Visul american, iubire şi ură, crimă şi răzbunare, arme biologice…

Cosmopolis

“Cosmopolis”, al 13-lea roman al lui Don DeLillo, apărut de curând în colecţia „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), traducere din limba engleză de Veronica D. Niculescu, va fi lansat în cadrul evenimentului „Les Films de Cannes à Bucarest” (19 – 25 octombrie), în aceeaşi zi în care va avea loc şi premiera filmului omonim, regizat de David Cronenberg, unul dintre cei mai apreciaţi rezigori contemporani.

Lansarea romanului va avea loc la Cinema “Elvira Popescu”, la Meeting Point-ul festivalului, înaintea premierei filmului, iar despre carte vor vorbi critici literari şi de film.

Romanul “Cosmopolis” redă o zi din viaţa miliardarului Eric Packer, un tânăr de 28 de ani care crede că are toată lumea la picioare, până la proba contrarie. Îl însoţim într-o zi aparent banală de aprilie, prin Manhattanul secolului XXI. Miliardarul este surprins în timpul unei odisei mai puţin obişnuite, a cărei finalitate nu este Ithaca, ci o simplă şedinţă de tuns. Închis în limuzina sa luxoasă, Packer încearcă să străbată un oraş blocat de vizita preşedintelui, de înmormântarea unui celebru rapper şi de o demonstraţie antiglobalizare. Ba mai mult, bodyguarzii săi cred că miliardarul ar putea fi ţinta unui atentat. Romanul este un adevărat studiu despre dispariţia afecţiunii, despre cinismul societăţii contemporane, o disecţie brutală a visului american.
Don DeLillo este autorul a paisprezece romane, printre care celebrele “Zgomotul alb”, “Mao II” şi “Point Omega”. Este câştigător al “National Book Award”, al “PEN/Faulkner Award for Fiction” şi al “Jerusalem Prize”. În 2006, “Underworld” a fost numit de “New York Times Book Review” unul dintre cele mai bune romane ale ultimilor douăzeci şi cinci de ani.

Aflat constant pe lista Premiului Nobel pentru Literatură, Don DeLillo (n. 1936) este un scriitor exponenţial al postmodernismului american şi unul dintre marii romancieri de peste Ocean, alături de Philip Roth şi Cormac McCarthy.

Amintind de „eXistenZ”, al aceluiaşi Cronenberg, filmul „Cosmopolis” capturează perfect lumea complexă şi cinică a lui Don DeLillo, iar noul star hollywoodian Robert Pattinson, protagonistul filmului, intră perfect în pielea personajului creat de scriitorul american. În film joacă şi Juliette Binoche, Samantha Morton, Sarah Gadon sau Paul Giamatti.

David Cronenberg este unul dintre cei mai apreciaţi regizori contemporani. Printre ecranizările celebre semnate de regizorul canadian se numără: “A dangerous method” (2011), “Spider” (2002), “Crash” (1996) – un film-cult al anilor ‘90, “M. Butterfly” (1993), “The Fly”.

Fărâme de viaţă

„Nu vreau să scriu despre lucrurile evidente – cum ar fi, de pildă, evidenta tragedie a conflictului israeliano-palestinian; pentru mine, adevărata provocare e să vorbesc despre tragediile ascunse”, scrie Zeruya Shalev, una dintre cele mai apreciate scriitoare israeliene ale momentului, despre noul său roman, “Fărâme de viaţă”, apărut în colecţia „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), traducere din limba ebraică de Ioana Petridean.

Tot Zeruya Shalev scria despre “Soţ şi soţie”, nominalizat la Premiul “Femina” (2002), “Thera” şi “Viaţa amoroasă”, romane care fac parte dintr-o trilogie dedicată conflictului dintre modernitate şi tradiţie, aşa cum se reflectă acesta în viaţa personală şi de cuplu, dar şi în relaţiile de prietenie din Israelul zilelor noastre: „Eu încerc să arăt că dragostea singură nu ajunge, că sentimentul acesta este extrem de fragil, că soluţia ar fi să dai un sens acţiunilor tale”.

„Zeruya Shalev descrie în «Fărâme de viaţă» instabilitatea sentimentelor, trecerea de la iubire la ură, de la seninătate la angoasă şi culpabilitate”, scria cronicarul de la “Liberation”.

