„Vrăjiţi” de regimul Băsescu, în care criticii lui sunt blamaţi

Preşedintele Traian Băsescu rămâne în continuare „stăpân pe situaţie”. Tot ce şi-a dorit s-a înfăptuit, cu toată opoziţia. Chiar dacă tot ce a făcut a făcut împotriva poporului (care l-a reales şi azi îl contestă în majoritate). Săptămâna viitoare va prezenta iar „starea naţiunii” în faţa Parlamentului şi va da noi ordine (eventual, schimbarea Constituţiei, în sensul să-i dea puteri mai mari de preşedinte al ţării, de pildă să fie şi premier, să micşoreze numărul membrilor Parlamentului, dacă nu să desfiinţeze cu totul o Cameră, sau să ceară acordul pentru un nou împrumut de la FMI et comp.), noi ordine care se vor înfăptui, cu toată opoziţia. Într-o perioadă în care nimic nu mai e sigur, Băsescu şi ai lui dau dovadă de siguranţă, anunţă că în anul 2012, la alegerile generale (locale şi parlamentare), românii le vor mulţumi celor ce ne guvernează în aceste vremuri grele şi-i vor vota tot pe ei (Boc i-a şi numit: PDL-işti, UDMR-işti, UNPR-işti şi celelalte minorităţi), de la sfârşitul anului viitor ţara fiind neapărat gata reformată, din toate punctele de vedere – fiindcă „împreună vom reuşi” (e caraghios că Băsescu s-a găsit să preia azi lozinca dovedită falimentară în timpul guvernării CDR, tocmai lipsa de coeziune fiindu-i caracteristică). E extraordinar ce se întâmplă, Băsescu şi Boc au intrat în campanie electorală deja. În condiţiile în care anul viitor austeritatea va continua dur. Asta, după ce în lunile din urmă Băsescu şi guvernanţii au mărturisit că au minţit la precedentele alegeri, „au minţit prin omisiune” sau au minţit cu nesimţire, fiindcă aşa se face în campania electorală (şi nu numai că au minţit, dar au retras şi un sfert din salariile crescute la bugetari de foştii guvernanţi din acelaşi „regim Băsescu”).

Românii sunt legaţi de mâini şi de picioare, „vrăjiţi” de regimul Băsescu. E incredibil ce se întâmplă. Clasa politică din opoziţia parlamentară nu mai poate apela nici la ultima formă de protest, de a intra în grevă parlamentară (pur şi simplu să nu mai participe la şedinţele în plen sau la şedinţele birourilor şi comisiilor, în semn de protest, în faţa abuzurilor actualei puteri), fiindcă majoritatea parlamentară existentă o poate acuza că „face chiul”, cum anunţa Roberta Anastase, o poate trece absentă şi nu-i mai dă bani de salariu, Parlamentul putând funcţiona şi fără ea. În aceeaşi situaţie e populaţia de rând sindicală: nu mai are nimeni chef de grevă generală (nici nu se mai pomeneşte), fiindcă salariatul nu e plătit şi n-are din ce trăi, din contră, şi aşa e dator vândut. Degeaba i-a ajuns funia la gât. Preferă să iasă câteva ore în stradă să protesteze (sau să danseze „Pinguinul”) când hotărăsc liderii sindicali, să-şi verse exasperarea, ştiind că asemenea proteste n-au nici un rezultat. Între timp am aflat că mişcarea sindicală nu numai că nu e unită, dar e şi trădată de un lider căruia i se aude mereu gura (cu voie de la poliţie) – Bogdan Hossu (cel ce i-a dat în gât pe cei ce câştigau o pâine din drepturile de autor, cerând suprataxarea lor), el e cel ce face „o formă catifelată de protest” (conform spuselor altui lider de sindicat, Marius Petcu de la CNSLR-Frăţia). De societatea civică, a ONG-urilor, protestatară, nu mai pomenim, ea nu mai există, a fost cumpărată de putere. A mai rămas mass-media audio-vizuală de impact, critică la adresa puterii, dar nu pentru mult timp – trustul Realitatea va fi pus cu botul pe labe, arestarea lui S.O. Vîntu e un semnal clar că „până aici v-a fost”. Dacă e să luăm de bun avertismentul lui Dan Diaconescu (pus şi el la punct, trăieşte cu frica în sân că mâine poimâine va fi condamnat penal aşa, lăsat în libertate), urmează la rând Dan Voiculescu şi trustul Antenelor (va fi interesant să vedem ce motive se vor găsi). De aici înainte vor triumfa posturile de televiziune îngenuncheate lui Băsescu şi PDL de genul TVR (ajunsă o mare cacealma, ştirile au devenit portocalii, după venirea lui Al. Lăzescu-PDL; e bătaie de joc, va trebui să refuz să mai plătesc taxa obligatorie la o televiziune care nu mă reprezintă) şi gogoaşa fâsâită B1 TV a „mogulului bun pro-Băsescu” G.C. Păunescu, la care şi-a anunţat emisiune însuşi Robert Turcescu, un închipuit devenit clanţă la uşa Palatului Cotroceni! S-a pus la cale, astfel, una din cele mai mari mizerii intelectuale postcomuniste – presa critică a fost compromisă şi opozanţii lui Băsescu sunt total desconsideraţi, fiind în solda „mogulilor răi anti-Băsescu”. S-a ajuns până acolo încât gunoierul-parlamentar Prigoană-Bahmuţeanu a inventat o lege care să interzică de-a dreptul presa critică la adresa puterii actuale! Trăim în plin paranormal autoritarist, ţi se face greaţă – şi elita aristocrată de tip Liiceanu-Pleşu-Manolescu se face că plouă, „merge pe burtă”, îşi vede de propriile interese, laşă…