AFERIM! va avea premiera mondială astăzi
Singurul lungmetraj românesc din competiţia Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, AFERIM! în regia lui Radu Jude, va avea premiera mondială astăzi.
Evenimentul este programat la ora 17.00, ora României, la Berlinale Palast, locaţia principală a celui mai important festival internaţional de film al începutului de an.
Echipa filmului va păşi pe covorul roşu începând cu ora 16.30. Premiera mondială va avea loc în prezenţa actorilor Teodor Corban, Cuzin Toma, Mihai Comănoiu, Alexandru Dabija, coscenaristul Florin Lăzărescu, monteurul Cătălin Cristuţiu, scenografa Augustina Stanciu, designerul de costume Dana Păpăruz, producătorul Ada Solomon, dar şi a regizorului Radu Jude.
Scenă din pelicula AFERIM!
AFERIM! este unul dintre cele mai aşteptate filme ale Festivalului de la Berlin. Prestigioasa revistă de specialitate IndieWire a inclus pelicula în topul lungmetrajelor pe care editorii publicaţiei le recomandă.
După premiera mondială, o parte din echipa filmului va participa la o sesiune specială de întrebări şi răspunsuri, Q&A, care va avea loc la Berlinale Open House.
Unul dintre cele mai de amploare proiecte cinematografice româneşti din ultimii ani, AFERIM! în regia lui Radu Jude, este un un film istoric a cărui acţiune are loc în Ţara Românească a începutului de secol XIX. Un zapciu, interpretat de actorul Teodor Corban, însoţit de fiul său (Mihai Comănoiu), caută un rob fugar (Cuzin Toma).
Radu Jude intră în competiţie cu nume mari ale cinematografiei mondiale, printre care Werner Herzog, Terrence Malick, Peter Greenaway sau Jafar Panahi.
Teodor Corban
Juriul Berlinale 2015 este format din regizorul Darren Aronofsky (SUA), Daniel Brühl (actor, Germania), Bong Joon-ho (regizor, Coreea de Sud), Martha De Laurentiis (producător, SUA), Claudia Llosa (regizor, Peru), Audrey Tautou (actriţă, Franţa) şi Matthew Weiner (producător/scenarist, SUA).
Juriul va decide câştigătorii celor 8 premii: Ursul de Argint pentru o contribuţie artistică remarcabilă (acordat pentru imagine, montaj, muzică, costume sau scenografie), Ursul de Argint pentru Cel mai bun scenariu, Cel mai bun actor, Cea mai bună actriţă, Cel mai bun regizor, Premiul Alfred Bauer dedicat unui film ce deschide noi perspective cinematografice, Premiul Juriului, precum şi marele trofeu, Ursul de Aur, acordat producătorului.
Trofeele vor fi decernate în cadrul ceremoniei care va avea loc sâmbătă seara la Berlinale Palast.
De la Bârlad la Berlinale cu Teodor Corban
AFERIM!, un film istoric
„Îmi venea să-mi fac harakiri: eu, moldovean, să-l pronunţ pe Ion Creangă olteneşte!”
Cum aţi primit vestea nominalizării pentru interpretare la Ursul de Argint? Cine v-a dat-o? Radu Jude, producătoarea Ada Solomon?
Vestea am primit-o într-o dimineaţă într-un mod foarte comic: pe la 8 şi ceva m-a sunat cineva de la Agerpres să-i spun câteva vorbe despre nominalizarea la Ursul de Argint. Eram destul de confuz. Aveam şi febră. L-am rugat să repete, credeam că nu am auzit bine. Mi-a repetat omul mai clar, explicându-mi despre nominalizarea la Ursul de Argint. Am râs amândoi, am chicotit şi nu am crezut că e adevărată informaţia până ce nu am fost bombardat cu alte telefoane de către jurnalişti, căci cei de la producţie au uitat să mă mai sune. Vestea a fost bună, nu mai contează cine a venit cu ea.
Este o veste bună şi pentru cinematografia românească. Povestiţi-ne puţin despre personajul din AFERIM!
Este un scenariu deosebit faţă de toate scenariile în care am jucat. De când l-am citit mi-a plăcut foarte tare! Am ezitat să vin la casting la Bucureşti din motiv că personajul călărea aproape tot timpul filmului. Şi am ezitat vreo două luni. Mi-am găsit alte motive: că mă mutam cu casa, ceea ce era adevărat. Am tras de timp. Până ce au insistat să vin să dau proba. M-am dus. Nu mă cunoşteam cu Radu Jude, dar era bucuros că am venit în sfârşit. M-a întrebat de ce nu am venit până acum la casting: ”Pentru că nu ştiu să călăresc!”. ”Ei, asta e problema?!” ”Păi cred că acesta e primul lucru la proba pentru rolul acesta, nu-i aşa? Prima întrebare e dacă ştii să călăreşti. Dacă nu ştii, atunci te duci acasă! Ei bine, eu nu ştiu să călăresc!” Iar Radu a zis: ”Nu-i nimic. Înveţi! Hai să facem proba!”