“Fărâme de viaţă”, cel mai recent roman al său, explorează cu o pătrundere psihologică şi o sensibilitate remarcabile relaţiile dintre părinţi şi copii.
Zăcând la pat în micul ei apartament din Ierusalim, Hemda Horowitz îşi analizează cu amărăciune întreaga viaţă: tinereţea petrecută în kibbutz, căsătoria lipsită de iubire şi înstrăinarea de cei doi copii ai ei, Avner şi Dina. Numeroasele sale eşecuri – ca fiică, soţie şi mamă – se răsfrâng dezastruos asupra destinelor fiului şi fiicei sale. Avner a ajuns un avocat mediocru, frustrat, prizonier într-o căsnicie plină de ranchiună, iar Dina şi-a sacrificat cariera universitară pentru a-i dărui fiicei sale iubirea pe care n-a primit-o de la propria mamă. Fiecare personaj încearcă să îndrepte însă greşelile trecutului şi să găsească o ieşire din capcana prezentului dezolant.

Zeruya Shalev: “Mai ales într-un loc precum Israelul, cred că e important să arăţi că viaţa privată, viaţa de familie îşi continuă cursul firesc. E important să vorbeşti despre emoţii într-un loc unde totul este brutal şi haotic. Ca scriitor, este important să arăţi că viaţa interioară e, în continuare, relevantă pentru oamenii de rând. Eu, una, am hotărât să urmăresc asta pentru că numai în această zonă pot găsi răspunsuri la întrebările care mă frământă”.

Zeruya Shalev s-a născut în 1959, în kibbutzul Kinneret din Israel. A absolvit un masterat în studii biblice şi în prezent lucrează ca redactor la Editura Keter. Şi-a făcut debutul literar cu un volum de poezii, dar s-a orientat curând spre proză, publicând până acum mai multe romane şi o carte pentru copii. Romanele sale – “Dansând, încremenind” (1993), “Viaţa amoroasă” (1997), “Soţ şi soţie” (2000; Polirom, 2008), “Thera” (2005; Polirom, 2010) – au fost foarte apreciate de critica literară şi traduse deja în peste douăzeci şi cinci de limbi. De-a lungul carierei, scriitoarea a fost recompensată cu numeroase premii, printre care: “Premiul de Aur” şi “Premiul de Platină” al Asociaţiei Editorilor din Israel, “Corine Prize” (Germania, 2001), “Amphi Award” (Franţa, 2003), “ACUM Prize” (obţinut in 1997, 2003 si 2005) şi “Wizo Prize” (Franţa, 2007).

Trandafirul negru

“Totul a început cu o invitaţie. Andrew Morrison primea frecvent invitaţii de la oameni pe care nu-i cunoscuse niciodată şi care voiau să-l întâlnească. Majoritatea rămâneau fără răspuns, câteva, celor care veneau de la persoane despre care avea oarece cunoştinţe, le răspundea cu scuza politicoasă şi întotdeauna justificată că era ocupat cu un alt proces. Dar aceasta era o invitaţie de a petrece un sfârşit lung de săptămână pe Trandafirul Negru, despre care se spunea că este cel mai scump iaht construit vreodată. Proprietarul era unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, retrasul şi oarecum faimosul Nelson St James, despre care circula zvonul că deţine acea putere de care trebuie să se teamă chiar şi unele guverne. Pentru Morrison, era o şansă cu care se putea să nu mai aibă ocazia de a se întâlni, semăna a posibilă aventură”.

La bordul Trandafirului Negru el o cunoaşte pe frumoasa Daniella St James şi se îndrăgosteşte de ea. Următoarea dată când o va mai întâlni pe Danielle, aceasta va fi acuzată de crimă şi îi cere ajutorul. El preia cazul şi are de înfăptuit imposibilul, achitarea ei. Dar în momentul când câştigă, află adevărul. Şi jură răzbunare.

