După covid-19, corporațiile gigant și marile lanțuri vor fi singurii supraviețuitori din lumea afacerilor, scria The Washington Post, în mai 2020. De atunci, aceste titluri s-au înmulțit în toată presa din SUA și din lume, nu însă și legile care sa protejeze micile afaceri.
Pe măsură ce ne apropiem de împlinirea unui an de restricții pentru limitarea extinderii pandemiei, micile afaceri mor cu sutele de mii, în timp ce marii retaileri, companiile gigant din domeniul tehnologiei și companiile farmaceutice înregistrează profituri record.
Micile afaceri din SUA sunt atacate pe mai multe fronturi, scrie Ash Staub pe blogul Human Events.
În primul rând, aceste companii suferă de pe urma politicilor vizibile (distanțarea socială, muncă de la domiciliu). Sunt măsuri care au distrus mici afaceri precum restaurante și mici magazine, unde nu a fost suficient spațiu fizic pentru aplicarea măsurilor de distanțare socială și nici suficiente fonduri pentru a trece la comerțul online și curierat.
În al doilea rând, micilor companii le-a fost mult mai greu din punct de vedere financiar să se conformeze măsurilor împotriva pandemiei, precum și să suporte penalitățile pentru nerespectarea lor. Adaptarea la munca de la domiciliu a presupus costuri pe care aceste companii mici nu și le-au putut permite, iar mutarea restaurantelor în aer liber a fost de multe ori imposibilă.
În al treilea rând, noua legislație pentru protecția forței de muncă în perioada pandemiei a lovit în mod disproporționat în micile companii. Acestea din urmă au pierdut mai toate procesele intentate de angajații disponibilizați sau care au fost obligați la locul de munca să nu respecte normele de distanțare, în timp ce marile companii au avut fondurile necesare pentru a angaja mari firme de avocatură și au reușit să scape de o mulțime de asemenea procese.
Legislația care a lovit în micile afaceri în ultimele luni poate fi justificată pe baza sănătății publice, motiv pentru care este ferită de critici. Opoziția la noua legislație, indiferent că pleacă de la rațiuni pur economice, este catalogată automat ca anti-știință sau ca tentativă de periclitare a sănătății publice.
Efectele cumulate ale politicii împotriva pandemiei în Statele Unite arată că toate legile anti-covid-19 adoptate în acest an la nivel federal au lovit în micile afaceri și au adus beneficii mari corporațiilor. Asta demonstrează că a existat cel puțin multă indiferență din partea politicienilor în ce privește micile afaceri, dacă nu dorința de a oferi încă un avantaj marilor companii.
Spre exemplu, Legea primului răspuns la coronavirus obligă companiile să plătească un concediu medical de două săptămâni pentru angajații care au simptome de covid-19, le obligă să ofere un concediu plătit cu două treimi din salariu angajaților care trebuie să aibă grijă de membri ai familiei aflați în carantină, le obligă să le ofere încă zece zile de concediu plătit angajaților care stau acasă cu copiii pe perioada în care școlile sunt închise. Ei bine, toate aceste obligații sunt pentru companiile cu mai puțin de 500 de angajați. Pare absurd, însă asta spune legea din SUA: companiile care ar avea mijloacele sa ofere asemenea facilități sunt scutite de plata concediilor solicitate în baza noilor legi. Într-adevăr, banii oferiți angajaților aflați în concediu sunt recuperați de micile companii din taxele reduse, însă nimeni nu le despăgubește pentru pierderea productivității și pentru dezavantajarea lor în fața marilor corporații.
Micile afaceri din SUA au noi obligații financiare, în timp ce marile companii nu au. Micile afaceri plătesc costul respectării legilor anti-covid, în timp ce marile corporații nu trebuie să o facă. Micile afaceri riscă să fie date în judecată și să piardă din acuza nerespectării noilor legi, în timp ce marile companii nu se confruntă cu un asemenea risc.
În primăvara anului 2020, administrația Trump și Congresul au creat un fond de 2.200 de miliarde de dolari pentru stimularea economiei. Micile afaceri pot să primească de aici împrumuturi cu doar 1% dobândă, pentru a supraviețui în criză. Însă aceste împrumuturi nu pot acoperi mai mult de zece săptămâni de concediu pentru angajați, iar aplicațiile pentru acest program s-au încheiat în august. De atunci, Congresul SUA nu a mai adoptat vreo lege care să suplimenteze acest fond. Întârzierea pleacă și de dilema legată de penalizarea sau iertarea companiilor ai căror angajați se îmbolnăvesc de covid-19 la locul de muncă, ca urmare a nerespectării masurilor sanitare.
Firește, marile companii fac lobby pentru exonerarea de la asemenea penalități. Însă aceste măsuri vor lovi cel mai mult tot în micile afaceri, câtă vreme o firmă de avocatură importantă poate câștiga procesul în numele unei mari corporații.
Concluzia scurtei analize realizate de HumanEvents.org este că, dacă ne uitam la transferul de bogăție și la cotele de piață ale marilor corporații începând de la debutul pandemiei, am putea crede că aceste schimbări economice au fost intenționate, nu urmarea unui eveniment neprevăzut.
Iar un transfer similar, la o scară mult mai mare însă, este pe cale să se întâmple în Europa. Noul buget multianual al UE (1.100 de miliarde de euro), împreuna cu fondul de relansare al UE, de 750 de miliarde de euro, urmează să se alimenteze și din obligațiuni ale statelor membre pe care Comisia Europeană le va vinde pe piețele financiare – un nou pas către transformarea UE într-o federație. George Soros a propus emiterea de către UE a unor obligațiuni pe termen nelimitat pentru finanțarea reconstrucției europene. Își susține planul cu atât de multa ardoare, încât acum, având în vedere opoziția Poloniei și Ungariei față de noul buget UE condiționat politic, propune restului statelor membre să formeze un subgrup și să meargă mai departe, fără Budapesta și Varșovia, pe calea îndatorării perpetue. Întrebarea este ce uniune va mai rămâne din Uniunea Europeană?
O altă întrebare este cine va cumpăra aceste obligațiuni perpetue ale statelor UE, cine va beneficia de transferul perpetuu de bogăție de la simplii contribuabili (da, acele mici afaceri și angajații lor). Oare aceste obligațiuni vor fi cumpărate, spre a se bucura pe termen nelimitat de încasarea dobânzilor, de un mic afacerist din Berlin, de un patron de mic restaurant afectat de măsuri anti-covid din Milano, de o mică firmă cu câteva magazine în Sofia? Sau de aceleași corporații care au transformat bursele și economia actuală a lumii într-un adevărat cazinou?
pai asta face comunismul nu? munca nu mai este LIBERA ci inregimentata. A munci LIBER inseamna a fi independent. NU exista independenta in FASCISM / BOLSEVISM. Mai mult, prin lipsa libertatii si independentei se pregateste MAREA INFOMETARE, care va fi bineinteles inchipuita si planificata. Ca-n orice ideologie orwelliana. Cum poti infometa o tara bogata? Nici pe vremea lui ceask romanii nu au murit de foame. Oamenii care traiau la tara nu au lipsa hranei, in orasele mari da. Multumesc pentru articol!