Visul unei nopți de iarnă

Este posibil ca nou-născuții din Decembrie 1989 să fi visat dar, dacă o făceau, cu siguranță nu își mai amintesc. În schimb, părinții lor visau cu ochii larg deschiși, convinși că în maxim doi-trei ani toate dificultățile traiului din obsedantul deceniu nouă vor deveni simple amintiri…

Copiii născuți în Decembrie 1989 au astăzi 35 de ani și din punct de vedere sociologic și statistic reprezintă deja o generație trecută care are deocamdată privilegiul de a trăi în paralel atât cu părinții încă tineri cât și cu reprezentanții generației ce treptat îi înlocuiește…

Teoretic, visul nopții de Decembrie ’89 avea incredibila șansă de a se realiza, transformând societatea gri, înfrigurată, hrănită pe rații stabilite de cei sătui, izolată de restul lumii fizic și moral, într-una echitabilă și dinamică, bazată pe bunăstarea generată de o economie puternică, de sisteme de sănătate, educație și protecție socială eficiente, într-un cuvânt într-o democrație exemplară în care, spre deosebire de trecut, separarea efectivă a puterilor statului urma să anuleze din fașă orice deviere…

Atunci, aproape instantaneu clasa conducătoare a proletariatului s-a dizolvat fără să își dea seama, antrenând în această reacție țărănimea și, așa cum dovedesc studiile liderilor politici, chiar și intelectualitatea, făcând loc conceptului de team menit a nega axiomatic realitatea contradicțiilor între grupuri de persoane. Doar politicienii – care în trecut, în ciuda realității, refuzau cu îndârjire să se considere ca o grupare socială distinctă și respingeau existența divinității – au acceptat că li se cuvine un statut aparte pentru că însuși Dumnezeu i-ar fi desemnat să conducă poporul și au continuat să ofere acestuia din urmă plăcerea savurării șampaniei prin intermediul lor ca reprezentanți!

Practic, parțial dar exagerat de selectiv, visul s-a realizat. Dovadă sunt rețelele de farmacii sau magazinele ce vând ochelari pe baza consultațiilor pretins gratuite, furnizorii și intermediarii energiei de toate tipurile, notarii și avocații, magistrații și pensiile lor speciale, primarii care dacă ar lucra și fără salariu s-ar lupta cu aceeași îndârjire pentru a fi aleși, șoferii limuzinelor care gonesc cu peste 100 de km pe oră pe Șoseaua Kiseleff, băncile pentru care diferențialul artificial întreținut de dobândă între un leu supraapreciat și euro este o mană mai mult decât cerească, dezvoltatorii imobiliari, firmele de comunicații mobile, dealer-ii auto sau… parcagiii care, practicând prețuri în euro, au transformat moneda națională într-o Cenușăreasă pe care nici un prinț – oricât de fermecat – nu o poate scăpa de blestemul inflației!

Paradoxul stabilității cursului de schimb și supraevaluării monedei economiei celei mai puțin dezvoltate din Uniunea Europeană este întrecut doar de acela al numărului votanților comunicat oficial de BEC care va depăși în curând numărul total al cetățenilor României!

În contrapartidă, patru milioane șapte sute de mii de pensionari stau de ani de zile cu mâna întinsă la mila guvernanților pentru indexarea pensiilor de mizerie cu rata inflației la care le dă dreptul legea, trei milioane nouă sute șaptezeci de mii de cetățeni se află în risc de sărăcie, trei milioane șapte sute treizeci și nouă de mii se află în stare de privațiune materială și socială severă, cinci milioane de cetățeni au părăsit meleagurile natale și, bomboană pe tortul național, românii plătesc cele mai mari prețuri pentru energie în ansamblul Uniunii Europene, tragică materializare și adaptare a versurilor “munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”…

Când nimic nu prevestea tresărirea națională și declanșarea nemulțumirii manifeste a neamului aparent resemnat întru așteptarea mântuirii divine, locatarii celor trei castele de fildeș (Dealul Spirii, Dealul Cotrocenilor și Piața Victoriei) au decis instituirea unei tutele ilogice și ilegale asupra Suveranului României, Măria Sa Poporul!

Trezit din amorțirea indusă pas cu pas asupra lor, cetățenii află cu consternare că MC/PSD a donat generos o parte din voturi lui GS/AUR pentru a îl zdrobi ulterior într-o finală în care cel dintâi era sigur de calificare și pentru a împiedica pe NC/PNL să acceadă în finală, că PNL a finanțat discret, din bani publici, un contracandidat al lui GS/AUR pentru a face loc în finală lui NC/PNL… La fel de consternate, partidele în curs de comasare PSD și PNL, coordonate de președintele mediator și imparțial ca tot românul “când cu unul când cu altul” redescoperă veridicitatea zicalei conform socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg! Brusc, politicienii care au condus oligarhic și doar aparent alternativ România ultimelor trei decenii au realizat pericolul unor numiri adverse la Curtea Constituțională, al desemnării unui prim ministru dispus să își respecte jurământul de la investire, al numirii unor judecători și procurori dispuși – Doamne ferește! – să aplice legea ca atare…

Oarecum neașteptat, sfârșitul anului 2024 a marcat al treilea moment demn de istoria post-decembristă a României, a cărui explicație oficială este evitată cu ostentație asemenea precedentelor două (evenimentele din decembrie 1989 și mineriada din 1990): anularea alegerilor prezidențiale în curs de desfășurare!
Intervenția concertată a Președintelui României, a CSAT, a Curții Constituționale și a Guvernului țării a fost motivată de evitarea instalării unui președinte devotat Rusiei și președintelui Putin care ar fi scos România din UE și NATO…
Motivele cramponării cu orice preț de putere nu constituie secrete decât pentru instituțiile care ar avea exact aceleași motive să intervină punitiv. Pasivitatea și spiritul colaboraționist al celei de a treia puteri în stat au determinat o mobilizarea cetățenească remarcabilă dar care are puține șanse de a schimba ceva. Niciodată și nicăieri în istoria universala nu a putut fi impusă pe căi legale o schimbare critică a societății unei Puteri care ignoră fățiș aceleași legi și controlează discreționar instituțiile statale în propriul interes! Din acest motiv, înverșunarea colectivă a coaliției politice mult prea lărgită ce controlează de ani buni România sugerând amenințător contopirea într-un partid unic față de Călin Georgescu pare de neînțeles: un om singur nu poate fi un adversar capabil de schimbările radicale de care România are în mod obiectiv nevoie și care contravin intereselor celor care vor să îl elimine. Singura explicație ar fi aceea a existenței unor “apostoli” cu ajutorul cărora să inițieze o restructurare socială. Până acum, acești apostoli, par a nu exista pentru că nu apar public, dar reacția Puterii sugerează că există, că sunt importanți și că au potențialul nedoritei – de Putere – schimbări.
Poate că nu este încă prea târziu să apară alături de Călin Georgescu în fața cetățenilor pentru a convinge că viitorul nu ne rezervă doar o nouă confirmare a străvechiului proverb despre schimbarea domnilor… Altfel, visul va continua și evenimentele actuale vor prilejui încă o lacrimă târzie pe obrazul națiunii!

Laurentiu Gabriel MITRACHE