Acest roman, cu o acuzată seducătoare, cu un judecător cinic şi un avocat strălucit, care se confruntă cu cel mai dur caz din viaţa lui, semnat de D.W. Buffa, este editat la Editura RAO, în traducerea Anei Andreescu.
În Sicilia, circulă întotdeauna multe zvonuri. Noul proprietar al Trandafirului Negu? Cineva retras şi bogat, care, potrivit unuia dintre zvonuri, l-a câştigat într-o noapte la un joc de cărţi de la St. James. Dar mai circulă un zvon care spune că Danielle St James era îndrăgostită de el, iar soţul ei a aflat şi că, în cearta pe care au avut-o, ea l-a împuşcat mortal şi că trupul lui nu a fost găsit niciodată. Există chiar unii care insistă că ei au pus împreună la cale uciderea lui, şi asta, doar pentru că ea va sfârşi în închisoare, în timp ce el va naviga liber cu Trandafirul Negru, că niciodată el nu a iubit-o. Tot ce ştie lumea cu siguranţă e că el a schimbat culoarea din alb în negru şi că Trandafirul Negru rareori rămâne mult timp într-un loc. Bântuie Mediterana ca şi când proprietarul nu are altă casă… Nimeni nu-l va găsi pe Morrison. Tot ce putem spera este că, într-o zi, el se va regăsi pe sine.

Nu te încrede în nimeni

Nu începeţi thrillerul politic al lui Gregg Hurwitz seara, după o zi lungă, şi mai ales dacă trebuie să vă sculaţi devreme. Personajul principal, Nick Horrigan, este trezit la miezul nopţii de o echipă a Serviciilor Secrete, care îl ia cu ea. Nu ştie ce se întâmplă, dar îşi aminteşte imediat că, în ultima vreme, drumurile i s-au încrucişat cu cele ale acestei instituţii.

“Trei bărbaţi m-au înghiontit întorcându-mă pe burtă, cu faţa strivită de covor, cu dinţii afundaţi în buza de jos. Mâini înmânuşate mi s-au plimbat de-a lungul coastelor, mi-au inspectat pulpele şi gleznele. Pe uşă au dat buzna mai multe siluete în negru, îndreptându-şi armele în toate direcţiile, iar câţiva au intrat şi în dormitor. Am auzit uşile pliante ale şifonierului meu trântindu-se, împinse pe şinele lor, perdeaua duşului smucită într-o parte.
– Nick Horrigan! Eşti Nick Horrigan?!
Pieptul mi s-a relaxat şi am reuşit să iau o gură de aer cu un şuierat strident. Apoi, încă una. M-am rostogolit pe spate şi m-am holbat la singurul chip neacoperit de glugă şi de ochelari. Miriştea pestriţă care-i întuneca fălcile nu se potrivea nici cu nodul îngrijit al cravatei simple, roşii, nici cu părul tuns scurt”.

O slujbă bună, un apartament frumos în Los Angeles, o viaţă liniştită. Nick Horrigan a lăsat în sfârşit în urmă un eveniment traumatizant petrecut chiar înainte să împlinească 18 ani. Sau cel puţin aşa părea, până când o echipă SWAT apare pe neaşteptate în locuinţa sa în miez de noapte şi îl târăşte spre un elicopter. Pe lângă pilot, copilot şi doi oameni din echipaj în costume de zbor, la bord mai erau trei agenţi vorbind cu toţii în microfoane şi dotaţi cu căşti. De podea, erau fixate cu chingi lăzi etanşe Pelican, câteva având capacele ridicate şi dând la iveală toate tipurile de arme plasate în lăcaşuri de material spongios de culoare neagră, puşti cu lunetă, mitraliere, grenade, chiar şi un cub de Silli-putty, un exploziv.

Nick află că un terorist a pus mâna pe o centrală nucleară şi ameninţă s-o arunce în aer. Atras în vârtejul unei intrigi mortale, Nick este acuzat că deţine un secret periculos care-l va duce în culisele unei curse pentru alegerile prezidenţiale. În vreme ce adevărul este scos la lumină încetul cu încetul, dezvăluit de substraturi de minciuni şi înşelătorii, un singur lucru este sigur: secretul de mult îngropat, legat de trecutul său, ameninţă acum la fiecare pas viaţa lui Nick. Romanul a fost publicat la Editura RAO, în traducerea Anei Veronica Mircea.

