La finalul acestei săptămâni, în Slovacia va avea loc primul tur al alegerilor prezidențiale, care se vor desfășura într-un climat oarecum asemănător celui din România de după drama de la clubul Colectiv, cu comemorari emoționante, cu specularea în scop politic a acestor emoții, cu marșuri și proteste ale ONG-urilor, cu acuzații de corupție căzând asupra guvernanților.
În februarie 2018 era asasinat un jurnalist slovac care dezvaluise legăturile dintre o serie de lideri și apropiați ai partidului social-democrat de la guvernare (Smer-SD) și mafia italiană. Au urmat mari proteste în întreaga țară, iar Slovacia a devenit dintr-o poveste de succes a investițiilor străine și a trecerii la zona euro, o oaie neagra a UE – coruptă, cu criminalitatea organizată penetrând guvernul. Sub presiunea ”străzii”, premierul Robert Fico (șeful Smer-SD) a demisionat, a demisionat și șeful Poliției, ministrul de Interne a fost sacrificat anterior, s-a făcut ”curățenie” și în Parchetul General. În fruntea noului guvern a venit un personaj mai puțin important din partidul social democrat, Peter Pellegrini, fost ministru pentru Investitii. Peste noapte, Slovacia a uitat că Fico și miniștrii săi au fost singurii politicieni care nu au fost pătați de cel mai mare scandal de corupție din Slovacia, legat de era privatizărilor, și că pentru asta fuseseră aleși.
În timpul protestelor, ”strada” a fost susținută de președinte împotriva guvernului. Președintele Andrej Kiska a candidat independent în martie 2014, venit de nicăieri în politica mare, cu o experiență și câteva scandaluri la activ în lumea afacerilor, dar cu o agendă pro-europeană. A concurat cu experimentatul Robert Fico, premier în exercițiu și câștigătorul multor lupte politice în Slovacia. A pierdut primul tur la o diferență de 5%, pentru a câștiga în turul doi cu un ecart de circa 20%.
Acum, în 2109, Kiska a refuzat să mai candideze, arătând că unele dintre deciziile lui au scindat societatea, ceva ce, spune el, nu și-a dorit. Voturile sale ar fi urmat să se împartă într e o tânără și zeloasă avocată ce protejeaza mediul înconjurător și societatea civilă – Zuzana Caputova – și un antreprenor și el susținător al protestelor antiguvernamentale – Robert Mistrik. Cel din urmă a așteptat să mai rămână o lună pana la alegeri pentru a-și anunța retragerea și sprijinul pentru Caputova. Rămasă singură în zona liberală, Caputova este cotata la egalitate cu actualul vicepreședinte al Comsiei Europene, Maros Sefkovic, diplomat de carieră cu studii la Moscova, asul din mâneca social-democraților. Pe poziția a treia se află, conform sondajelor, Stefan Harabin, fost judecător și ministru al justiției din primul guvern Fico (2006-2010). Harabin este considerat acum mai populist și mai naționalist decât fostul său șef Robert Fico.
Acesta este contextul politic în care Slovak Spectator, o publicație de limbă engleză la de la Bratislava, a publicat un editorial aparent resemnat – orice ar face și pe oricine ar alege, țările din Europa Centrală și de Est nu vor putea scăpa de etichetele negative. Că e vorba despre imaginea orfelinatelor din România începutului de ani 1990, de câinii vagabonzi eutanasiați, de corupția ubicuă, de rapoartele negative ale Mecanimsului de Cooperare și Verificare, de comunism, fascism, antisemitism, bigotism catolic sau ortodox, toate etichetele presei vestice vor sta lipite ca marca de scrisoare. Iar asta indiferent de succesele incontestabile ale țărilor din regiune, unde, în Slovacia de exemplu, uzinele marilor constructori auto se deschid cu frecvența mall-urilor din România.
Problema de brand a Europei Centrale și de Est
„Regizorul român Cristian Mungiu a observat cândva: «Oamenii asociază mereu filmele mele cu comunismul pentru că nu știu altceva». Același lucru este valabil pentru Europa Centrală în general (sau, în cazul lui Mungiu, pentru Europa de Est)”, scrie Slovak Spectator.
”Se repetă aceeași discuție: Ați auzit despre ultimul lucru șocant făcut de președintele ceh Milos Zeman (din nou)? Viktor Orban chiar îl urăște pe George Soros (încă). Polonezii sunt chiar atât de catolici (da)? Și, apropo, în timp ce citiți asta, polonezii au mai cumpărat niște arme americane.
Cât despre Slovacia, ea este catalogată împreună cu restul regiunii și are parte de aceleași stereotipuri pentru descrierea Europei Centrale în presa globală: bântuită încă de comunism sau de fascism, victimă a dezinformării ruse, mâncată de corupție, cu reacții iraționale față de ceea ce Germania sau Olanda (sau oricine) consideră ca trebuie făcut ca lucrurile să meargă bine. Este acceptabil si reversul: țara a învățat din trecutul comuist, rezistă eroic în fața propagandei ruse, luptă împotriva corupției, contestă în mod rezonabil linia UE.
În redacțiile publicațiilor internaționale, orice altceva în plus față de cele de mai sus pare prea comnplicat, din teamă de a nu-i încurca pe cititori, pe telespectatori și pe ascultatorii care au deja o impresie despre cum este Europa Centrală și de Est.
