Nu consider nici condamnarea definitivă a lui Relu Fenechiu şi nici demisia din PDL şi înscrierea Elenei Udrea în PMP drept principalele evenimente ale zilei de 30 ianuarie 2014. Pentru că nu suntem în faţa vreunei surprize, vreunei ştiri ieşite din comun. Se ştia, „plutonul de execuţie”, adică completul de 5 judecători de la ÎCCJ, nu greşeşte niciodată când este vorba de persoane din altă zonă politică decât cea care „trebuie”; de asemenea, era o chestiune, nu de zile, ci de ore, trecerea Elenei Udrea la PMP.
Evenimentul numărul unu al zilei îl constituie nu atât ieşirea intempestivă a lui Traian Băsescu şi cererea sa de a se modifica art. 140 din Codul de Procedură Penală (CPP) – articol care limitează abuzurile procurorilor în materie de ascultări de telefoane şi înregistrări ambientale -, ci alinierea, (desigur) „la comandă”, a Laurei Codruţa Kovesi & DNA şi a Oanei Schmidt Hăineală de la CSM la „cererea” preşedintelui. Joi 30 ianuarie a spus (despre CPP) Traian Băsescu „halt”, la nicio oră distanţă a şi ieşit DNA-ul dnei Kovesi cu un comunicat în care spunea la fel, „halt”, şi tot după o oră dna Hăineală (în ce calitate oare) se înfiinţa la Palatul Victoria pentru a negocia modificări la CPP.
Ca şi Traian Băsescu, cele două amazoane din garda pretoriană a preşedintelui abia după 3 ani şi jumătate au „constatat” că noul CPP nu este bun. Dacă Traian Băsescu a venit cu „scuza” că la Palatul Cotroceni nu există „penalişti” (o glumă foarte bună), în schimb nici Laura Codruţa Kovesi şi nici Oana Schmidt Hăineală nu pot invoca aşa ceva. Pentru că timp de 3 ani şi jumătate au avut penalişti doldora la îndemână care să se pronunţe
Este inutil să ne întrebăm de ce doamnele (şi instituţiile mai sus-amintite) au aşteptat să se pronunţe Traian Băsescu, după care au început să danseze după aceeaşi melodie. Dar nu este inutil să ne uităm în „trecut” şi să vedem ce spunea dna Laura Codruţa Kovesi (pe atunci şefa tuturor procurorilor din ţară) pe 1 iulie 2010, adică la numai 24 de ore după ce Traian Băsescu promulga CPP. Dna Kovesi lăuda CPP şi spunea negru pe alb: „Adoptarea noului Cod de procedură penală va modifica esenţial modul în care procurorii îşi desfăşoară activitatea, în sensul limitării numărului dosarelor aflate pe rolul organelor judiciare şi al reducerii duratei proceselor”.
Şi dacă tot am apelat la „trecut” nu trebuie să omitem nici faptul că Andreas von Mettenhei (pe 23 iunie 2010), ambasadorul Germaniei la Bucureşti, şi Mark Gittenstein (pe 27 iunie 2010), ambasadorul SUA, lăudau adoptarea Codurilor din justiţie, cu menţiuni speciale pentru CPP. Deci totul a fost OK acum 3 ani şi jumătate; Guvernul PDL a elaborat CPP, întreg Parlamentul l-a votat, ambasadorii marilor puteri l-au lăudat, Traian Băsescu l-a promulgat, marea şefă a procurorilor l-a aplaudat. Timp de 3 ani şi jumătate, nimeni nu a comentat nimic, până în ziua de graţie 30 ianuarie 2014.
Tocmai ţinând cont de toate cele mai de sus, consider că principalul eveniment al zilei de joi 30 ianuarie îl reprezintă toată această tevatură în jurul CPP. Şi, mai mult decât atât. Principalul eveniment de joi ar putea să devină punctul de plecare pentru un eveniment major, marţi, 4 februarie.
Ce se poate întâmpla pe 4 februarie? Există riscul pentru Victor Ponta să piardă întreg capitalul pe care îl mai are (şi mai are suficient) şi să fie considerat un Boc 2. Joi 30 ianuarie, Victor Ponta a acţionat ca un adevărat prim-ministru. I-a dat o replică tăioasă lui Traian Băsescu la solicitarea acestuia de modificare a CPP şi i-a şi amintit că un Cod nu se modifică prin ordonanţă de urgenţă aşa cum a cerut preşedintele. Totuşi, ulterior s-a aflat că ministrul Justiţiei (deci un membru al Guvernului, pus direct de Ponta în funcţie) are „aproape gata” un proiect de modificare a CPP, proiect ce urmează să fie discutat în şedinţa de guvern de marţi; mai mult, discuţia de la Palatul Victoria cu Oana Hăineală mi se pare mai mult decât suspectă.
Dacă, pe 4 februarie, Victor Ponta va încuviinţa să se revină la forma veche a art. 140 din CPP, deci (contrar preceptelor UE) să accepte ca procurorii să poată asculta în orice situaţie pe oricine, atunci el devine un premier la fel de docil ca Emil Boc şi nimeni nu-l va putea disocia de imaginea de satelit al lui Traian Băsescu.
Dacă, în schimb, Victor Ponta va rămâne ferm pe poziţie (şi mă refer şi la alte prevederi din CPP şi CP pe care garda pretoriană a lui Traian Băsescu a descoperit acum că „sunt eronate”), atunci se poate spune că „micul Titulescu” este un prim-ministru în adevăratul sens al cuvântului, un prim-ministru care stă pe propriile picioare.
