Vânzările în piețe, frizerii și florării, ofilite. O vară ca o povară

Vânzările în piețe și florării au scăzut puternic în această vară. Florăresele și comercianții au cel mai slab sezon din ultimii  ani. În piețele din București, vara nu mai miroase a flori și fructe proaspete, ci a griji. Comercianții stau singuri printre tarabe pline, iar florăresele privesc buchetele care se ofilesc înainte să fie cumpărate. Imaginile surprinse în piețele Domenii, 1 Mai și 16 Februarie arată aceeași realitate: oameni puțini, vânzări slabe, marfă perisabilă și multă resemnare.

 Piețarii: aceeași luptă, altă marfă

Printre tarabe aproape goale, doamna Vera stă aproape singură în Piața 1 Mai. Spune că degeaba alege cea mai bună marfă, oamenii lipsesc. „Degeaba am marfă bună. Oamenii nu mai vin. Și dacă vin, iau două roșii, trei cartofi… atât.” Ea dă vina pe hipermarketuri: aer condiționat, promoții, confort.

Piața 16 Februarie și clienți la Sfântu’ Așteaptă

Nici comercianții din Piața 16 Februarie nu o duc mai bine. Nici nu ar avea cum, de vreme ce printre tarabe bate vântul. Degeaba sunt mesele pline de culoare, de fructe și legume românești că aproape nimeni nu e în fața lor.

E mai rău ca anul trecut

”Lume nu este. Condițiile sunt așa cum sunt. E mai rău ca anul trecut. Clienți nu sunt, așa stăm mereu. Unii se plâng de prețuri, alții nu. Prețurile sunt ca acum 20 de ani. Sunt producător, copiii muncesc, eu stau aici. Ei acum la ora asta pun prazul pe câmp. Apoi, pun castraveți in solar. Facem reduceri clienților care nu prea au bani. Omul vrea sa mănânce și daca nu are, îi dăm ce să facem”.

Vânzătorii, mulți dintre ei producători, spun și aici că nu au clienți. Și se și vede cu ochiul liber. Cei puțini care sunt nu mai au puterea de cumpărare din anii trecuți. „Vânzările sunt chiar și cu 60% mai slabe decât anul trecut. Este clar că oamenii nu mai au bani, fiindcă noi nu am crescut prețurile deloc față de atunci” se plânge o doamnă care vinde pepeni și  fructe.

Comercianții au explicații pentru vânzările mici

Comercianții dau vina mai ales pe marii retaileri  că le-au luat clienții, deși marfa din supermarket „nu are aceeași calitate”.

Comerciant: Nu mai merg vânzările. Au început concediile și acum lumea mănâncă de la Eforie de Nord, de la Constanța, de la Comarnic, de la Brașov. Cheltuiește acolo 2000 de euro și vin aici leșinați. E mult caisa 10 lei, dă-mi-o cu șase, e mult roșia șase, da-mi cu trei. E din an în an mai prost. Gândiți-vă că numai în Spania sunt un milion de români stabiliți. În Portugalia, 500.000. Adică, în Spania și Portugalia sunt plecați cât Bucureștiul și Ilfovul. Cum face 16 ani, pașaportul permisul și pleacă.

Reporter: Vă cer oamenii prețuri mai mici?

Comerciant: Ce e mai mic nu e calitate. E gunoi, Gunoaiele multe, ieftine și peste tot. Vii la piață să cumperi marfă românească, de calitate și scump.  Vrei marfă ieftină, te duci la Lidl. Olanda, Turcia – doi lei. Caisă românească – 10 lei.

Reporter: Ați renunța la afacere?

Comerciant: Nu renunț, doamnă, că fac bișniță de la 12 ani. Am 46, fac bișniță de 24 de ani (Sic!). Iau pe 4 vând pe 3, iau pe 8, vând pe 12.

Reporter: Pierd câștig, negustor se numește.

Comerciant: Bișnițar autorizat. Pe asta s-o tăiați!

Vând 10 kg de castraveți pentru o cafea

Piețarii cred că românii s-au obișnuit cu promoțiile agresive din hipermarketuri, dar și inflația din ultimii ani și-a spus cuvântul. În piețe, spun ei, prețurile nu au ținut pasul. Deși stau pe loc, cumpărătorii tot nu se arată. Știu toți câtă muncă este în spatele fiecărui kilogram de legume sau fructe, dar când buzunarul clienților e gol, vânzătorii rămân doar cu aprecierea sau compătimirea.

„Nu mai vin oamenii, dacă ar avea, ar cumpăra. Iar la țară e și mai jale. Băiatul meu a scos 12 tone de cartofi, nu ia 50 de milioane. Și stă cu ei în soare până vin clienții să-i ia cine știe de pe unde. Și ți-i ia și în batjocură. De la 30 sau 40 de bani.