Am făcut proba, i-a plăcut şi după aceea m-a muştruluit: ”Uite, dom’le, dacă veneai când ţi-am spus noi nu ne mai chinuiam două luni şi ceva, cu atâţia oameni, să-i chemăm la probe”. Şi m-a întrebat: ”Ţie îţi place scenariul?”. ”Îmi place foarte tare! De aceea am şi venit! Căci dacă nu era frumos, nu mai veneam deloc!”
E un scenariu foarte muncit şi, într-un fel, bizar, aş putea zice. Nu ştiu cum au gândit Radu Jude şi Florin Lăzărescu. Probabil ştiţi că scenariul este în proporţie de 90% format din texte literare vechi, din hrisoave, din mărturii, din scrisori autentice din secolul al XIX-lea. Ei au dat o formă acestor texte, acestor mărturii, au inventat nişte personaje, au inventat o minimă poveste, dar toate cuvintele, cel puţin cele pe care le rosteşte personajul meu, sunt autentice din secolul al XIX-lea.
Pentru mine a fost un tur de forţă să învăţ atât de mult text, şi într-o românească arhaică şi cu accent sudic, nu moldovenesc, ceea ce pentru mine a fost foarte greu. Nu mai spun că erau şi cuvinte, expresii luate de la Creangă. Ei, aici a fost cel mai greu! Îmi venea să-mi fac harakiri: eu moldovean să-l pronunţ pe Ion Creangă olteneşte! Era criminal de greu! În fiecare zi când terminam filmarea, seara pe la 22.00, făceam un duş şi mă duceam să învăţ textul încă două ore. Oricât de obosit eram, eu trebuia să învăţ text. Şi în fiecare zi, în fiecare noapte, eu aveam cuvinte care mă încâlceau, îmi rupeau neuronii. Dar le-am învăţat pentru că nu aveam de ales!
Personaje autentic create în AFERIM!
Patina de limbaj şi de timp nu va putea fi transpusă în traducerea filmului.
Este foarte adevărat că va dispărea patina dată de limbaj. Noi glumeam unii cu alţii, căci încă din timpul filmărilor era prezent un specialist care trebuia să vadă cum va face traducerea, şi aveam ironii la adresa acestuia. Însă ceea ce este universal valabil uman transpare dincolo de floricelele de limbaj. Textul ca atare cu siguranţă are de pierdut în urma traducerii, dar ceea ce este general valabil uman la personajele acestea şi este exotic în acelaşi timp, pentru că apar foarte mulţi ţigani, grupuri de ţigani. Şi au fost ţigani autentici, grupuri de căldărari sau de aurari sau de lingurari sau de ursari, grupuri care nu comunicau între ele pentru că nu vorbesc acelaşi dialect. Era straniu ce se întâmpla acolo. Parcă nu filmam în secolul XXI. Iar asta transpare în film şi şochează.
Ca să revin la întrebarea legată de Constandin, personajul mi se pare foarte ofertant. Constandin este foarte vorbăreţ şi cochetează cu filozofia. Este un poliţist, un zapciu, care are o înţelepciune a lui, este la o vârstă matură, e la o vârstă când simte că se apropie sfârşitul vieţii, fără să fie ceva dramatic în asta. Oamenii oricum trăiau mai puţin în vremurile acelea şi erau mai împăcaţi cu ideea morţii. Erau mai înţelepţi şi luau lucrurile ca atare. Nu erau aşa de stresaţi ca acum. Moartea era următorul pas.
Tipul acesta de personaj parcurge un drum iniţiatic: zapciul îl învaţă pe fiul său cum să devină bărbat, cum să se înregimenteze social şi cum să-şi rezolve problemele. Să ajungă şi el un om mare.
Mi-a plăcut foarte mult propunerea şi când am primit vestea că sunt admis la probă, nu-mi venea să cred. Pentru că nu mă vedeam pe mine deloc în personajul acesta. Mi-a plăcut foarte mult şi mă bucur că a ieşit ceva din treaba asta. Eu sunt personajul acela, dar sunt un EU modificat.
AFERIM!, Prinderea robului fugar
Care a fost cea mai mare provocare la AFERIM! în afară de lecţiile de echitaţie şi călăritul propriu-zis? Ce v-a mai provocat la personaj?
