cind more Iohannis NU vreau sa mai invie!
Erata „…are calea…sa plece unde vrea…”! Multumesc !
Şi aşa ceva lasă urme :
Cimitirele din Râmnicu Vâlcea au fost luminate, în Noaptea de Înviere, precum Las Vegas, transmite Mediafax.
18.000 de candele au fost aprinse.
Primarul oraşului, Mircia Gutău, a cumpărat din banii lui lumânările, iar acestea au fost aprinse de angajaţii cimitirelor. Potrivit ordonanţelor militare, accesul în cimitire este permis doar pentru oficiarea slujbelor de înmormântare, iar numărul participanţilor este de maximum opt persoane.
„Am făcut noi un efort pentru ei şi am pus noi lumină pentru ei”, a spus un angajat al cimitirului pentru agenția de presă.
Primarul oraşului Râmnicu Vâlcea spune că a vrut să-i ajute pe oameni să respecte o tradiţie veche de sute de ani.
„Cred că e şi un semn de respect pentru înaintaşii noştri pentru că, dacă nu ne respectăm înaintaşii, nu avem niciun viitor”, a explicat Mircia Gutău.
Poliţia verifică acum dacă gestul primarului a încălcat legea.
Mda ! Un gest salutar, o palmă în locul unde cineva ar fi trebuit să aibă obraz, dar nu găseşti decât o faţă de masă pătată de la atâtea bunătăţi ce se servesc la masa puterii actuale !
Şi cum să nu se pună măcar problema amendării lui, căci cu arestarea se pare că s-a terminat !?
Cât mai sunt asemenea oameni pe care unele comunităţi au norocul să-i aibă în fruntea lor, încă nu-i nimic pierdut : la cealaltă pandemie, care ni se pregăteşte minuţios ( ce-aţi crezut, că-i gata ?! )vom avea mai mulţi Gutăi şi tot pe-atâtea Vâlcele, la următoarea şi mai mulţi şi tot aşa, până N-OM mai avea în fruntea României klauşi şi ludovici,isăreşti şi câţulici ( poate vreunul la vreun numismat celebru) !
Frumos bre !
Hristos a inviat! Ma adresez tuturor comentatorilor care trebuie sa stie ca cu cat ii abordez mai dur, cu atat ii respect
mai mult pentru capacitatile pe care le poseda, dar refuza sa le valorifice din varii motive, cele mai multe dictate de dogme si reflexe! Pentru ca e pacat de cultura fiecaruia daca nu e dublata de o gandire libera. Incerc cu modestele mele mijloace sa va provoc sa iesiti din lancezeli si comoditati,sa fiti vigilenti intr-o societate malformata, axata prioritar pe manipulare, confuzie, haos si incitarea unora contra celorlalti prin exacerbarea urii. Ne hranim cu mituri care de cele mai multe ori sunt mituri false si sunt convins ca e greu sa ne despartim de ele din propria experienta, dar sunt mandru ca am reusit a ma debarasa de multe dintre acelea false. Miturile ne fac orbi la realitatile care le demoleaza si surzi la argumentele care ne demonstreaza ca am mitizat ceea ce nu merita…
Cu totii, buni sau rai, lasam in urma noastra o urma a existentei, buna sau rea!
Praznic linistit!
Oricât ar fi de indescifrabila, urma ramane un semn al existentei.
Ps. Ca urma pasilor tai sa fie vizibila, cand mergi pe o carare batatorita, fa cel putin cu un pas mai mult decat ultimul călător.
PS.Cand ti se ofera, primește nu lua.
PAȘTE FERICIT, TUTOROR CELOR CARE SI-AU LASAT O URMA, cu urma, IN ACEST SPATIU. VIRTUAL.
Timpul este veșnic prezent. În el își au locul și își fac loc toate celelalte. Inclusiv gândurile, ideile, faptele, sentimentele, idealurile, intențiile și planurile noastre. Din acest motiv trăim, percepem conștientizăm și înțelegem totul doar la prezent sau în prezent. Iisus este viu și prezent asemeni oricăruia dintre noi. Noi doar am rătăcit puțin calea sau… urma. Să nădăjduim cu tărie că o vom găsi sau regăsi, spre beneficiul și mântuirea tuturor. Hristos a Inviat, Paște Binecuvântat, oricine ați fi și oriunde v-ați afla!