Virusul lui Iuda

Din adâncurile Oceanului Indian, o molimă cumplită a apărut să distrugă omenirea – necunoscută, de neoprit… şi este doar un mesager al apocalipsei care va urma.

Dr. Lisa Cummings şi Monk Kokalis din Sigma Force caută rezolvarea acestei calamităţi bizare la bordul unui vas de linie, transformat într-un spital improvizat. Dar atacul subit şi sălbatic al unor terorişti transformă vasul într-un laborator de fabricare a armelor biologice. Timpul devine un adevărat duşman pe măsură ce pandemia scapă de sub control. În aceste condiţii, comandantul Sigma, Gray Pierce, trebuie să-şi unească forţele cu frumoasa asasină care a încercat să-l omoare, pentru a porni pe urmele lui Marco Polo, cel mai faimos călător din istorie, către miezul unui mister uimitor, adânc îngropat în antichitate şi în codul genetic uman.

E greu în acest roman scris de James Rollins, autorul volumelor de succes “Ordinul negru” şi “Furtuna de nisip”, să desparţi ficţiunea de adevăr. În prefaţa acestui roman, autorul vorbeşte despre misterul cel mai însemnat, cel care învăluie încă soarta flotei lui Marco Polo în timpul călătoriei sale de întoarcere la Veneţia. Nu se ştie nici acum ce s-a petrecut cu corăbiile şi oamenii lui. Totul a rămas învăluit în mister. Există însă o poveste legată de această călătorie, pe care Marco a refuzat s-o spună vreodată în întregime, făcând doar referiri indirecte la ea în textul cărţii. Când Marco Polo a părăsit China, Kubilai Han i-a dăruit veneţianului 14 corăbii imense şi 600 de oameni. Când în cele din urmă Marco a ajuns în port, după doi ani petrecuţi pe mare, nu-i mai rămăseseră decât două nave şi 18 oameni. Oare a fost vorba de un naufragiu, de furtuni, de piraterie?… În epoca modernă s-a pus deseori întrebarea: există oare un limbaj ascuns în codul nostru genetic? Potrivit revistei “Science”, răspunsul este un da răspicat.

Un roman incitant, plin de mistere, bazat pe o informaţie riguroasă, publicat la RAO.

Sensul nopţii

O noapte rece de octombrie din anul 1856. Pe o alee întunecoasă, un om este înjunghiat şi ucis aparent fără niciun motiv. Aşa începe captivanta şi ingenioasa poveste a lui Edward Glyver, iubitor de cărţi, intelectual şi asasin. De tânăr a fost convins de propria măreţie. O descoperire întâmpătoare îl convinge că a avut dreptate: lucruri măreţe îl aşteaptă, bogăţii uriaşe, de asemenea, şi multă influenţă. Copleşit de această descoperire, el nu se va da în lături de la nimic pentru a recâştiga un premiu care ştie că i se cuvine de drept.

Drumul lui Glyver pentru recucerirea premiului său îl va conduce din străfundurile ceţoase ale străzilor victoriene, pline de bordeluri şi de locuri pentru fumători de opium, la Evewood, unul dintre cele mai frumoase şi fermecătoare conace de ţară şi, în cele din urmă, spre iubirea mistuitoare pentru frumoasa, dar enigmatica Emily Carteret. Povestea sa este despre trădare şi înşelăciune, moarte şi deziluzie, obsesie încrâncenată şi ambiţie. Şi la fiecare colţ, mânându-l pe Glyver înainte necontenit, rivalul de moarte al acestuia, poetul asasin Phoebus Rainsford Daunt, un personaj real.

“Sensul nopţii” a fost romanul de debut al lui Michael Cox, care a studiat la Cambridge, după care s-a decis să se facă muzican. După 15 ani, renunţă la cariera muzicală şi devine editor pentru Oxford University Press. Acţiunea acestui thriller cu tentă poliţistă este plasată în Anglia victoriană. Romanul a făcut parte dintre cele patru volume selecţionate pe lista scurtă a “Costa Book Awards” pentru debut, în 2006.

Michael Cox a murit în 2009, suferind de cancer, la scurt timp de la publicarea cărţii sale, la care a lucrat timp de 15 ani.