Vreţi să trăiţi până la 120 de ani?

Dacă un om care vrea să trăiască foarte mult, pentru că este curios ce i se va întâmpla şi pentru că îi place viaţa, l-ar întreaba pe medicul lui: „Doctore, cât pot să trăiesc?”. Şi apoi ar detalia: „Dacă mănânc numai alimente sănătoase, dacă fac mişcare, dacă nu fumez, nu beau şi nici nu iau droguri, dacă dorm cât trebuie, am o bună îngrijire medicală, îmi controlez greutatea, limitez stresul, dacă

păstrez bunele relaţii sociale, am o atitudine mintală sănătoasă, nu am un accident şi dacă am moştenit cele mai bune gene, la ce vârstă pot să ajung?”.

„Maximum 120 de ani”, ar suna răspunsul medicului.

Speranţa medie de viaţă a omului cavernelor era de aproximativ 16 ani. În 500 î.Hr., speranţa medie de viaţă a crescut la aproximativ 20 de ani. În anul 400 a ajuns la 35 de ani. În 1900 s-a mărit până la 47 de ani, iar în 1930 a fost de 59 de ani. În 1975 aceasta a avansat de la aproximativ 71 de ani, iar în 1989 aceasta a avansat de la 74 de ani pentru bărbaţi şi 78 pentru femei.

Deci speranţa de viaţă este în creştere constantă. Lungimea maximă a vieţii unui om este considerată de 120 de ani. Câteva persoane chiar au ajuns la această cifră. Condiţiile vieţii sunt mult mai bune decât acum o generaţie. Avem o sănătate publică mai bună, avem mai multe informaţii despre cum să ne hrănim sănătos, cum să ne ferim de anumite boli şi despre necesitatea exerciţului fizic. Medicina a avansat. Nu mai murim de variolă sau tuberculoza şi nici nu mai suntem mâncaţi de animale
sălbatice (cu excepţia urşilor flămânzi pe la Valea Prahova şi Braşov).

Evoluţia umană e interesantă chiar şi pentru noi, amatorii care avem o curiozitate pur academică. Mergând un pas mai înainte, m-am gândit că în timp ce omul a devenit mai robust, cu o speranţă de viaţă mai mare, planeta a devenit mai şubredă. Şi asta din cauza noastră, a celor care vrem să trăim o veşnicie.

Deci, dacă vom trăi până la 120 de ani (în cel mai fericit caz), vom avea unde să trăim?

Zic asta după ce săptămâna trecută am citit un interviu cu un om de ştiinţă australian, dr. Frank Fenner, care a prezis că planeta mai rezistă doar o sută de ani, din cauza consumului excesiv de resurse şi a suprapopulării.

Doctorul Frank Fenner nu este un necunoscut în comunitatea oamenilor de ştiinţă. În anul 1990, el a ajutat la eradicarea variolei, lucru considerat una dintre cele mai mari realizări ale comunităţii medicale. Are 95 de ani împliniţi, a scris 22 de cărţi şi nu prea îi place să vorbească cu presa. Din acest motiv a stârnit multe reacţii cu acest interviu. Unii vor spune că este un ecologist cu o agendă clară. Alţii vor spune că este ramolit sau că vrea să fie în centrul atenţiei.

Dar să ne uităm la ceea ce a spus. Are o anumită logică. Chiar dacă exagerează şi Pământul mai rezistă peste termenul dat de el, trebuie luate în consideraţie anumite fapte. Este mult prea multă inconştienţă în folosirea resurselor globului. Unele ţări sunt mai vinovate decât altele. În România, nivelul de conştientizare este departe de a fi la nivelul minim necesar. Nu există nicio campanie de conştientizare la nivel naţional.

În 2011 populaţia globului poate să ajungă la 7 miliarde. Fenner spune că de la acest punct încolo vor izbucni războaie pentru hrană. Numai zilele acestea, un raport ONU a prezis că mâncarea va fi din ce în ce mai scumpă. Raportul arată că preţurile produselor agricole vor creşte în acest deceniu cu până la 40%, la nivel mondial. Aceste scumpiri vor fi rezultatul scumpirii combustibililor, ceea ce va duce la costuri de producţie mai mari. De ce se scumpeşte combustibilul? Pentru că îl folosim aproape în neştire şi, ca orice resursă, şi combustibilul este limitat. Nu se reface ca o piele de şarpe.

În alte ţări se practică „car pooling”, adică mai multe familii folosesc o singură maşină când au un drum comun, nu fiindcă nu au bani de benzină, ci pentru că o singură persoană sau două într-o maşina reprezintă o risipă a resurselor. Nu ştiu cât de uşor va intra acest concept în mentalitatea românească.

Fenner menţionează consumul excesiv al resurselor pămăntului. Şi acest lucru e raţional. În ţările europene, de vreo zece ani, lumea a început să recicleze. Până în 2013, toate ţările UE trebuie să recicleze cam jumătate din deşeurile lor, adică hârtie, carton, metal, sticlă, plastic. În România se reciclează vreo 2 la sută. Nu există încă o cultură a reciclării.

Risipa noastră este pretutindeni, în tot şi în toate. Un simplu lucru ca o masă chinezească poate să contribuie la degradarea planetei. Aproximativ 25 de milioane de arbori sunt distruşi anual pentru confecţionarea beţigaşelor din lemn pe care chinezii le folosesc la masă. Din această cauză, guvernul de la Beijing intenţionează să limiteze consumul de beţişoare. Bravo lor!

Defrişarea pădurilor cauzează schimbările climatice, spune ONU. Acest lucru este deja o problemă globală. Temperatura medie globală a crescut în ultimul secol cu 0.74°C. Oamenii de ştiinţă afirmă că aceasta este cea mai ascendentă tendinţă din istoria planetei. Actualele prognoze arată că trendul va continua şi chiar se va accelera. Cele mai optimiste estimări indică faptul ca Pământul s-ar putea încălzi pe parcursul secolului XXI cu 3°C.

Într-o ierarhie a ultimilor 150 de ani, cei mai călduroşi au fost ultimii 11. Încălzirea a afectat deja toate continentele şi oceanele. În ultimii ani, am observat cu toţii o creştere a fenomenelor climatice extreme cum sunt seceta, inundaţiile, eroziunea crescută a ţărmului Mării Negre.

Se poate continua, dar mai bine închei aici cu o urare: să trăim până la 120 de ani, dar să avem şi unde!