Tuturor : HRISTOS A INVIAT!
Comentarii destul de imprastiate , generate de articolul f. frumos al D-lui C.Nistorescu , multe dintre ele destul de pertinente.Cred ca este bine sa luam in serios atentionarea lui Alcibiade.Braila asupra osardiilor ungurilor din Pusta de a „ajuta” pe cei din Ardeal , dar si „fratietatea” maghiaro-secuiasca cu actiunile celor din Buda.Nu putem contabiliza procentul ca fiind 100% , insa este mare.In Har-Cov nu se vrea insusirea limbii statale oficiale , adica l. romana,de catre etnicii majoritari acolo . Prea slabe sunt ecourile autoritatilor STATULUI la strigatele minoritarilor romani din zona .Emisiunea Akzente ,gazduita de TVR1, este de multe ori incarcata cu „adevaruri” rastalmacite , pozitii antiromanesti s.a.m.d.Si asta de la postul public , ce se vrea VOCEA ROMANIEI. CNA-ul nu vede nimic! Cotroceniul, nici el! Victoria , ce sa vada , cand Palatul din Deal nu zice nici pas? Va mai amintiti de Raportul Manzatu?
Apartine Talisman, dupa cate stiu la pierderea mamei.
O VAD TREMURAND CU OCHII INCHISI
CU POZE IN JUR, GENUNCHII STRANSI
SLABITA SI TRISTA, CU CEARCANE-ADANCI…
SI VREA SA-I PROMIT CA N-O SA UIT
IMAGINI SI LOCURI DIN TRECUT
SI VISELE-N CARE NOI AM CREZUT…
REFREN:
__________________________________
SUNT NOPTI INTREGI CAND PLANG
SI-ADORM CU TINE-N GAND…
PLECATA ESTI, PE VECI,
DEPARTE-N UMBRE RECI…
SINGUR, ATAT DE SINGUR
SUNT DURERI PE CARE NU MAI POT SA LE-NDUR
LACRIMI.. NOPTI IN LACRIMI…
Hristos a inviat!
Deveniti mai intelept publicand si ce nu va convine. In fond ,asta-i tot farmecul unei dezbateri.
Slagarul „Singur” nu imi amintesc cine l-a compus sau canta, este valabil si putin imbunatatit in zilele noastre.
„Singur, atat de singur,
In casa mea sau altiua,
Credinta, e singura stabila,
In sufletul calcat de chin!”
Cristos a inviat!
Hristos a înviat! Foarte frumos editorialul.
Hristos a înviat, domnule Cornel Nistorescu!
Vă mulțumim!
Hristos a inviat!
Unde este urma Invierii, in oameni? Invierea este doar Lumina luata de la preoti si bucuria pe care cei care pot, o au cand ciocnesc oua si mananca friptura de miel?
„Când am ridicat procesul de la poştă, mi-a fost trimis prin poştă, am văzut că amenda era de 200 de milioane cu posibilitatea să plătesc jumătate în două săptămâni. De unde să am eu atâţia bani. Trec printr-un şoc din care nici acum nu pot sa îmi revin. Nu am ştiut că îmi trebuie acea adeverinţă ca sa merg la magazinele din cartier şi am primit pe loc amenda. Nu sunt bogat, cine îmi cunoaşte trecutul ştie foarte bine cât am luptat să am această garsonieră, la care plătesc 29 de ani credit bancar. A fost visul meu sa am un acoperiş după 26 de ani de stat în cămin alături de 100 de inşi sub acelaşi acoperiş.” Ce inseamna Invierea pentru acest om? Ce inseamna Invierea pentru un batran care moare de foame in casa? Ce inseamna Invierea pentru copiii necajiti? Ce ar trebui sa insemne Invierea si de unde ar trebui sa vina Lumina? Invierea inseamna bunatate, omenie, caldura sau ce?