Să cotrobăi în mine. Să găsesc resursele pentru tipul acesta de personaj – eu nu sunt un tip vorbăreţ, sunt foarte taciturn. Trebuia să găsesc miezul acestui tip de om pe care eu rar îl mai întâlnesc în secolul XXI. Tipologia aceasta de om am întâlnit-o la bătrâni, la bunica mea, de pildă. Avea un fel de înţelepciune şi un soi de autoironie asupra vieţii şi a morţii mai ales. Un tip de relaxare. Este o poveste din secolul XIX care se poate întâmpla la fel de bine şi astăzi pentru că de fapt societatea nu s-a schimbat foarte mult. S-au schimbat modele, tehnologic am evoluat, dar în esenţă suntem cam aceiaşi. Modul de a gândi şi de a vedea lumea al zapciului meu era foarte important să pătrundă undeva în mine, să găsească ceva ancestral, cum erau străbunii mei odată poate.
Povestea filmului este construită pornind de la sclavia rromilor. Subiectul a fost interzis înainte de ‘89 şi evitat, probabil din ignoranţă, în ultimii ani. Ce aţi aflat nou despre rromi în filmul acesta? Lucruri pe care nu le ştiaţi şi pe care toată Europa şi noi deopotrivă, care ne plângem de rromi, nu le ştim?
Cred că este considerat un subiect tabu din ignoranţă. Eu am avut o revelaţie în privinţa rromilor. Un lucru de bine care sparge clişeele. Au fost foarte organizaţi şi disciplinaţi la filmare! Parcă erau nemţi: ce li se spunea să facă, aia făceau. Aveau fiecare câte un coordonator propriu care le transmitea ce au de făcut. Ei nu comunicau toţi de-a valma, ci prin reprezentanţi. Veneau reprezentanţii grupărilor rromilor, li se spunea ce au de făcut, ei se duceau la grupurile lor şi le transmiteau şi oamenii aceia executau. Au fost nişte zile de filmare foarte dificile pentru unii: trebuia să fie desculţi şi să alerge nenumărate duble prin apă rece şi prin pietre ascuţite. S-au mai şi tăiat la picioare, dar şi-au făcut treaba şi de câte ori li s-a cerut. Foarte disciplinaţi!
Ce dorinţe mari aveţi privind filmul românesc?
Cea mai mare dorinţă a vieţii mele este să fie cinematografe în România. Pentru că noi facem filme, noi românii! Le laudă străinii pe multe dintre ele, dar românii nu le văd decât foarte puţin, pe la mall-uri sau piratate. Nu există un cult al vizionării filmului, cum văd la alte popoare şi cum era odată în România, când oamenii stăteau la coadă la cinematograf. Asta mi-aş dori în primul rând, pentru că nu ducem lipsă de filme bune, nu ducem lipsă de actori, de scenarişti. Avem cu ce face film. Dar nu avem pentru cine. Şi asta e foarte trist.
„Este mult umor în filmul acesta!”
AFERIM!, momente şi imagini exotice
La final să ne întoarcem la AFERIM! De ce ar veni publicul la AFERIM!?
În primul rând cred că este singurul film de epocă care se face după Revoluţie, cel puţin de epocă de început de secol XIX. Film cu cai. Cu decoruri care s-au construit în totalitate. Limbajul este unul românesc pur. Filmul are foarte multe replici pline de substanţă, de umor. Este mult umor în filmul acesta! Are şi tragism. Eu zic că are toate ingredientele pentru a fi un film popular, asta neînsemnând că aceia cu spiritul puţin mai înalt nu vor descoperi nişte etaje ale filmului, nişte subtilităţi pe care le întâlneşti în filmele foarte bune. Repet: eu nu am văzut filmul, mă refer la premisele cu care am plecat la a face filmul. Iar spre deosebire de filmele cu haiduci de epocă din perioada comunistă, filmul acesta cu siguranţă are o notă de autentic. De asemenea, imaginea filmului mi se pare una dintre cele mai bune imagini ale filmelor româneşti. Marius Panduru ar merita nişte premii pentru ce a făcut în filmul acesta.
Interviu acordat în exclusivitate pentru cinemaframe.ro.
DE CE EU? – seară de gală la Berlin
Emilian Oprea în De ce eu?
Echipa filmului De ce eu?, în regia lui Tudor Giurgiu, va lua parte astăzi, la 19.30 (ora locală), la premiera oficială a peliculei, la Festivalul de la Berlin.
La seara de gală de la Kino International, alături de regizor, se vor afla actorii Emilian Oprea, Mihai Constantin, Andreea Vasile, Sore Mihalache, Liviu Pintileasa, Mihai Smarandache şi Alin Florea.
