Ziua în care Bucureștiul a privit moartea venind din cer

Atunci, pentru prima oară, în plină zi, o escadrilă de avioane germane Taube apărea deasupra orașului, atrăgând privirile oamenilor. Curiozitatea avea să se transforme, în câteva minute, în groază.

Oamenii care priveau fascinați „balonașele albe și verzui” aflate pe cer au fost spulberați în câteva minute.  Nimeni nu a înțeles la început că balonașele care le atrăgeau privirile erau norii de fum ai obuzelor. Bucureștenii priveau în sus, așteptând să vadă un zepelin, fără să știe că pericolul real venea sub forma unor mici avioane galbene, strălucind în soare.

Când primul Taube a trecut peste zona Sf. Anton – Lipscani, mulțimea încă admira spectacolul. Apoi s-a auzit bubuitura care a schimbat totul: o bombă căzuse în apropiere, cutremurând pământul. În mai puțin de zece secunde, o a doua explozie a lovit și mai aproape. Trei alte avioane au intrat în oraș, zburând deasupra străzii Covaci, exact în direcția în care fugea mulțimea panicată.

Atacul a durat doar cinci minute

Cinci minute care au produs un masacru: 485 de morți și peste 1.000 de răniți, potrivit estimărilor epocii. Spre comparație, Londra – în cel mai grav atac aerian din Primul Război Mondial – a pierdut doar 70 de oameni. Bucureștiul a fost lovit în plin, în zonele cele mai populate: bulevardele Maria și Elisabeta, strada Covaci, Spitalul Brâncovenesc.

Justificarea militară a fost distrugerea forturilor de apărare construite în jurul orașului în timpul lui Carol I, dar acestea fuseseră dezafectate cu ani în urmă, afirmă istoricii.

Ei precizează că, în fapt, avioanele germane Taube au bombardat zone din oraș cu o mare densitate de populație civilă, lăsând în urmă un număr impresionant de victime. Constantin Bacalbașa, martor al bombardamentelor, scria citat de Arhivele Naționale: „în ziua de 12 septembrie aeroplanele au aruncat bombe asupra cartierelor celor mai populate ale orașului, au nimerit în mijlocul tuturor aglomerațiilor și au omorât cu osebire femei și copii. Morții și răniții acestei isprăvi germanice au fost cifrați la aproape 800.

Bombardamentul a continuat și a doua zi

A doua zi 13 septembrie escadrila de 5 Taube apăru asupra Bucureștiului la orele 11 a.m. La 11 fără câteva minute clopotul cel mare de la Mitropolie începu să zgudue văzduhul cu mugetul său lugubru, sergenții de oraș fluerau sinistru, publicul care umplea străzile în această zi atât de senină și plină de soare, alerga înspăimântat să caute adăpost. Păsările de pradă se iviră deasupra Arsenalului armatei din Str. 13 Septembrie.”

Conform martorilor citați de istorici, după bombardament, „trupurile sfârtecate, vii și moarte, aruncate unele peste altele, erau duse cu căruțele la spitale pentru triaj. Mulți dintre cei care încă respirau mureau în zdruncineala transportului. Străzile erau pline de oameni înspăimântați, fugind fără direcție, incapabili să înțeleagă ce se întâmplase”.

Bombardamentul din 12 septembrie nu a fost un accident, ci începutul unei campanii aeriene care avea să terorizeze Capitala până în decembrie 1916, când Bucureștiul a fost ocupat de trupele inamice.

Sursa: Vasile Th. Cancicov, Impresiuni și păreri personale din timpul războiului României, vol. I, București, 1921, p. 67-70.