@Alcibiade…Braila
Un mic amendament: Aici a fost Romania! Pacat.
Cristos a Inviat si Paste Fericit, Cornel Nistorescu ! Esti un mare Lord ! Multumim de „gazduire” Cotidianului si valorosilor sai jurnalisti si colaboratori ai celui mai prestigios, inteligent, romanesc si onest jurnal al Romaniei. Paste Fericit si Cristos a Inviat, dragi colegi de forum si dragi compatrioti. Nihil Sine Deo. Patria ori moartea. Sa nu lasam atitudinile revansarde si iredentiste sa ne invenineze existenta noastra ca cetateni romani si ca Stat National, Suveran, Unitar si Independent. Totul pana aici! Cine doreste altceva au calea deschisa sa plece unde vor. Aici este Romania !
Coane Jorj vreau sa vad si eu cand dna Dogioiu , Tapalaga, Turturica , Borcan s.a.m.d!
Si sa nu-mi spuneti ca varsta si experienta de viata ar fi un impediment!
Hai sa ne listim cateva zile!
Si sa speram si intr-o curatire a clasei politice de toate culorile si de toate intentiile!
@Catuvencu, tot respectul si simpatia mea si Paste Fericit! Te referi la Centrul si orasul vechi al Brailei construit pe fosta Raia a Brailei. Te anunt cu amaraciune ca din 1997 Braila a intrat pe pana unor diletanti fosti prim secretari comunisti si utecisti judeteni care au adus orasul intr-o ruina totala. Asta nu inseamna ca vor veni turcii otomani sa restaureze Braila pentru ca a fost Raia turceasca. In anul 1892 Braila(deputat de Braila era Mihail Kogalniceanu)era a doua mare putere economica si ca frumusete a Regatului cu 17 consulate economice straine si 9 subconsulate, Porto-Franco, cea mai extinsa si dezvoltata Zona Portuara la Fluviu, Bursa si pretul graului din Europa la Braila, Societati culturale si muzicale etc. Referitor la unguri, care spun ca au stapanit Transilvania pana in 1918, vezi ca practica un joc extrem de periculos cu bataie lunga. Totul este calculat, finantat, indoctrinat. Trebuie sa fim extrem de atenti @Catuvencule la astfel de manevre, deoarece am devenit un Stat esuat, fara reactii de autoaparare, iar ungurii „zburda” prin Transilvania vazand tradarea „guvernantilor” si a serviciilor de informatii. Nu trebuie sa iertam nimic altfel ne paste un „Nou Dictat de la Viena”…?!
@Câțuvencu
Respect ( pentru ambele postări ) .
Domule Alcibiade emotiv sunt, dar nu pe acest subiect. Frecventez 4 cimitire, două mari la oraș unde plătim și întreținere, și două mai mici la țară. Ce de oraș administrate de biserica reformată tot mai rânduială de la an la an, renovări de monumente funerare de la sfârșitul secolului XIX și cele din secolul XX, în preocuparea de a dovedi ce li se cultivă “am fost, suntem, vom fi”! Cimitirul bunicilor aflat într-un sat lângă Sibiu, are pe monumente poze, adevarată arhivă de costume populare. Până în 1990 sătenii erau plecați la oraș, CAP din 1949, satul pârăsit. Acum reînvie satul încet, încet, dar pe preoți nu-I preocupă consevarea cimitirului vechi tot mai îngropat în pâmânt. Asta era admirația față de evlavia ungurilor. Centrul și orașul vechi Brăila îl restaurează și consrvă vreun român, poate dacă ajunge primar un grec, cum muncesc de 20 de ani primarii sași în acțiunea de retransformarea Sibiului în Hermannstadt? În Cluj-Napoca ungurii folosesc în discuții mumele străzilor de la 1910, și numai atât și nu numai în Cluj, fac studii, publică cărți despre cladiri, despre ce întrebuințare aveau înainte de 1920 etc… Și toate apoi se predau la școală la clasele de limbâ maghiară!!! Românii domnului Iohannis nici macar de Brânza de Brăila nu au aflat. Pentru mulți Brăila este orașul unde tanti Elvira vinde salamul…
Ştefan Râmniceanu,un mare patriot roman!Nu se potriveste cu degustatorii de pe forum,dar sa facem o exceptie!paste Fericit!