Vor fi prezenţi la eveniment şi co-scenarista Loredana Novak, producătoarea Oana Giurgiu, producătorul executiv Bogdan Crăciun, monteurul Lemhényi Réka, designerul de costume Szélyes Andrea, sunetiştii Florin Tăbăcaru şi Alexandru Dumitru, asistenta de regie Adriana Itu. După proiecţie, echipa va răspunde întrebărilor publicului, într-o sesiune de Q&A.
Scenă din pelicula De ce eu?
Premiera oficială a fost precedată, tot astăzi, de la 11.45, de o conferinţă de presă cu jurnaliştii acreditaţi la festival.
Cel de-al treilea lungmetraj al lui Tudor Giurgiu este proiectat în secţiunea Panorama Special şi a fost deja achiziţionat de agentul de vânzări internaţional Heretic Outreach. În cinematografele din România va rula începând din 27 februarie.
De ce eu?, inspirat de cazul real al procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis în 2002, la doar 29 de ani, a atras atenţia presei internaţionale încă de la prima proiecţie cu public de la Berlin. „Kafka ajunge în România post-comunistă”, scrie publicaţia americană The Hollywood Reporter, descriind filmul ca pe o amplă alegorie a ţării în tranziţie, „atractivă vizual şi solid realizată”. „Un thriller politic românesc rar”, titrează Cineuropa.org, considerând că De ce eu? va avea un impact asupra spectatorilor români şi a celor din fostele ţări comuniste, afectate de corupţia generalizată, şi va contribui la schimbarea direcţiei în cinematografia românească, care duce lipsă de filme de gen.
Emilian Oprea în De ce eu?, pelicula lui Tudor Giurgiu
Cotidianul german Tagesspiegel scrie că „filmul capătă în cea de-a doua parte un caracter sumbru, dramatic, existenţial, care face actul de disperare din final credibil. Cristian, jucat de Emilian Oprea, crede în munca lui, i se dedică total. Unul ca el ar fi, oriunde în lume, printre câştigători. Nu şi în România”.
„Impecabil şi atent la fiecare detaliu”, notează şi renumitul critic rus Alexey Gusev în cronica de pe Séance.ru. “De ce eu? le oferă spectatorilor imaginea sumbră a unei ţări corupte, fără să-şi piardă încrederea în puterea individului sau în cea a cinema-ului ca entertainment”, notează East European Film Bulletin. „Giurgiu demonstrează încă o dată că este un artist persuasiv, De ce eu? împăcând atât cererile publicului larg (conflicte lucide, scene de sex, un ritm intens), cât şi întrebările profunde legate de corupţia morală, favorizându-le totuşi pe acestea din urmă”.
Emilian Oprea, Sore Mihalache în De ce eu?
Cristian (Emilian Oprea) este un tânăr procuror idealist care încearcă să rezolve un complicat caz de corupţie în tumultuosul context social-politic din România anilor 2000. El investighează cazul unui coleg procuror suspectat de luare de mită, fals şi uz de fals, sustragere de documente. Ancheta are însă implicaţii la nivel extrem de înalt şi îi spulberă tânărului magistrat încrederea în justiţie. Încercînd să descopere adevărul, Cristian intră într-o zonă periculoasă şi se expune unor revelaţii dureroase şi neaşteptate.
Protagonistul este preluat Emilian Oprea, actor la Teatrul Maria Filotti din Brăila, aflat la debut în rol principal într-un lungmetraj de cinema. Distribuţia este completată de Mihai Constantin, Andreea Vasile, Dan Condurache, Liviu Pintileasa, Mihai Smarandache, Alin Florea, Lucreţia Mandric, Sore Mihalache, Ionuţ Caras, Virgil Ogăşanu.
Loredana Novak şi Tudor Giurgiu semnează scenariul filmului. Tudor Giurgiu participă pentru a doua oară la Festivalul de la Berlin – în 2006, Legături bolnăvicioase fiind selecţionat în Panorama.
Tudor Giurgiu, Mihai Constantin şi Emilian Oprea în timpul filmărilor
De ce eu? este produs de Libra Film, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Bulgarian National Film Center, Eurimages, Programul MEDIA și SEE Cinema Network, cu participarea HBO România. Co-producători: Hai-Hui Entertainment, Chouchkov Brothers, Cor Leonis Films.
Proiectul a fost dezvoltat în cadrul Berlinale Coproduction Market, EAVE – European Audiovisual Entrepreneurs şi CineLink Co-Production Market.
În România, filmul va fi distribuit de Ro Image 2000, în colaborare cu Transilvania Film.
Participarea echipei filmului la Festivalul de la Berlin este susţinută de Centrul Naţional al Cinematografiei, Institutul Cultural Român, prin ICR Berlin, şi Uniunea Cineaştilor din România.