Alegerile prezidențiale din Slovacia sunt un exemplu perfect. La suprafață, se pare că alegerile aduc o poveste destul de frumoasă. Dacă este să dăm crezare sondajelor, Zuzana Caputova, o tânără liberală, este aproape de victorie. E ceva interesant, atractiv și nu poate fi ignorat. Dar pentru presa străină asta nu devine interesant decât în cazul în care Caputova ar ajunge în turul al doilea cu cineva ca Stefan Harabin. Pentru că în aceste conditii se pot aplica etichetele – o tânără liberală se luptă un bărbat puternic și susținut de oligarhi, o prooccidentală se înfruntă cu un tip orientat spre Est, o proeuropeană învinge un eurosceptic.
Orice alt scenariu, ca de exemplu o confruntare în turul doi între Caputova și Maros Sefcovic, nu este atrăgător pentru presa internațională. Dacă alegerile se vor îndrepta spre acest scenariu, presa internațională nu-i va acorda atenție. Nu va acorda atenție nici măcar stadiului investigațiilor, ci strict comemorării asasinării jurnalistului Jan Kuciak și a logodnicei sale.
Cu tot respectul pentru cei dispăruți (erau tineri nevinovați), în presă o momemorare se numește pseudoeveniment, pe când niște alegeri prezidențiale sunt un eveniment.
Problema de brand a Europei Centrale (și a Slovaciei) vine din comoditatea și lipsa de curiozitate a presei străine, la fel și din apetența publicului pentru relatări negative. Însă, pe de altă parte, și Europa Centrală trebuie să facă ceva pentru a se promova.
Victoria liberalei Caputova ar fi o știre bună, însa problema este că nu va fi reflectată la nivel internațional. Cea mai grea sarcină a ei ca președinte ar fi aceea de a se asigura că vor urma cinci ani diferiți din acest punct de vedere”.
Mai trebuie să facem un exercițiu pentru a ne imagina relatările ”comodei” prese internaționale despre campania electorală ce va începe in România? E necesar doar un ”erou” antioligarhie, anticoruptie, anti-Est, poate chiar anti-Trump (dacă o cere Berlinul) sau eurosceptic (dacă o cere Washingtonul), iar banda rulantă a etichetarii contracandidatului ca erou negativ se va pune în funcțiune, cu MCV-ul nefăcând decât să ridice la pătrat toate etichetele negative lipite acum Slovaciei, înainte de alegeri.
@Calin Marchievici : „presa” asta „vestica” e platita de-un national-socialist american, pe care-l cheama Soros. E, adica, nevoie sa delimitam ce-i aia „vestic”: european sau american. Europenii nu vor o Europa americana, asta-i prima certitudine. Nu vor „topirea” natiilor, a popoarelor care i-au construit istoria, într-un conglomerat fara traditie, care sa se cheme „Europa”. Nu vor nici organizatiile europene, care, de la-nceput i-au tradat, si pe bani imensi. Care-au distrus un continent întreg, alta data mândru de el, si prosper. Drept care, Soros si clica se vaita ca pierd partida. Ei, bine, dracu’ are nevoie de-o „Europa” americano-manicheista : capitalismul, bun, virtuos, „comunismul”, care-n mod oligatoriu-i „Rusia”, rau, sperietoare de ciori. Mai ales ca toata lumea din „Europa” regreta trecutul, spune ca-„nainte era mai bine”, si mai si-are dreptate. Dracu’ vrea 1984 de Orwell, din institutiile europene de astazi, pe continent. DRACU’.
poporul se isterizeaza cu vorbele si ramane ocupat atunci cand unii incet le iau tot, pana si capacitatea de a rationa si a nu uita ca sunt oameni…am vazut cum se transfigureaza cand rostesc cuvantul coruptie, ar fi in stare de o violenta fara margini daca in acel moment ar avea ceva in mana…lumea se poate dezumaniza si pe asta sa bazeaza ”zeii terestri”, pana in ziua cand Pamantul se va cutremura si-i va arunca in haul faliilor, care asteapta sa-si elimine energia urii acumulata ca si bogatiile lor smulse din suferintele sclavilor sau cu Inchizitia atunci cand vecinul reclama ca esti eretic. de 2.000 de ani se practica lapidarea
Mass media (presa si mai ales televiziunile) cred ca pot fi considerate, in momentul de fata si cam peste tot in lume, „inamicul public nr.1” ! Manipulari abjecte, incercari de spalare pe creier in masa (unele prind la prostime, altele nu) ziaristi vinduti (sau cumparati, depinde cum priviti lucrurile) pentru citiva arginti, patroni de presa si televiziuni brat la brat cu mafiile politice si cele clasice, de crima organizata, … Rar, foarte rar cind o stire nu e falsificata si interpretata dupa cum doresc „unii” … Personal, cam de fiecare data cind dau drumul la televizor sau deschid un ziar nu pot sa nu ma gindesc la piese ca „Know Your Enemy” sau „Bullet in the Head” (Rage Against the Machine) …
Cam greu dupa ce au fost distruse economic si financiar.
Exista o singura rezolvare. Tarile din Est trebuie sa iasa din UE. Inainte de a fi tradate complect de Germania, Austria si Olanda care s-au predat Moscovei.
Cam greu dupa ce au fost distruse economic si financiar.
Nimic de mirare. UE e mai abjecta decat era URSS-ul. De la aia n-aveai pretentii, ca au venit cu puscociul peste noi. Dar astia din vest sunt mai rai, sunt ipocriti si fatarnici.