Am niste vecini, le plângi de milă. Au si ei o grădină de cartofi și sperau să-și cumpere ceva lemne. Păi cu ce? La prețurile acestea.

Oamenii nu se plâng de preturile mari la țărani. Da, sunt scumpe carnea, pâinea … Spre exemplu, eu dau 10 kg de cartofi ca să iau o cafea. E cinci lei o cafea. E de o mie de ori mai rău ca anul trecut. Din an în an merge mai prost. Agricultura e la pământ!!”

Pe drumul către probleme și în piața din Drumul Taberei

Aceeași situație, altă piață. De data aceasta, Drumul Taberei. Și aici, comercianții au probleme și spun că marfa se vinde mult mai greu decât anul trecut. Un vânzător dă vina direct pe „inflația mascată a guvernului demis, dar, da, oamenii s-au obișnuit cu supermarketul și nu mai vin să cumpere din piețe”.

El este însă foarte mândru de marfa pe care o pune pe tarabă. Spune că produsele din piață sunt foarte curate și sigure. Le compară direct cu cele din supermarketuri, pe care le critică dur. Marfa din marile magazine vine de afară și este plină de pesticide. Trecerea ei prin vamă îi amintește comerciantului de celebrele dosare de contrabandă „Țigareta I” și „Țigareta II”. În schimb, legumicultura românească are reguli foarte stricte la pesticide. „Nu există țară mai curată”, susține el cu tărie.

Pentru comercianții din Piața Drumul Taberei, declinul are un punct clar de pornire. Toți simt că lucrurile s-au stricat după pandemie. Înainte, puterea de cumpărare a oamenilor era foarte mare, zic ei. „Oamenii veneau la piață și chiar cumpărau”, zice același comerciant . „Nivelul de trai din România era ridicat, aproape comparabil cu cel din Europa. Acum, nivelul de trai s-a redus considerabil, iar piețele resimt din plin acest șoc.”

Nemulțumit de prețuri și de calitatea produselor, un cumpărător a găsit soluția. „Prefer să îmi cultiv eu roșii, ceapă, usturoi și ardei”, spune omul venit în piață să cumpere alte produse. El recunoaște că înainte de creșterea prețurilor cumpăra și el din piețe. „Acum nu  mai merită. Mai bine îmi fac un solar acasă decât să dau bani pe produse cu cine știe câte pesticide”.

Florăriile: un domeniu frumos, dar tot mai fragil

Cristina Badea lucrează cu flori de când era copil. Știe piața, știe clienții, știe ritmul anotimpurilor. Dar anul acesta, spune ea, „ritmul s-a rupt ca floarea”, chiar dacă are un chioșc în Piața Domenii.

Vânzările au scăzut cu 15–20% față de anul trecut, după estimările ei. Situația e cu atât mai gravă cu cât totul s-a scumpit: florile, ambalajele, transportul, energia, spune ea.

Cristina declară însă că ea nu poate crește prețurile, pentru că oamenii nu ar mai cumpăra deloc. „Clienții nu mai vin pentru plăcerea florilor, ci doar din obligație: cadouri, aniversări, evenimente”, dezvăluie ea tristă.

De altfel, în cele 30 de minute cât am stat de vorbă cu ea, nu a intrat niciun client.

Cu toate acestea, Cristina nu vrea să renunțe. Spune că, dacă va fi nevoie, va vinde „și pe bordură”, pentru că asta știe să facă. Dar recunoaște cu sinceritate: „Florile nu mai sunt o bucurie pentru oameni. Sunt o obligație.”

Piața Romană – aceeași poveste, alt loc

Altă afacere din domeniu, același iz de tristețe. Doamna nu a dorit să fie fotografiată, dar a vorbit deschis. Lucrează de zeci de ani în domeniu, însă anul acesta este cel mai greu. Chiar dacă are un chioșc plasat în buricul Capitalei, teoretic o zonă cu vad comercial, clienții sunt din ce în ce mai puțini. „Chiria s-a mărit și prețurile au crescut, dar clienții sunt foarte-foarte rari”. Își pune speranța în zilele de sărbătoare, dar și speranțele acestea se ofilesc încet, precum florile.

E sezon mort. E mai rău ca niciodată

La capitolul flori, lucrurile stau la fel peste topt, indiferent de colțul din București unde se află buticurile: Piața 16 Februarie, Romană, Domenii sau Drumul Taberei.