@ Catuvencule vad ca ai cazut in prosternare de „seriozitatea si evlavia ungurilor”. Ar fi bine sa-ti revii la normal si sa te intrebi ce vrea sa demonstreze atata „seriozitate si evlavie”. Pleci usor pe fenta bozgorilor, @Catuvencule, esti emotiv…?!
Minunat articol! O viziune originala asupra perenitatii minunii Invierii lui Isus Cristos!
Am început să citesc ( am deschis şi la postarea lui R.C.) şi mă gândeam : ce l-o fi apucat pe don Cornel să dea apă la moară unor de-acum cunoscuţi contestatari de-ai săi, care sigur n-o să scape ocazia de a-l ironiza ca-n bancul ăla că dai de cineva până şi când deschizi frigiderul !
Mai apoi mi-am adus aminte de un (banc?), de un tip care-i scrie altuia :
Mai deunăzi , cu pandemia asta, făcând curăţenie prin casă, după ce am scos maldărul de haine din dormitor, dedesubt, am descoperit să era un…pat !
Dar încă odată Omul a reuşit să surprindă plăcut, îndumnezeindu-şi lucrarea, amintindu-şi de ele şi aducând-o aproape de cele sfinte !
Sărbători fericite ! Cu sănătate şi spor în toate !
Sa vezi acum postari lacrimogene … sa vezi acum osanale … sa vezi acum valuri de smirna si tamiie !
O urma. Taina si Tâlc. Nu e nevoie de mai mult. E pentru suflet, nu pentru creier!
Timpul nu reușește să stargă urmele cu eficiență și la dimensiunea în care perseverează majoritatea românilor. Urmăresc în Baia Mare și Turda în cimitir cu câtă seriozitate și evlavie ungurii conservă urmele, restaurând pietre funerare sau monumente turnate în fontă foarte vechi. Nu vorbesc de o evidențâ impecabilă pe fișe, ca la Comisariatul militar, a celor înmormântați pe ani, din totdeauna. Și la ei preoții se schimbă dar de urme nu se atinge nimeni. Cum am ras ani de zile străzi întregi și case memoriale ca că construim blocuri identice, și să distrugem identitatea orașelor nu are rost sâ vorbim. Și procesul contină nestingherit nu numai în București. În anul 2000 încă dacă ajungeai noptea fară să știi unde ești, dacă ai mai fost recunoșteai case de Sibiu. Strada avea o arhitectură specifică.,Rând pe rând s-au prăpadit proprietarii și cumpărâtorii au ras și construit monștrii de beton identici în toată țara.
Pacatosii imbuibati/bogati se bucura mai mult la Anul Nou decat la Paste! Credinciosii adevarati, nu vopsiti, se bucura de Paste mai mult decat de Anul Nou. Pentru credinciosi, Anul Nou incepe cu Invierea Domnului Nostru Iisus Hristos. Imbuibatii pacatosi isi fac bilantul/balanta la bani in noaptea de Anul Nou, nu la Paste! Se pare ca timpul a fost inventat de Dumnezeu care ne aminteste anual ca, Iisus s-a sacrificat pentru noi pacatosii! Sa o luam de la capat in fiecare primavara. Sa ne rugam sa ni se stearga pacatele si sa o luam de la zero sufleteste! Oricum, la sfarsit se trage linie si se aduna faptele bune cu cele rele! De ce nu se sarbatorete Invierea din 10 in 10 ani sau din 100 in 100 de ani? Fiindca Dumnezeu vrea sa ne aduca aminte de el macar odata pe an! Dintre toate definitiile fericirii mi-a placut cel mai mult cea data de filozoful Paler: a nu fi singur! Daca esti cu Dumnezeu, sigur esti fericit!