„Amărăciune, nu ați văzut si voi? Prețurile sunt așa cum sunt. Toata lumea sta. E drept că sunt și concedii, e prost acum. E sezon mort. E mai rău ca niciodată. Nu am apucat astfel de vremuri nici pe vremea lui Ceaușescu. Atunci, avea lumea serviciuri, acum îi dă afară.

Majoritatea nu mai au bani nici de medicamente. Cumpără cate 2-3 pastile. Altădată, cumpărau flori pentru flori, acum nu mai iau flori să pună în vază. Acum, iau pentru mort, pentru aniversari. Înainte, găteau casa, acum, e fără cuvinte.

Am lucrat în acest domeniu de cînd mă știu, cu bunica. Dacă nu mai merge, mă duc acasă să îmi dea fata mea, că nu am pensie. Le dau oamenilor amărâți gratis, mai ales când îi vad cum le tremura mâna. Înainte era mai greu, că vindeam doar flori de la noi. De prin grădini. Veneau oamenii cu coșurile, acum….”

Și în Drumul Taberei, peisajul este trist în sectorul de flori. O florăreasă mărturisește că oamenii mai trec prin piață, dar nu ca înainte. Vânzările au scăzut dramatic în această perioadă. Bărbații, clienții tradiționali, și-au redus mult vizitele.

Am întrebat ce se întâmplă cu marfa nevândută. Răspunsul a fost scurt și tăios. „Dacă se strică, îți dai seama că le aruncăm”. Nu există altă soluție pentru florile ofilite. Singurele momente bune pentru florari rămân zilele de sărbătoare, precum 1 sau 8 Martie, 14 februarie sau aniversări. Prețurile la buchete variază, dar nu s-au modificat față de anul trecut.

„Prețurile la flori sunt ca acum cinci ani, nu au crescut. Un buchețel frumos pornește de la 10 lei și mergem spre 30-40 pentru 5 trandafiri într-un buchet făcut frumos și chiar 90-100 de lei pentru buchete mari. E, la florile la ghiveci mai dă mama și cu 15-20 de lei. Dar nu, prețurile sunt cam la fel. Omul are mereu nevoie de flori. Că e pentru o înmormântare, pentru o zi de naștere…Cam la fel ca acum cinci ani”

Florăriile și piețele din București trec printr-o perioadă critică. Vânzările scad, marfa se strică, iar comercianții rezistă din obișnuință, nu din profit. Florile nu mai sunt un gest de bucurie, ci o obligație. Legumele nu mai sunt cumpărate din piață, ci din supermarket.

Iar oamenii care au ținut în viață aceste locuri timp de zeci de ani stau acum printre tarabe pline și așteaptă… poate o schimbare, poate un client, poate o zi mai bună.

Cu gândul la încasări frumoase în saloanele de beauty

O zi mai bună așteaptă și lucrătorii din sectorul de beauty. Coafezele, frizerii sau stiliștii au trecut și ei prin vremuri mai bune. Și în acest sector, mulți trăiesc cu gândul la vremurile de altădată când totul era mai frumos. Când lumea venea să se tundă și să se coafeze pentru că își dorea să arate bine. Acum, multe doamne ajung la salon doar dacă au vreun eveniment.

Două saloane de înfrumusețare din nordul Bucureștiului sunt pline doar de afișe și de angajate. Scaunele sunt goale. La fel și listele de programări. Înainte nu prea făceau față solicitărilor. Acum….ar vrea să fie ca atunci. Doamnele vârstnice sunt singurele care vin constant, tributare cumva unor obiceiuri din tinerețe. Cele mai tinere au cam renunțat la obicei. „Stau cu părul prins în coadă și cam atât. Cel mult, mai vin la un epilat și, mai rar, la unghii!”, povestește o angajată.

Alt salon, alt cartier. Aici, angajații stau la o cafea afară. Cu tot cu patron. Nu vor să fie fotografiați, dar acceptă să vorbească. Spun toți că prin așa vremuri ca acestea nu au mai trecut. Își pun speranța că toamna le va impulsiona mica afacere. Aici, bărbații sunt vizitatori constanți, dar în cazul lor nu este nevoie de prea mari…eforturi. Un tuns și cam atât la majoritatea.

Și la o frizerie din Drumul Taberei, lucrurile stau la fel. Un frizer mărturisește că „mai sunt oameni care vin la tuns, deși noi nu am crescut prețurile pentru a ne menține clientela. Chiar și așa, unii oameni au renunțat la acest „lux” și se tund singuri, acasă”.

În timp ce tarabele rămân pline, iar scaunele din saloane goale, comercianții, florăresele și stiliștii nu mai vorbesc despre profit. Speră doar să treacă peste această vară ca o povară și toamna să vină cu vremuri mai bune, nu doar cu ploi.